16 definiții pentru emisar (persoană; -i) emisariu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

emisar, ~ă [At: INSTRUCȚII, 17/37 / V: (înv) ~iu sm / Pl: ~i, ~e / E: fr emissaire] 1 smf Trimis al unui stat sau al unei organizații politice, al unui conducător etc., însărcinat cu o misiune secretă Vz ambasador. 2 smf (Pgn) Mesager. 3 a (Frm; îs) Țap ~ Țap ispășitor. 4 sn Apă care colectează apele murdare din întreprinderi, așezări umane etc. 5 sn Canal sau conductă care colectează apele reziduale adunate într-un lac sau într-un bazin. 6 sn Curs de apă permanent care drenează surplusul de apă dintr-un bazin lacustru. 7 sf Limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar.

EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care se scurge dintr-un lac. – Din fr. émissaire.

EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care drenează surplusul de apă dintr-un bazin lacustru. – Din fr. émissaire.

EMISÁR1, emisari, s. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat (de obicei în altă țară) cu o misiune secretă; p. ext. orice persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. V. agent. Ridică ochii turburi la emisarul acesta curios. C. PETRESCU, A. 335.

EMISÁR s.m. Trimis al unui stat, însărcinat cu o misiune specială, secretă; (p. ext.) însărcinat cu o misiune oarecare. [Cf. fr. émissaire, lat. emissarius].

EMISÁR1 s. m. trimis, însărcinat cu o misiune (specială); sol. (< fr. émissaire, lat. emissarius)

EMISÁR1 ~i m. 1) Persoană care are o misiune secretă (neoficială) în altă țară. 2) Persoană trimisă special pentru a aduce la îndeplinire o însărcinare dată de o instituție sau de o organizație. /<fr. émissaire, lat. emissarius

emisar m. agent însărcinat cu o misiune secretă.

*emisár m. (lat. emissarius, d. emittere, emissum, a trimete afară. V. armăsar). Agent însărcinat c’o misiune secretă. Adj. Țap emisar. V. țap.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

emisár1 (persoană) s. m., pl. emisári

emisár2 (apă) s. n., pl. emisáre

emisár (persoană) s. m., pl. emisári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EMISAR s. delegat, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis, (prin Transilv.) mînat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

emisar, emisari s. m. (intl.) complice care supraveghează o locuință ce urmează a fi jefuită pentru a obține obiceiurile proprietarilor.

Intrare: emisar (persoană; -i)
emisar (persoană; -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emisar
  • emisarul
  • emisaru‑
plural
  • emisari
  • emisarii
genitiv-dativ singular
  • emisar
  • emisarului
plural
  • emisari
  • emisarilor
vocativ singular
plural
emisariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)