2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOLÍD2, -Ă, solizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp) care posedă capacitatea de a-și menține forma și dimensiunile, de a se opune forțelor deformatoare, având o structură compactă și o mare coeziune; p. ext. (corp) dur, tare, rigid, rezistent. 2. Adj. Care este astfel făcut încât să reziste mult timp; rezistent, trainic, durabil. 3. Adj. Mare (ca dimensiuni și greutate); (fam., despre ființe) voinic, robust. 4. Adj. Fig. Temeinic, serios; p. ext. sigur, statornic. ♦ Care înfruntă cu tărie greutățile; dârz. – Din fr. solide, lat. solidus.

solid2, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~izi, ~e, (îvr) ~i sm, am / E: lat solidus] 1 a (D. corpuri, materii etc.) Care are o structură compactă, o mare coeziune între molecule, formă și volum propriu atâta timp cât valoarea forțelor exterioare nu depășește o anumită limită. 2 a (Pex; îoc moale1) Care are consistență foarte mare, care opune rezistență și nu poate fi ușor pătruns, străbătut, desfăcut, despicat etc. Si: consistent, dur1 (1), puternic, rezistent, rigid, tare, tenace, (pop) vârtos, (înv) întărit. 3 a (Îs) Stare ~ă Stare de agregare a corpurilor solide2 (1). 4 a (Chm; îs) Soluție ~ă Soluție în care atât dizolvantul, cât și substanța dizolvată sunt corpuri solide2 (1), fiind dizolvate în stare topită. 5 sn (Fiz) Corp solid2 (1). 6 sn Corp geometric cu trei dimensiuni, limitat de o suprafață închisă, cu volum măsurabil Si: (înv) trup. 7 a (Îs) Unghi ~ Porțiune din spațiu mărginită de o suprafață conică. 8 a (Înv) Geometrie ~ă Geometrie în spațiu. 9 a (D. obiecte, construcții etc.) Care durează multă vreme Si: durabil (4), rezistent, temeinic, trainic2, (rar) dăinuitor, (pop) țeapăn, vârtos, (înv) nestrămutat, temeielnic, țiitor, (îvr) putincios. 10 av În mod solid2 (9). 11 a (D. idei, teorii, legi, metode etc.) De a cărui realitate sau rezolvare nu se poate îndoi nimeni Si: categoric (1), cert, evident (2), incontestabil, indiscutabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, precis, sigur, temeinic, vădit, (liv) indubitabil, peremptoriu. 12 a Care convinge pe deplin (că asigură o bună realizare, că duce la rezultate scadente etc.) Si: concludent (2), convingător (1), edificator (3), elocvent (3), grăitor (3), probant, puternic, tare, temeinic, (rar) vorbitor, (înv) înduplecător. 13 a Care determină luarea unei hotărâri, a unei dispoziții etc. Si: decisiv (2), determinant (2), hotărâtor (3). 14 a (Fig; d. cunoștințele, cultura etc. sau d. activitățile omului) Care denotă multă inteligență, seriozitate și competență Si: adânc (8), pătrunzător, profund, temeinic. 15 a Care corespunde așteptărilor Si: sănătos. 16-20 av În mod solid2 (11-15). 21 a Care nu se schimbă ușor Si: constant (1), ferm (1), stabil, statornic. 22 a (Fam; d. oameni) Care are corpul mare (și gros) Si: corpolent, legat, masiv, trupeș, voinic, (rar) trupos. 23 a (Pex; d. oameni sau d. părți ale corpului lor) Care are o mare forță fizică Si: puternic, robust, tare, verde, viguros, vânjos, voinic, zdravăn, (pop) trapăn, vânjos, vârtos, (înv) potent, putincios, spatoș, (reg) pogan, puteros, putut, socolan. 24 a (Fig; d. oameni) Care nu dă înapoi în fața greutăților. 25 a (Fig; d. oameni) Care înfruntă pericolul Si: brav (1), curajos (1), cutezător (1), dârz (4), inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz, (liv) intrepid, temerar, (rar) bărbat (4), (îvp) voinic, (înv) hrăbar, neînfricoșat, (frm) petulant.

SOLÍD2, -Ă, solizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp) care posedă capacitatea de a-și menține forma și dimensiunile, de a se opune forțelor deformatoare, având o structură compactă și o mare coeziune; p. ext. (corp) dur, tare, rigid, rezistent. 2. Adj. Care este astfel făcut încât rezistă mult timp; rezistent, trainic, durabil. 3. Adj. Mare (ca dimensiuni și greutate); (fam., despre ființe) voinic, robust. 4. Adj. Fig. Temeinic, serios; p. ext. sigur, statornic. ♦ Care înfruntă cu tărie greutățile; dârz. – Din fr. solide, lat. solidus.

SOLÍD, -Ă, solizi, -de, adj. 1. (Despre corpuri) Care, la o temperatură dată, are o rigiditate atît de mare, încît nu se deformează permanent sub acțiunea forțelor exterioare; p. ext. tare, dur. Forma corpurilor solide rămîne neschimbată, dacă temperatura rămîne neschimbată și forțele care lucrează asupra lor nu depășesc o anumită limită. CARAFOLI-OROVEANU, M. F. I 10. (Substantivat, n.) Solidele se deformează sub acțiunea forțelor care depășesc o anumită limită. CARAFOLI-OROVEANU, M. F. I 10. ◊ Stare solidă = una dintre cele trei stări de agregație ale materiei. Soluție solidă = soluție în care atît dizolvantul cît și substanța dizolvată sînt corpuri solide (dizolvate în stare topită). ♦ (Substantivat, n) Corp geometric cu trei dimensiuni, mărginit de suprafețe plane sau curbe. 2. Rezistent, trainic, durabil. [Oamenii] au zidit grajduri mari și solide. BOGZA, C. O. 270. ◊ Fig. Teatrul romînesc era în floarea lui. Dacă însă un curios ar fi observat cu sînge rece mersul său, ar fi văzut cu întristare că nu are baze solide. NEGRUZZI, S. I 345. 3. Temeinic, adînc, serios; p. ext. sigur, statornic. Clientela puțină, dar solidă, îi asigura venituri considerabile. REBREANU, R. I 34. A trebuit să caut a-i modera, puindu-i pe o cale mai serioasă și solidă. GHICA, A. 553. 4. Mare (ca dimensiuni, ca greutate). O încărcătură solidă. ♦ (Familiar, despre persoane) Voinic, robust. Cum e dumneaei solidă, îi trebuie o porție mult mai zdravănă! CARAGIALE, O. II 91. ♦ Fig. Care înfruntă cu tărie greutățile; dîrz. Ei!... ți-a plăcut venerabilul? – E tare... tare de tot... Solid bărbat! CARAGIALE, O. I 126.

SOLÍD, -Ă adj. 1. (Adesea s.n.) Care la temperatura normală își păstrează forma și dimensiunea neschimbate; consistent; (p. ext.) tare, dur. 2. Rezistent, tare, durabil, trainic. 3. Temeinic, serios; sigur. 4. Voinic, puternic, robust; corpolent, gras. 5. (Fig.) Care înfruntă cu tărie greutățile; dârz. [Cf. fr. solide, lat. solidus].

SOLÍD, -Ă adj. 1. (și s. n.) (corp) care la temperatura normală își păstrează forma și dimensiunea neschimbate; consistent; tare, dur. 2. rezistent, durabil, trainic. 3. temeinic, serios; sigur. 4. voinic, puternic, robust; corpolent, gras. 5. (fig.) care înfruntă cu tărie greutățile; dârz. (< fr. solide, lat. solidus)

SOLÍD ~dă (~zi, ~de) 1) (despre corpuri) Care este tare, dur. 2) Care este rezistent la acțiunea forțelor exterioare. 3) fig. Care este serios și important. 4) pop. Care are o constituție fizică puternică; robust; viguros. 5) Care impresionează prin exterior; cu exterior impresionant; impunător. Clădire ~dă. /<lat. solidus, fr. solide

solid a. 1. ce are consistență, ale cărui părți aderă cu tărie laolaltă: toate corpurile sunt solide, lichide sau gazoase; 2. ce poate să reziste: clădire, stofă solidă; 3. fig. durabil: amicie solidă. ║ n. 1. corp solid: metalele sunt niște solide; 2. Geom. corp limitat de suprafețe: un cub e un solid cu șase fețe.

*sólid, -ă adj. (lat. solidus). Consistent, vîrtos, tare, care nu e moale, nicĭ lichid, nicĭ gazos: corp solid, gheața e solidă. Robust, puternic, zdravăn: trup solid. Traĭnic, durabil: zidurĭ solide, (fig.) amiciție solidă. Serios, vrednic de încredere: om, caracter solid. S. n., pl. e. Fiz. Corp solid: solidele se dilată maĭ puțin de cît lichidele. Mat. Corp (spațiŭ) mărginit de suprafețe: un cub e un solid cu șase fețe. Adv. În mod solid: a zidi solid. – Fals solíd (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

solíd1 adj. m., pl. solízi; f. solídă, pl. solíde

solíd adj. m., pl. solízi; f. sg. solídă, pl. solíde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SOLÍD adj. 1. v. tare. 2. puternic, rezistent, tare, trainic, zdravăn. (A înfipt un par ~ în pământ.) 3. v. durabil. 4. v. consistent. 5. v. robust. 6. legat, robust, viguros, vânjos, voinic, zdravăn. (Un trup ~.) 7. v. corpolent. 8. v. convingător.

SOLID adj. 1. dur, rezistent, tare, tenace, (pop.) țeapăn, vîrtos. (Un material ~.) 2. puternic, rezistent, tare, trainic, zdravăn. (A înfipt un par ~ în pămînt.) 3. durabil, rezistent, trainic, (rar) dăinuitor, (pop.) purtăreț, țeapăn, vîrtos, (înv.) nestrămutat, țiitor. (Ghete ~; o construcție ~.) 4. consistent, dens, tare, vîrtos. (Mortar ~.) 5. puternic, robust, tare, viguros, vînjos, voinic, zdravăn, (pop.) țeapăn, vînos, vîrtos, (reg.) puteros, putut, socolan, (Ban. și Transilv.) pogan, (înv.) potent, putincios, spatoș, (fig.) verde. (Om ~.) 6. legat, robust, viguros, vînjos, voinic, zdravăn. (Un trup ~.) 7. corpolent, trupeș, voinic. (Excesiv de ~.) 8. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă ~; un exemplu ~.)

Solid ≠ lichid, nesolid, șubred


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

reziduu solid, (engl.= residue) material rezistent în procesul de alterare și rămas „in situ”, netransformat; r.s. îmbracă forma unor min. sau fragmente litice relicte – ex.: zircon, cuarțite – și însoțește în scoarța de alterare neoformațiile argiloase.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SOLID2, -Ă (< fr., lat.) adj. 1. (Și substantivat, n.) (Corp) care posedă capacitatea de a-și menține forma și dimensiunile, de a se opune acțiunii forțelor deformatoare, având o structură compactă și o mare coeziune; p. ext. tare, rigid, dur, rezistent. Una din cele trei stări ale materiei (alături de starea lichidă și gazoasă). ♦ (MAT.) Unghi s. = porțiune de spațiu mărginită de o suprafață conică. ◊ (REZ. MAT.) (Subst., n). Solid de egală rezistență = bară cu secțiunea transversală variabilă, realizată astfel încât efortul unitar maxim care ia naștere sub acțiunea forțelor exterioare și a greutății proprii să aibă aceeași valoare în toate secțiunile. 2. Care rezistă multă vreme; durabil, trainic. 3. Temeinic; statornic. 4. De dimensiuni și greutate mare. ♦ Voinic, robust, viguros. 5. Fig. Dârz.

Corydalis solida (L.) Sw. Specie care înflorește primăvara. Flori purpurii (pinten scurt, curbat, buza superioară la margine răsucită) numeroase, așezate într-un racem lax, erect. Plantă perenă cu tubercul. Tulpină de cca 30 cm înălțime. Frunze mult divizate cu foliole lobate. Fructul, capsulă oblongă.

Intrare: Corydalis solida
Corydalis solida park  nomenclatura binară
compus
  • Corydalis solida
Intrare: solid (adj.)
solid1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solid
  • solidul
  • solidu‑
  • soli
  • solida
plural
  • solizi
  • solizii
  • solide
  • solidele
genitiv-dativ singular
  • solid
  • solidului
  • solide
  • solidei
plural
  • solizi
  • solizilor
  • solide
  • solidelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

solid (adj.)

  • 1. Care posedă capacitatea de a-și menține forma și dimensiunile, de a se opune forțelor deformatoare, având o structură compactă și o mare coeziune.
    surse: DEX '09 DLRLC DN antonime: lichid (adj.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Forma corpurilor solide rămîne neschimbată, dacă temperatura rămîne neschimbată și forțele care lucrează asupra lor nu depășesc o anumită limită. CARAFOLI-OROVEANU, M. F. I 10.
      surse: DLRLC
  • 2. Care este astfel făcut încât să reziste mult timp.
    exemple
    • [Oamenii] au zidit grajduri mari și solide. BOGZA, C. O. 270.
      surse: DLRLC
    • figurat Teatrul romînesc era în floarea lui. Dacă însă un curios ar fi observat cu sînge rece mersul său, ar fi văzut cu întristare că nu are baze solide. NEGRUZZI, S. I 345.
      surse: DLRLC
  • 3. Mare (ca dimensiuni și greutate).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: mare (adj.) attach_file un exemplu
    exemple
    • O încărcătură solidă.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • A trebuit să caut a-i modera, puindu-i pe o cale mai serioasă și solidă. GHICA, A. 553.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Clientela puțină, dar solidă, îi asigura venituri considerabile. REBREANU, R. I 34.
        surse: DLRLC
    • 4.2. Care înfruntă cu tărie greutățile.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: dârz attach_file un exemplu
      exemple
      • Ei!... ți-a plăcut venerabilul? – E tare... tare de tot... Solid bărbat! CARAGIALE, O. I 126.
        surse: DLRLC
  • 5. Care impresionează prin exterior; cu exterior impresionant.
    exemple
    • Clădire solidă.
      surse: NODEX

etimologie: