2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOLÍD2, -Ă, solizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp) care posedă capacitatea de a-și menține forma și dimensiunile, de a se opune forțelor deformatoare, având o structură compactă și o mare coeziune; p. ext. (corp) dur, tare, rigid, rezistent. 2. Adj. Care este astfel făcut încât să reziste mult timp; rezistent, trainic, durabil. 3. Adj. Mare (ca dimensiuni și greutate); (fam., despre ființe) voinic, robust. 4. Adj. Fig. Temeinic, serios; p. ext. sigur, statornic. ♦ Care înfruntă cu tărie greutățile; dârz. – Din fr. solide, lat. solidus.

SOLÍD1, solizi, s. m. 1. Monedă de aur care a circulat în Imperiul Roman și în Imperiul Bizantin. 2. Monedă mică de argint sau de bronz emisă și în Țările Române în sec. XVII. – Din lat. solidus.

SOLÍD2, -Ă, solizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp) care posedă capacitatea de a-și menține forma și dimensiunile, de a se opune forțelor deformatoare, având o structură compactă și o mare coeziune; p. ext. (corp) dur, tare, rigid, rezistent. 2. Adj. Care este astfel făcut încât rezistă mult timp; rezistent, trainic, durabil. 3. Adj. Mare (ca dimensiuni și greutate); (fam., despre ființe) voinic, robust. 4. Adj. Fig. Temeinic, serios; p. ext. sigur, statornic. ♦ Care înfruntă cu tărie greutățile; dârz. – Din fr. solide, lat. solidus.

SOLÍD1, solizi, s. m. Monedă de aur care a circulat în Imperiul roman și în cel bizantin. – Din lat. solidus.

SOLÍD, -Ă, solizi, -de, adj. 1. (Despre corpuri) Care, la o temperatură dată, are o rigiditate atît de mare, încît nu se deformează permanent sub acțiunea forțelor exterioare; p. ext. tare, dur. Forma corpurilor solide rămîne neschimbată, dacă temperatura rămîne neschimbată și forțele care lucrează asupra lor nu depășesc o anumită limită. CARAFOLI-OROVEANU, M. F. I 10. (Substantivat, n.) Solidele se deformează sub acțiunea forțelor care depășesc o anumită limită. CARAFOLI-OROVEANU, M. F. I 10. ◊ Stare solidă = una dintre cele trei stări de agregație ale materiei. Soluție solidă = soluție în care atît dizolvantul cît și substanța dizolvată sînt corpuri solide (dizolvate în stare topită). ♦ (Substantivat, n) Corp geometric cu trei dimensiuni, mărginit de suprafețe plane sau curbe. 2. Rezistent, trainic, durabil. [Oamenii] au zidit grajduri mari și solide. BOGZA, C. O. 270. ◊ Fig. Teatrul romînesc era în floarea lui. Dacă însă un curios ar fi observat cu sînge rece mersul său, ar fi văzut cu întristare că nu are baze solide. NEGRUZZI, S. I 345. 3. Temeinic, adînc, serios; p. ext. sigur, statornic. Clientela puțină, dar solidă, îi asigura venituri considerabile. REBREANU, R. I 34. A trebuit să caut a-i modera, puindu-i pe o cale mai serioasă și solidă. GHICA, A. 553. 4. Mare (ca dimensiuni, ca greutate). O încărcătură solidă. ♦ (Familiar, despre persoane) Voinic, robust. Cum e dumneaei solidă, îi trebuie o porție mult mai zdravănă! CARAGIALE, O. II 91. ♦ Fig. Care înfruntă cu tărie greutățile; dîrz. Ei!... ți-a plăcut venerabilul? – E tare... tare de tot... Solid bărbat! CARAGIALE, O. I 126.

SOLÍD, -Ă adj. 1. (Adesea s.n.) Care la temperatura normală își păstrează forma și dimensiunea neschimbate; consistent; (p. ext.) tare, dur. 2. Rezistent, tare, durabil, trainic. 3. Temeinic, serios; sigur. 4. Voinic, puternic, robust; corpolent, gras. 5. (Fig.) Care înfruntă cu tărie greutățile; dârz. [Cf. fr. solide, lat. solidus].

SOLÍD, -Ă adj. 1. (și s. n.) (corp) care la temperatura normală își păstrează forma și dimensiunea neschimbate; consistent; tare, dur. 2. rezistent, durabil, trainic. 3. temeinic, serios; sigur. 4. voinic, puternic, robust; corpolent, gras. 5. (fig.) care înfruntă cu tărie greutățile; dârz. (< fr. solide, lat. solidus)

SOLÍD ~dă (~zi, ~de) 1) (despre corpuri) Care este tare, dur. 2) Care este rezistent la acțiunea forțelor exterioare. 3) fig. Care este serios și important. 4) pop. Care are o constituție fizică puternică; robust; viguros. 5) Care impresionează prin exterior; cu exterior impresionant; impunător. Clădire ~dă. /<lat. solidus, fr. solide

solid a. 1. ce are consistență, ale cărui părți aderă cu tărie laolaltă: toate corpurile sunt solide, lichide sau gazoase; 2. ce poate să reziste: clădire, stofă solidă; 3. fig. durabil: amicie solidă. ║ n. 1. corp solid: metalele sunt niște solide; 2. Geom. corp limitat de suprafețe: un cub e un solid cu șase fețe.

*sólid, -ă adj. (lat. solidus). Consistent, vîrtos, tare, care nu e moale, nicĭ lichid, nicĭ gazos: corp solid, gheața e solidă. Robust, puternic, zdravăn: trup solid. Traĭnic, durabil: zidurĭ solide, (fig.) amiciție solidă. Serios, vrednic de încredere: om, caracter solid. S. n., pl. e. Fiz. Corp solid: solidele se dilată maĭ puțin de cît lichidele. Mat. Corp (spațiŭ) mărginit de suprafețe: un cub e un solid cu șase fețe. Adv. În mod solid: a zidi solid. – Fals solíd (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

solíd1 adj. m., pl. solízi; f. solídă, pl. solíde

solíd3 (corp) s. n., pl. solíde

sólid2 (monedă) s. m., pl. sólizi

solíd adj. m., pl. solízi; f. sg. solídă, pl. solíde

solíd (corp) s. n., pl. solíde

solíd (monedă) s. m., pl. solízi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SOLÍD adj. 1. v. tare. 2. puternic, rezistent, tare, trainic, zdravăn. (A înfipt un par ~ în pământ.) 3. v. durabil. 4. v. consistent. 5. v. robust. 6. legat, robust, viguros, vânjos, voinic, zdravăn. (Un trup ~.) 7. v. corpolent. 8. v. convingător.

SOLID adj. 1. dur, rezistent, tare, tenace, (pop.) țeapăn, vîrtos. (Un material ~.) 2. puternic, rezistent, tare, trainic, zdravăn. (A înfipt un par ~ în pămînt.) 3. durabil, rezistent, trainic, (rar) dăinuitor, (pop.) purtăreț, țeapăn, vîrtos, (înv.) nestrămutat, țiitor. (Ghete ~; o construcție ~.) 4. consistent, dens, tare, vîrtos. (Mortar ~.) 5. puternic, robust, tare, viguros, vînjos, voinic, zdravăn, (pop.) țeapăn, vînos, vîrtos, (reg.) puteros, putut, socolan, (Ban. și Transilv.) pogan, (înv.) potent, putincios, spatoș, (fig.) verde. (Om ~.) 6. legat, robust, viguros, vînjos, voinic, zdravăn. (Un trup ~.) 7. corpolent, trupeș, voinic. (Excesiv de ~.) 8. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă ~; un exemplu ~.)

Solid ≠ lichid, nesolid, șubred


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

reziduu solid, (engl.= residue) material rezistent în procesul de alterare și rămas „in situ”, netransformat; r.s. îmbracă forma unor min. sau fragmente litice relicte – ex.: zircon, cuarțite – și însoțește în scoarța de alterare neoformațiile argiloase.

arată toate definițiile

Intrare: solid (adj.)
solid1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solid
  • solidul
  • solidu‑
  • soli
  • solida
plural
  • solizi
  • solizii
  • solide
  • solidele
genitiv-dativ singular
  • solid
  • solidului
  • solide
  • solidei
plural
  • solizi
  • solizilor
  • solide
  • solidelor
vocativ singular
plural
Intrare: solid (s.m.)
solid2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solid
  • solidul
  • solidu‑
plural
  • solizi
  • solizii
genitiv-dativ singular
  • solid
  • solidului
plural
  • solizi
  • solizilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)