11 definiții pentru ocrotitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCROTITÓR, -OÁRE, ocrotitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ocrotește, apără, protejează, ajută; protector. – Ocroti + suf. -tor.

OCROTITÓR, -OÁRE, ocrotitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ocrotește, apără, protejează, ajută; protector. – Ocroti + suf. -tor.

ocrotitor, ~oare [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~oare / E: ocroti + -tor] 1-2 sm, a (Cel) care ocrotește (1-2) Si: apărător, protector.

OCROTITÓR, -OÁRE, ocrotitori, -oare, adj. Care apără, protejează, ajută. V. apărător, protector, sprijinitor. Sălbăticiunea năvăli speriată pe plai, din adăpostul ocrotitor al desișului de ramuri spinoase și negre. DUMITRIU, N. 148. Învăluindu-l apoi cu o privire ocrotitoare, și-a dres glasul. C. PETRESCU, A. R. 25. Mihai... în timpuri de pace era ca un înger ocrotitor. ISPIRESCU, M. V. 45. ◊ (Adverbial) Ei, bravo, Marioară – făcu tînărul, ocrotitor. REBREANU, R. I 92. ◊ (Substantivat) Păcat că nu mai era secretarul acolo, fiindcă ai fi avut în el un prieten mai vîrstnic și un ocrotitor. PAS, Z. I 304. Împăratul... invoacă pe ocrotitorul familiei sale, pe Ercul. ODOBESCU, S. III 75.

OCROTITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care ocrotește; chemat să ia sub ocrotire. /a ocroti + suf. ~tor

OCROTITÓR2 ~oáre (~óri, ~oare) m. și f. Persoană care ia sub ocrotire (pe cineva sau ceva); protector; apărător. [Sil. -cro-] /a ocroti + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!ocrotitor (desp. o-cro-) adj. m., s. m., pl. ocrotitori; adj. f., s. f. sg. și pl. ocrotitoare

ocrotitor (o-cro-) adj. m., pl. ocrotitori; f. sg. și pl. ocrotitoare

ocrotitór adj. m. (sil. -cro-), pl. ocrotitóri; f. sg. și pl. ocrotitoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OCROTITOR s. apărător, protector, sprijin, sprijinitor, susținător, (rar) proteguitor, protejator, (înv.) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (fig.) reazem. (El era ~ său în zile de restriște.)

Intrare: ocrotitor
  • silabație: o-cro- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocrotitor
  • ocrotitorul
  • ocrotitoru‑
  • ocrotitoare
  • ocrotitoarea
plural
  • ocrotitori
  • ocrotitorii
  • ocrotitoare
  • ocrotitoarele
genitiv-dativ singular
  • ocrotitor
  • ocrotitorului
  • ocrotitoare
  • ocrotitoarei
plural
  • ocrotitori
  • ocrotitorilor
  • ocrotitoare
  • ocrotitoarelor
vocativ singular
  • ocrotitorule
  • ocrotitoare
  • ocrotitoareo
plural
  • ocrotitorilor
  • ocrotitoarelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ocrotitor, ocrotitoareadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care ocrotește, apără, protejează, ajută. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sălbăticiunea năvăli speriată pe plai, din adăpostul ocrotitor al desișului de ramuri spinoase și negre. DUMITRIU, N. 148. DLRLC
    • format_quote Învăluindu-l apoi cu o privire ocrotitoare, și-a dres glasul. C. PETRESCU, A. R. 25. DLRLC
    • format_quote Mihai... în timpuri de pace era ca un înger ocrotitor. ISPIRESCU, M. V. 45. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Ei, bravo, Marioară – făcu tînărul, ocrotitor. REBREANU, R. I 92. DLRLC
    • format_quote Păcat că nu mai era secretarul acolo, fiindcă ai fi avut în el un prieten mai vîrstnic și un ocrotitor. PAS, Z. I 304. DLRLC
    • format_quote Împăratul... invoacă pe ocrotitorul familiei sale, pe Ercul. ODOBESCU, S. III 75. DLRLC
etimologie:
  • Ocroti + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.