2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPRÍJIN, sprijine, s. n. 1. Ceea ce servește să susțină, să sprijine (1), să prindă ceva (ca să nu cadă). 2. Fig. Ajutor, asistență, ocrotire. ♦ (Concr.) Susținător, ocrotitor, sprijinitor. – Din sl. sŭprenženŭ.

SPRÍJIN, sprijine, s. n. 1. Ceea ce servește să susțină, să sprijine (1), să prindă ceva (ca să nu cadă). 2. Fig. Ajutor, asistență, ocrotire. ♦ (Concr.) Susținător, ocrotitor, sprijinitor. – Din sl. sŭprenženŭ.

SPRÍJIN, sprijine, s. n. 1. Faptul de a (se) sprijini; sprijinire. 2. Susținere, ajutor, ocrotire, reazem. Se ținea greu pe picioare și tot căuta sprijin de umărul popii. CAMIL PETRESCU, O. I 13. Mi-e teamă că în loc de-a avea un sprijin, aș avea o piedică. REBREANU, R. II 15. Avea nevoie de... sprijin sufletesc. IBRĂILEANU, A. 31. ◊ Expr. A veni în sprijinul cuiva (sau a ceva) = a ajuta, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva). Vină în sprijinul meu, ajutîndu-mă cu ce te-a lăsa inima. SADOVEANU, O. VIII 250. ♦ (Concretizat) Persoană care susține, ocrotește, sprijină. Ambasadorul francez, cel mai mare dușman al munteanului și sprijinul de căpetenie al lui Tököly. IORGA, L. I 313. Fiind el cel mai mare... poate vreodată să fie și el sprijin pentru iștialalți. CREANGĂ, A. 120. Domnule, măria-ta, mai lungește-mi viața Pînă vine maică-mea, Că maica-i bătrînă tare Și alt sprijin nu mai are! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 500. 3. (Tehn.) Punct, grup de puncte sau suprafață de contact dintre două corpuri solide între care se exercită forțe de acțiune și de reacțiune; reazem. ♦ Sistem tehnic prin care se realizează sprijinirea unui corp.

SPRÍJIN ~e n. 1) Obiect de care se ține cineva sau ceva ca să nu cadă; reazem. ◊ Punct de ~ loc care servește drept sprijin. 2) fig. Susținere materială sau morală; ajutor; reazem. /<sl. suprenženu

sprijin n. 1. suporț; 2. fig. protecțiune, ajutor. [Origină necunoscută].

1) sprijín n., pl. e și urĭ (d. sprijin 2). Lucru de care te sprijini: bastonu îmĭ era bun sprijin. Fig. Ajutor, protecțiune: acest prieten ĭ-a fost singuru sprijin.

2) spríjin și (rar) -ésc, a -ĭ v. tr. (din maĭ vechĭu prejenesc, prijănesc, din *prăjinesc, adică „pun prăjinĭ pe dedesupt”, ca la pomiiĭ încărcațĭ de poame. Din aceĭașĭ răd. pol. sprežyna, resort, opritoare, și vsl. sprenšti-sprengon, a uni, sprenženŭ, unit. – El sprijină și -ine; să sprijine. Cp. cu ridic). 1. Susțin pe dedesupt: a sprijini cu prăjinĭ ramurile unuĭ pom, Atlante sprijinea ceru pe umerĭ. 2. Apăr, ajut, protejez (vechĭ): sprijinește Domnul pre toțĭ ceĭ ce cad și scoală pre ceĭ oborîțĭ (Dos ). 3. Opresc, împedic (vechĭ): sprijiniră sîngele sfințieĭ sale (Dos,). 4. Rezem: a sprijini pușca de zid. V. refl. Mă susțin apesînd orĭ mă rezem: bolnavu se sprijini în baston, se sprijini de zid. Fig. Mă bizuĭ, mă bazez: a te sprijini pe cineva, pe ajutoru cuĭva. A se sprijini uniĭ pe alțiĭ, a se ajuta reciproc. – Vechĭ și „mă apăr”: nu avea cu ce să se sprijinească de neprietenĭ (Nec.). – În vest (Tel.) sprijinesc, opresc, susțin (rev. I. Crg. 4, 390, și 7, 52). În Dolj „primesc oaspeți” (GrS. 1937, 243). La Vidin prijunesc, în Serbia sprejunesc, în Trans. și sprijonesc, aĭurea și sprejenesc, sprijenesc și -ănesc.

SPRIJINÍ, spríjin, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) susține, a (se) rezema, a (se) propti (ca să nu cadă). ♦ Fig. A pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) întemeia pe... 2. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva sau ceva, a ocroti, a proteja; a-și da concursul la ceva. 3. Tranz. (Înv. și reg.) A ține piept unui atac; a rezista. – Din sprijin.

SPRIJINÍ, spríjin, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) susține, a (se) rezema, a (se) propti (ca să nu cadă). ♦ Fig. A pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) întemeia pe... 2. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva sau ceva, a ocroti, a proteja; a-și da concursul la ceva. 3. Tranz. (Înv. și reg.) A ține piept unui atac; a rezista. – Din sprijin.

SPRIJINÍ, spríjin și sprijinesc, vb. IV. Tranz. 1. A susține, a rezema, a propti ceva sau pe cineva (ca să nu cadă). Observă că doamna Vorvoreanu se cam clatină pe picioare cînd umblă. Alergă după ea s-o sprijine. DUMITRIU, N. 82. Atlas în vechime sprijinea cerul pe umeri. EMINESCU, O. I 132. Pe braț capu-mi sprijinesc Și tot la mîndra gîndesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12. ◊ Refl. Stoicea dădu spre iaz, sprijinindu-se în ciomag. GALACTION, O. I 47. Cercă să umble, sprijinindu-se în toiagul său. ISPIRESCU, L. 59. Vrea să se sprijinească în picioare, dar se împiedeca. NEGRUZZI, S. I 156. ♦ Fig. A baza, a întemeia pe... Pe această pagină am sprijinit, ani de zile, durerile mele, nesiguranțele inimii mele și fragila mea pace sufletească. GALACTION, O. I 348. ◊ Refl. Arta socialistă se sprijină pe marile realizări în domeniul artei universale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 334, 4/4. 2. A susține, a ajuta (pe cineva sau ceva), a da concursul (cuiva sau la ceva). Irina mă sprijină. Fără Irina m-aș fi pierdut poate. BARANGA, I. 214. Pentru aceasta trebuie ca propunerea să fie sprijinită de doi membri. GHICA, A. 800. Trimise o solie și la craiul Poloniei, poftindu-l ca să nu sprijinească pe dușmanul său, Ieremia Movilă. BĂLCESCU, O. II 279. ♦ (Învechit) A susține, a fi de părere că... Sprijin că această proprietate teritorială a noastră este mărginită, este supusă la legi. KOGĂLNICEANU, S. A. 139. 3. (Învechit și regional) A ține piept unui atac, a rezista. Puindu-să la stare De-a sprijini lovitura păgînă S-apără cu groaznica prăjină. BUDAI-DELEANU, Ț. 249. ◊ Absol. Acesta sprijini cu ciomagul său, dar lovitura era atît de tare, că n-o putu opri de tot. PREDA, Î. 66. 4. (Regional) A opri în loc, a apuca, a prinde. Rupe și cîte-un măr Și-n sus l-azvîrlește-n palmă-l sprijinește. TEODORESCU, P. P. 79. ♦ (Cu privire la lichide) A aduna, a culege, a capta (într-un vas). Ia apă într-o oală și aruncînd-o peste streașina casei, o sprijinește cu un ciur. MARIAN, NA. 37. Tatăl nu lăsa... sîngele să piară, că mi-l sprijinea În pahar. POP. 5. A primi, a întîmpina. Cină tu te-ai născut Io m-am prilejit De te-am sprijinit ’N poală de văstmînt. TEODORESCU, P. P. 24. – Variante: sprijăní (SEVASTOS, C. 185, RUSSO, S. 59), sprijuní (BIBICESCU, P. P. 242), prijiní (MAT. FOLK. 119), prijuní (ȘEZ. VII 61) vb. IV.

A SPRIJINÍ spríjin tranz. 1) A face să se țină în poziție ridicată (ca să nu se răstoarne); a susține. ~ un zid. 2) (obiecte) A așeza astfel, încât să nu cadă; a rezema; a propti. ~ de perete. 3) fig. (persoane) A ajuta să se mențină; a susține. 4) fig. (idei, cauze etc.) A apăra cu fermitate; a susține. /Din sprijin

A SE SPRIJINÍ mă spríjin intranz. 1) A se folosi de un reazem; a se propti. ~ de perete. 2) fig. A pune temei; a se întemeia; a se bizui; a se baza; a se fonda; a conta. ~ pe opiniile predecesorilor. /Din sprijin

sprijinì v. 1. a susține: Atlas sprijinia cerul pe umăr; 2. a se servi ca de un sprijin: se sprijini în coate 3. fig. a se ajuta: se sprijiniau unii pe alții. [V. sprijin].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spríjin s. n., pl. spríjine

spríjin s. n., pl. spríjine

sprijiní (a ~) vb., ind. prez. 3 spríjină, imperf. 3 sg. sprijineá; conj. prez. 3 să spríjine

sprijiní vb., ind. prez. 1 sg. spríjin, 3 sg. și pl. spríjină, imperf. 3 sg. sprijineá; conj. prez. 3 sg. și pl. spríjine

sprijini (ind. prez. 3 sg. și pl. sprijină, conj. sprijine)

sprijinesc, -neam 1 imp., sprijină impr.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPRÍJIN s. 1. v. proptea. 2. v. reazem. 3. v. ajutor. 4. v. protecție. 5. ajutor, concurs, contribuție. (~ul lui a fost hotărâtor.) 6. ajutor, concurs, oficii (pl.), serviciu. (Vă ofer ~ul meu.) 7. protecție, (înv.) regea, regealâc, (reg. fig.) proptă. (Îi servește ca ~.) 8. apărare, ocrotire, protecție, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) apărământ, scuteală, scutință, scutire, (fig.) scut. (Servește ca ~ împotriva...) 9. ajutor, ocrotire, patronaj, protecție, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucură de ~ul unei societăți de binefacere.) 10. egidă, oblăduire, ocrotire, patronaj, protecție. (Asociația se bucură de înaltul ~ al...) 11. v. apărător. 12. ajutor, reazem, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea e ~ul bătrânețelor lui.)

SPRIJIN s. 1. pop, proptea, reazem, susținere, (rar) sprijinitoare, (pop.) poprea, (reg.) pripoană, proptă, propteală, proptiș, șpraiț, (prin Munt. și Olt.) papainog, (Transilv.) șoș, (înv.) rezemătură, sprijineală, sprijoană. (~ pentru consolidarea gardului.) 2. (TEHN.) reazem, rezemătoare. (O piesă care servește ca ~.) 3. ajutor, auxiliar. (Un ~ prețios.) 4. ajutor, asistență, ocrotire, protecție, (livr.) recurs, (înv. și pop.) ajutorință, (înv. și reg.) ajutorie, sprijoană, (înv.) sprijineală, (turcism înv.) iamac. (I-a mulțumit pentru ~ lui.) 5. ajutor, concurs, contribuție. (~ lui a fost hotărîtor.) 6. ajutor, concurs, oficii (pl.), serviciu. (Vă ofer ~ meu.) 7. protecție, (înv.) regea, regealîc, (reg. fig.) proptă. (Îi servește ca ~.) 8. apărare, ocrotire, protecție, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) apărămînt, scuteală, scutință, scutire, (fig.) scut. (Servește ca ~ împotriva...) 9. ajutor, ocrotire, patronaj, protecție, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucură de ~ unei societăți de binefacere.) 10. egidă, oblăduire, ocrotire, patronaj, protecție. (Asociația se bucură de înaltul ~ al...) 11. apărător,ocrotitor, protector, sprijinitor, susținător, (rar) proteguitor, protejator, (înv.) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (fig.) reazem. (El era ~ său in zile de restriște.) 12. ajutor, reazem, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea e ~ bătrînețelor lui.)

arată toate definițiile

Intrare: sprijin
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sprijin
  • sprijinul
  • sprijinu‑
plural
  • sprijine
  • sprijinele
genitiv-dativ singular
  • sprijin
  • sprijinului
plural
  • sprijine
  • sprijinelor
vocativ singular
plural
Intrare: sprijini
verb (VT331)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sprijini
  • sprijinire
  • sprijinit
  • sprijinitu‑
  • sprijinind
  • sprijinindu‑
singular plural
  • sprijină
  • sprijiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sprijin
(să)
  • sprijin
  • sprijineam
  • sprijinii
  • sprijinisem
a II-a (tu)
  • sprijini
(să)
  • sprijini
  • sprijineai
  • sprijiniși
  • sprijiniseși
a III-a (el, ea)
  • sprijină
(să)
  • sprijine
  • sprijinea
  • sprijini
  • sprijinise
plural I (noi)
  • sprijinim
(să)
  • sprijinim
  • sprijineam
  • sprijinirăm
  • sprijiniserăm
  • sprijinisem
a II-a (voi)
  • sprijiniți
(să)
  • sprijiniți
  • sprijineați
  • sprijinirăți
  • sprijiniserăți
  • sprijiniseți
a III-a (ei, ele)
  • sprijină
(să)
  • sprijine
  • sprijineau
  • sprijini
  • sprijiniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)