SOL², soli, s. m. Persoană trimisă (oficial) undeva cu o misiune; spec. emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran (din Evul Mediu). ♦ Vestitor. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire în satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. – Din sl. solŭ.

SOL³, soli, s. m. Unitate monetară din Peru. – Din fr. sol.

SOL¹, sol, s. m. (Muz.) 1. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei; notă corespunzătoare acestui sunet. 2. Nume dat uneia dintre chei. – Din it., fr. sol.

SOLIE, solii, s. f. 1. Misiunea unui sol². ◊ Expr. (Înv.) A-și da solia = a expune obiectul misiunii sale, a-și îndeplini însărcinarea de sol²; a da socoteală de misiunea avută. ♦ P. gener. Misiune, însărcinare, sarcină. ♦ Fig. Menire. 2. (Concr.) Veste, mesaj (adus de un sol²). 3. (Concr.) Grup de persoane trimise ca soli²; delegație. – Sol² + suf. -ie.

SOLO, (I) solouri, s. n., (II) s. m. I. S. n. 1. Compoziție muzicală (sau parte a ei) concepută pentru un singur instrument sau pentru o singură voce. ♦ (Adjectival) Care se execută fără acompaniament. 2. Dans (sau parte dintr-un dans) executat de o singură persoană. II. S. m. Solist. – Din it. solo.

sol¹ sm [At: PO 110/11 / V: (reg) stol / Pl: ~i / E: slv солъ] 1-2 Persoană însărcinată să ducă, să predea ceva cuiva sau undeva ori să transmită, să comunice cuiva sau undeva știri, dispoziții, ordine etc. Si: emisar (2), mesager, crainic² (7), trimis¹, vestitor, (înv) mesit, poslaneț, poslanic, pristav, telal, (îvr) pristavnic, strigător, (reg) crancău, mânat¹. 3 (Reg; îe) A da ~ A comunica (2). 4 (Reg) Vornicel la nuntă. 5 Persoană desemnată să ducă tratative oficiale în numele unei țări, al unui suveran etc. Si: delegat² (4), emisar (1), împuternicit, reprezentant, trimis¹, (înv) mesit, rugător, solitor (2). 6 (Asr) Reprezentant. 7 (Fig) Persoană care reprezintă o clasă socială, o școală, un curent etc. Si: exponent (1), reprezentant.

sol⁵ sm [At: DEX / Pl: ~i / E: fr sol] Unitate monetară principală în Peru.

sol² smi [At: VALIAN, V. / E: fr, it sol] (Muz) 1 Denumire simbolică, în notația¹ silabică, a celei de-a cincea trepte a gamei do major (corespunzând notației literale G). 2 Sunetul corespunzător solului (1). 3 Nota corespunzătoare solului (2).

soli [At: CHEIA ÎNV. 6^r/16 / Pzi: ~lesc / E: sol¹] (Înv) 1 vi A trimite cuiva un mesaj printr-un sol¹ (1). 2 vi A îndeplini o misiune în calitate de sol¹ (1). 3 vi (Pex) A mijloci. 4 vi (Pex) A interveni. 5 vt A anunța (1). 6 vt (Pex) A prevedea. 7 vt A solicita (1).

solie sf [At: P.O. 162/5 / Pl: ~ii / E: sol¹ + -ie] 1 (Înv) Mesaj pe care îl aduce un sol¹ (1). 2 Însărcinare încredințată unui sol¹ (1). 3 (Pgn) Misiune. 4 (Îe) A-și da ~ia A expune obiectul misiunii de sol¹ (1). 5 (Îae) A-și îndeplini însărcinarea de sol¹ (1). 6 (Îae) A da socoteală de misiunea avută. 7 (Înv; îe) A ajunge în ~ii A fi în tratative. 8 (Fig) Menire. 9 Grup de soli¹ (1) trimis cu o misiune oficială. 10 (Pgn) Delegație (1). 11 (Rar; pex) Ambasadă (1). 12 (Îvr) Intervenție.

solo [At: I. GOLESCU, C. / E: fr, it solo] 1-2 sni (Fragment de) compoziție muzicală pentru un singur instrument sau o singură voce (cu sau fără acompaniament). 3-4 ai, av (D. compoziții, fragmente muzicale sau d. cântăreți sau instrumente care le interpretează) (Care se execută) fără acompaniament. 5-8 smi Solist (1-4). 9-10 sni (Parte dintr-un) dans executat de o singură persoană.

stol¹ sm vz sol¹

SOL³, soli, s. m. Unitate monetară principală din Peru. – Din fr. sol.

SOL¹ s. m. invar. (Muz.) 1. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei; notă corespunzătoare acestui sunet. 2. Nume dat uneia dintre chei. – Din it., fr. sol.

SOL², soli, s. m. Persoană trimisă (oficial) undeva pentru o misiune; spec. emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran (din evul mediu). ♦ Vestitor. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire în satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. – Din sl. solŭ.

SOLIE, solii, s. f. 1. Misiune, însărcinare încredințată unui sol². ◊ Expr. (Înv.) A-și da solia = a expune obiectul misiunii sale, a-și îndeplini însărcinarea de sol²; a da socoteală de misiunea avută. ♦ P. gener. Misiune, însărcinare, sarcină. ♦ Fig. Menire. 2. (Concr.) Veste, mesaj (adus de un sol²). 3. (Concr.) Grup de persoane trimise ca soli²; delegație. – sol² + suf. -ie.

SOLO, (I) s. n. invar., (II) s. m. invar. I. S. n. invar. 1. Compoziție muzicală (sau parte a ei) concepută pentru un singur instrument sau pentru o singură voce. ♦ (Adjectival) Care se execută fără acompaniament. 2. Dans (sau parte dintr-un dans) executat de o singură persoană. II. S. m. invar. Solist. – Din it. solo.

SOL¹ s. m. invar. Treapta a cincea din gama majoră tip; sunetul și nota corespunzătoare.

SOL², soli, s. m. Persoană trimisă undeva cu o misiune; (în special) emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui cap încoronat. În goana roibului, un sol, Cu frîu-n dinți și-n capul gol, Răsare, crește-n zări venind. COȘBUC, P. I 145. Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vîrf de băț. EMINESCU, O. I 146. Curtea este plină, țara în mișcare: Soli trimiși de Poartă vin la adunare. BOLINTINEANU, O. 36. Eu, Toma, sol de pace... Vin ca să cer pe Despot, aici adăpostit. ALECSANDRI, T. II 144. ◊ (Glumeț) Colo-n colț acum răsare Un copil al nu știu cui... EI e sol, precum se vede, Mă-sa l-a trimis în sat. Vezi, de-aceea-i încruntat, Și s-avîntă și se crede Că-i bărbat. COȘBUC, P. I 224. ◊ Fig. Și geana-mi rourează o lacrimă de dor: Un sol, o întrupare a sfîntului amor. PĂUN-PINCIO, P. 82. Cerul stelele-și arată, Solii dulci ai lungii liniști. EMINESCU, O. I 103. An nou, ce ne vestești?... Din noianul veciniciei ești tu sol de mîngîiere? Trebuie ca semn de moarte sau ca semn de înviere Să te blestem, să te-admir? ALECSANDRI, P. A. 87. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire spre a-i vesti sosirea în satul miresei. Vă rugăm să ne-arătați Care este gazda solilor: Să iasă, să ne dăm soliile. TEODORESCU, P. P. 163.

SOLI, solesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A trimite cuiva o solie. Mateiaș solește marelui Ștefan Ca să-l recunoască drept un suzeran. BOLINTINEANU, la CADE.

SOLIE, solii, s. f. (Învechit) 1. Însărcinare încredințată unui sol; misiune. Și frate-meu ca împărat Mi-a dat mie solie Să merg la broaște nempăcat. EMINESCU, O. IV 74. Eu mă-ntorc, te las cu domnul, solia mi-am împlinit. NEGRUZZI, S. I 124. Masă mare-a fost întinsă Și de mari boieri coprinsă, De boierii sfatului, Stîlpii Țarigradului, Sfetnicii-mpăratului, Trimeși la domn cu solie De la nalta-mpărăție. TEODORESCU, P. P. 501. ◊ Expr. A-și da solia = a expune obiectul misiunii sale, a-și îndeplini însărcinarea de sol; a expune rezultatul misiunii, a da raportul. El, venind în fapt de seară Pe pămînt și-a dat solia. «N-o să-l iau» răspunse Lia Mîndrului voinic. COȘBUC, P. II 83. Ei, copile, ce ispravă ai făcut? Cîte suflete mi-ai arvunit? Dă-ți solia! CREANGĂ, P. 145. Să ne dăm soliile, Să ne spunem poruncile. TEODORESCU, P. P. 163. (Fig.) Porumbei prea frumușei, Ce cătați, ce trepădați? Voi solia să vă dați. PĂSCULESCU, L. P. 17. ♦ Fig. Menire. Națiile ca și oamenii... își au solia lor pe pămînt. KOGĂLNICEANU, S. A. 44. 2. (Concretizat) Veste, mesaj, înștiințare pe care o aduce un sol, un trimis. Vei afla că solia mea are să-ți aducă veselie. ISPIRESCU, L. 288. Urmărind pe ceruri limpezi cum plutește-o ciocîrlie, Tu ai vrea să spui să ducă către dînsul o solie. EMINESCU, O. I 82. 3. Grup de persoane trimise ca soli; ambasadă. Zilele-astea, mîine poate, e-așteptată o solie Care pe-Anca o va cere pentru Stareț de soție. DAVILA, V. V. 119. Respectați solia, căpitanii mei! BOLINTINEANU, O. 37.

SOLO², soli, s. m. Solist. Cantată pentru cor, soli și orchestră. ▭ Instrument pentru solo și orchestră. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2740.

SOL¹ s.m. invar. (Muz.) 1. A cincea notă din gama majoră tip; sunetul corespunzător notei. 2. Coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note. 3. Denumirea uneia dintre chei. [< it. sol].

SOL² s.m. Unitate monetară în Peru. [< sp. sol].

SOL⁴ s. m. inv. (muz.) 1. treapta a cincea a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. 2. coarda, clapa unui instrument care dă acest sunet. 3. denumirea uneia dintre chei. (< it., fr. sol)

SOL⁵ s. m. unitatea monetară a statului Peru. (< fr., sp. sol)

sol s. m. 1977 Monedă națională peruană v. minidevalorizare, inti (din sp. sol; cf. fr., engl. sol; PR 1961; DEX, DN3)

SOL³ ~i m. 1) înv. Reprezentant însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran; trimis; delegat. 2) Persoană care transmite un mesaj; mesager. /<sl. sulu

SOL¹ m. invar. 1) Notă muzicală situată pe a cincia treaptă a gamei do major. 2) Sunet corespunzător acestei note. /<fr., it. sol

A SOLI ~esc intranz. înv. A da de știre prin soli. /Din sol

SOLIE ~i f. înv. 1) Funcție de sol. 2) Mesaj adus de sol. 3) Grup de persoane trimis undeva pentru îndeplinirea unei misiuni speciale; delegație. [G.-D. soliei] /sol + suf. ~ie

sol m. 1. trimis, ambasador: capul solului nu se taie; 2. fig. vestitor: un glonte, sol al morții crunte AL. [Slav. SŬLŬ, delegat, vestitor].

sol n. Muz. a cincea notă a gamei și semnul ce o reprezentă.

solì v. a trimite știre printr’un sol: Mateiaș solește Marelui Ștefan BOL.

solie f. 1. ambasadă: respectați solia, căpitanii mei BOL.; 2. însărcinarea solului: dați solia CR.; 3. fig. misiune: cei ce au solia de a desrobi popoarele OD. [V. sol].

3) *sol m., pl. tot așa (prima silabă din cuvîntul solve, cu care începe al cincilea vers din imnu latin al sfîntului Ion Botezătoru). Muz. Acincea notă a gameĭ do. Semnu care reprezentă această notă.

1) sol m. (vsl. sŭlŭ, d. sŭlati, slati, a trimete; rus posol, vechĭ sol. V. pașol, poslanic). Trimes, anunțător (ambasador ș. a.): asediațiĭ aŭ trimes un sol de pace.

solésc v. tr. (d. sol.) Vechĭ. Vestesc prin solie.

solíe f. (d. sol). Misiune, însărcinare, calitatea de sol: șĭ-a împlinit solia. Ambasada, persoanele trimese ca solĭ: a sosit o solie.

sol² (notă muzicală) s. m., pl. sol

sol¹ (emisar; monedă) (înv.) s. m., art. solul; pl. soli

soli (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. solesc, 3 sg. solește, imperf. 1 soleam; conj. prez. 1 sg. să solesc, 3 să solească

solie (înv.) s. f., art. solia, g.-d. art. soliei; pl. solii, art. soliile (desp. -li-i-)

!sol¹ (notă muzicală) s. m., pl. sol

!sol² (emisar, vestitor, monedă peruană, soluție coloidală) s. m., pl. soli

soli (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. solesc, imperf. 3 sg. solea; conj. prez. 3 să solească

solie (înv.) s. f., art. solia, g.-d. art. soliei; pl. solii, art. soliile

sol (muz.) s. m. invar.

sol (emisar, vestitor, unitate monetară) s. m., pl. soli

soli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. solesc, imperf. 3 sg. solea; conj. prez. 3 sg. și pl. solească

solie s. f., art. solia, g.-d. art. soliei; pl. solii, art. soliile

solo (solist) s. m. invar.

sol, soli (mesageri) și soluri (feluri de pământ, terenuri).

solie, -liei gen. a.

sol (-li), s. m. – Trimis, mesager, ambasador. Sl. sŭlŭ, solŭ (Cihac, II, 353), Cf. slov. sol. – Der. soli, vb. (înv., a trimite, a comunica); solie, s. f. (trimitere, misiune; mesaj); solitor, s. m. (înv., parlamentar, trimis, delegat).

sol (în solmizație*), a cincea silabă a hexacordului* (în sensul lui g*, *c sau d*); denumirea celei de-a cincea trepte* a gamei* în limbile romanice (echivalentul lui g* din limbile germanice).

tonic-sol-fa, metodă elementară de notație (I) și instrucție muzicală inventată în Anglia la începutul sec. 19 de către muziciana și profesoara Sarah A. Glover (perfecționată apoi de pastorul J. Curwen), pentru simplificarea studiului și executării cântului coral. Era bazată pe silabele doh, ray, me, fah, soh, lah, te (pronunțate conform limbii engleze) și constă în a atribui silabei doh valoarea de tonică* mobilă, aplicată în locul tonicii oricărei game* majore* (la fel tonica mobilă lah pentru gamele minore*), amintind metoda solmizării*. Eliminând portativul*, folosind anumite semne convenționale pentru indicarea duratei* notelor, sistemul t. oferea începătorilor posibilitatea de a intona în scurt timp o piesă muzicală. A cunoscut un mare succes, iar în 1862 a fost introdus în toate școlile pop. engl., extinzându-se și în alte țări, în primul rând în fostele colonii.

sol, soli s. m. (deț.) complice.

SOL s. v. vătaf, vătășel, vornicel.

SOL s. 1. v. delegat. 2. v. crainic.

SOLI vb. v. anunța, cere, comunica, solicita, transmite, vesti.

SOLIE s. v. delegație, însărcinare, mesaj, misiune, sarcină, știre, veste.

SOLO s. invar. solist.

sol s. v. VĂTAF. VĂTĂȘEL. VORNICEL.

SOL s. 1. delegat, emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, trimis, (prin Transilv.) mînat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.) 2. crainic, mesager, trimis, vestitor, (reg.) crancău, (înv.) poslaneț, poslanic, pristav, strigător, telal. (Au anunțat vestea printr-un ~.)

soli vb. v. ANUNȚA. CERE. COMUNICA. SOLICITA. TRANSMITE. VESTI.

solie s. v. DELEGAȚIE. ÎNSĂRCINARE. MESAJ. MISIUNE. SARCINĂ. ȘTIRE. VESTE.

SOLO s. invar. solist. (Cine cîntă ~?)

sol, soli, s.m. 1. Mesager. 2. (în expr.) Sol la Dietă = deputat. – Din sl. solŭ (Cihac, după DER; MDA).

sol, soli, s.m. – În expr. sol la Dietă = deputat (Țiplea, 1906). – Din sl. solŭ (Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

sol, -i, s.m. – Om de încredere, trimis special. În expr. sol la Dietă = deputat. (Țiplea 1906). – Din sl. solŭ (Cihac cf. DER).