14 definiții pentru emisar (persoană; -i)

EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care se scurge dintr-un lac. – Din fr. émissaire.

EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care drenează surplusul de apă dintr-un bazin lacustru. – Din fr. émissaire.

EMISÁR1, emisari, s. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat (de obicei în altă țară) cu o misiune secretă; p. ext. orice persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. V. agent. Ridică ochii turburi la emisarul acesta curios. C. PETRESCU, A. 335.

emisár1 (persoană) s. m., pl. emisári

emisár2 (apă) s. n., pl. emisáre

emisár (persoană) s. m., pl. emisári

EMISÁR s.m. Trimis al unui stat, însărcinat cu o misiune specială, secretă; (p. ext.) însărcinat cu o misiune oarecare. [Cf. fr. émissaire, lat. emissarius].

EMISÁR1 s. m. trimis, însărcinat cu o misiune (specială); sol. (< fr. émissaire, lat. emissarius)

EMISÁR1 ~i m. 1) Persoană care are o misiune secretă (neoficială) în altă țară. 2) Persoană trimisă special pentru a aduce la îndeplinire o însărcinare dată de o instituție sau de o organizație. /<fr. émissaire, lat. emissarius

emisar m. agent însărcinat cu o misiune secretă.

*emisár m. (lat. emissarius, d. emittere, emissum, a trimete [!] afară. V. armăsar). Agent însărcinat c´o misiune secretă. Adj. Țap emisar. V. țap.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EMISÁR s. delegat, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis, (prin Transilv.) mînát, (înv.) misít, rugătór, solitór. (~ al unui stat străin.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

emisar, emisari s. m. (intl.) complice care supraveghează o locuință ce urmează a fi jefuită pentru a obține obiceiurile proprietarilor.

Intrare: emisar (persoană; -i)
emisar (persoană; -i) substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emisar emisarul
plural emisari emisarii
genitiv-dativ singular emisar emisarului
plural emisari emisarilor
vocativ singular
plural