12 definiții pentru ocroti
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OCROTI, ocrotesc, vb. IV. Tranz. A lua sub paza sa; a apăra, a proteja; a ajuta, a sprijini. – Din sl. okrotiti „a îmblânzi”.
OCROTI, ocrotesc, vb. IV. Tranz. A lua sub paza sa; a apăra, a proteja; a ajuta, a sprijini. – Din sl. okrotiti „a îmblânzi”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
ocroti [At: HERODOT (1645), 492 / Pzi: ~tesc / E: slv окротити, оукротити] 1 vt A apăra. 2 vt A proteja. 3 vr (Înv) A se adăposti.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCROTI, ocrotesc, vb. IV. Tranz. A lua sub paza sa; a apăra, a proteja, a ajuta, a sprijini. Statul ocrotește căsătoria și familia și apără interesele mamei și copilului. CONST. R.P.R. 39. Unul dintre pedagogi mă ocrotea. GALACTION, O. I 14. Ocrotea pe toți copiii sărmani. ISPIRESCU, L. 269. ◊ (Poetic) Veniseră nouri asupra lunii, ocrotindu-i. SADOVEANU, N. P. 20. În lungul cîmpiei arse, pustii, se înalță doar un singur pîlc de sălcii ce ocrotesc, sub umbra deasă a crengilor dezlipite, un izvor din care și ele își sug viața. GÎRLEANU, L. 20. ◊ Refl. (Învechit) A se apăra. După ce se ocroti un minut cu sabia sa, Micu plin de răni fu prins viu. BĂLCESCU, O. II 256.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A OCROTI ~esc tranz. (ființe, lucruri) A avea în paza sa; a lua sub ocrotire; a păzi; a supraveghea; a proteja; a veghea; a apăra. /<sl. okrotiti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ocrotì v. a proteja. [Slav. UKRÒTITI, a alina, a îmblânzi].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ocrotésc v. tr. (vsl. o-krotiti și u-krotiti, a îmblînzi, d. krotili, a îmblînzi, a mîngîĭa). Vechĭ. Sprijin (sufletește). Azĭ rar. Protejez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ocroti (a ~) (desp. o-cro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocrotesc, 3 sg. ocrotește, imperf. 1 ocroteam; conj. prez. 1 sg. să ocrotesc, 3 să ocrotească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ocroti (a ~) (o-cro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocrotesc, imperf. 3 sg. ocrotea; conj. prez. 3 să ocrotească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ocroti vb. (sil. -cro-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocrotesc, imperf. 3 sg. ocrotea; conj. prez. 3 sg. și pl. ocrotească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OCROTI vb. 1. v. apăra. 2. v. ajuta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OCROTI vb. 1. a apăra, a feri, a păzi, a proteja, (livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. și pop.) a oblădui, (înv. și reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i ~ de primejdie.) 2. a (se) ajuta, a (se) ajutora, a (se) proteja, a (se) sprijini, a (se) susține, (rar) a (se) protegui, (înv. și pop.) a (se) înlesni, (prin Transilv.) a (se) prindori, (înv.) a (se) îndemîna, a (se) protecta, (fam. fig.) a (se) propti. (L-a ~ să depășească impasul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ocroti (ocrotesc, ocrotit), vb. – A proteja, a apăra. Sl. okrotiti, ukrotiti „a se calma” (Cihac, II, 224). – Der. ocroteală, s. f. (protecție, apărare); ocrotitor, adj. (protector).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: o-cro-ti
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
ocroti, ocrotescverb
-
- Statul ocrotește căsătoria și familia și apără interesele mamei și copilului. CONST. R.P.R. 39. DLRLC
- Unul dintre pedagogi mă ocrotea. GALACTION, O. I 14. DLRLC
- Ocrotea pe toți copiii sărmani. ISPIRESCU, L. 269. DLRLC
- Veniseră nouri asupra lunii, ocrotindu-i. SADOVEANU, N. P. 20. DLRLC
- În lungul cîmpiei arse, pustii, se înalță doar un singur pîlc de sălcii ce ocrotesc, sub umbra deasă a crengilor dezlipite, un izvor din care și ele își sug viața. GÎRLEANU, L. 20. DLRLC
- 1.1. A se apăra. DLRLC
- După ce se ocroti un minut cu sabia sa, Micu plin de răni fu prins viu. BĂLCESCU, O. II 256. DLRLC
-
-
etimologie:
- okrotiti „a îmblânzi” DEX '98 DEX '09