2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOBÓR, soboare, s. n. 1. (Înv.) Adunare, întrunire, consfătuire; sfat. ♦ (Bis.) Sinod. 2. Slujbă religioasă ortodoxă oficiată de un număr mare de clerici. – Din sl. sŭborŭ.

SOBÓR, soboare, s. n. 1. (Înv.) Adunare, întrunire, consfătuire; sfat. ♦ (Bis.) Sinod. 2. Slujbă religioasă ortodoxă oficiată de un număr mare de clerici. – Din sl. sŭborŭ.

sobor2 sn [At: PSALT. HUR. 9v/23 / V: (înv) săboară, săb~, seb~, izb~, zbor (S și: sbor), (reg) stob~ / Pl: ~oare, (rar) ~uri / E: slv съворъ, соворъ] 1-2 Sinod (1-2). 3 (Pex) Clerul unei biserici sau al unei mănăstiri care participă la oficierea unei slujbe religioase. 4 (Înv) Sfat (11). 5 (Înv; pan) Întrunire. 6 (Înv; pex) Mulțime de oameni adunați laolaltă. 7 Slujbă religioasă ortodoxă la care participă de obicei un număr mare de clerici. 8 (Îrg) Sărbătoare religioasă populară închinată unor sfinți, care se prăznuiește în ajunul, în ziua sau a doua zi după celebrarea sfinților respectivi. 9 (Înv) Catedrală (1). 10 (Îvr) Peristil al unei biserici. 11 (Îvr) Sistem solar.

SOBÓR, soboare, s. n. 1. (Învechit și arhaizant) Adunare de oameni, întrunire, consfătuire; sfat. Uite, astăzi chiar... Vreau să țină, nu știu unde, o-ntrunire, un sobor. DAVILA, V. V. 25. [Muzele] cunosc trecutul ca și prezentul și ghicesc viitorul, iar cu cîntările lor măiestre înveselesc tot soborul zeiesc. CARAGIALE, N. S. 78. Puterea d-a face legi, d-a scoate dăjdii sta în adunarea sau soborul a toată țara. BĂLCESCU, O. II 13. ◊ (Glumeț) Și cum știe-o rugăciune Doamna măsălariță, Tot soborul îi propune S-o aleagă stariță. TOPÎRCEANU, B. 50. ♦ (Bis.) Sinod. Cîte soboare și revizii de fețe bisericești și politecești, și cîți străini din toată lumea... n-au trecut prin satul nostru. CREANGĂ, A. 74. 2. (Învechit) Catedrală. O biserică catedrală, adecă sobor, ce are o lucrare deosebită atît înăuntru cît și pe afară. GOLESCU, Î. 170.

SOBÓR soboáre n. 1) înv. Întrunire a unui grup de persoane pentru a discuta și a hotărî ceva; adunare; reuniune; sfat. 2) Organ suprem bisericesc de conducere. 3) Biserică centrală dintr-un oraș, unde serviciul divin este oficiat, de obicei, de un episcop; catedrală. 4) (în biserica ortodoxă) Slujbă religioasă oficiată de mai mulți slujitori ai cultului. /<sl. suboru, soboru

sobor n. 1. sinod: dat în judecată dinaintea soborului OD.; 2. adunarea fruntașilor: soborul a toată țara; 3. adunare: soborul arhanghelului Gavril. [Vechiu-rom. sobor = slav. SŬBORŬ, adunare].

sobór și (vechĭ) săbór n., pl. oare, și zbor, pl. urĭ (vsl. sŭborŭ, bg. sŭbor, sîrb. sabor, rus. sobór. V. zbor 2). Reuniune, întrunire. Conciliŭ, sinod, adunare de arhiereĭ saŭ de preuțĭ distinșĭ. Totalitatea unor preuțĭ orĭ călugărĭ dintr’un loc.

soborî1 vi [At: DDRF / Pzi: ? / E: sobor2] (Mol) A se strânge pentru a se sfătui, pentru a lua o hotărâre etc.

soborî2 vr [At: LEXIC REG. II, 37 / Pzi: sobor / E: ns cf scoborî] (Ban) A se îmbolnăvi de hernie.

zbor2 s.n. (înv., reg.) Bîlci, tîrg anual, iarmaroc. ♦ Ext. Piață publică. • pl. -uri. /<srb. zbor, bg. сбор.

zbor1 s.n. 1 (Mod de) deplasare în aer a unui corp (a unei păsări, a unei insecte, a unui obiect etc.) cu ajutorul aripilor a căror sustentație poate fi realizată fie cu un consum de energie din interior (la păsări, la avioane etc.) sau din exterior (la planoare, la zmeie etc.), fie fără consum de energie (la aerostate), fie prin mișcare balistică. Goni cu mîna zborul acestor negre libelule (GAL.). ◊ Platformă de zbor = platformă pe un aerodrom sau pe puntea unui portavion, de pe care decolează avioanele. Zbor fără escală v. escală. Zbor planat v. planat. ◊ Loc.adv. (Ca) din (sau în, într-un) zbor = a) în timpul zborului. Prinde insectele în zbor. Δ Expr. A lua pasărea din zbor v. lua; b) ext. în fugă, repede, iute. S-a dus ca în zbor la nașă-sa (SADOV.). A prins ideea din zbor. Δ Expr. A mulge oaia din zbor v. mulge; c) dintr-o dată. Scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor (ALECS.); d) în treacăt. Am auzit, în zbor, că va veni mîine. ◊ Loc.vb. A da zbor (sau zborul) (cuiva) = a) a da drumul, a elibera. Bătrînul preot... Furtunelor dă zborul (EMIN.); b) a azvîrli cu putere. Luai coasa de picior Și-n văzduh îi detei zbor (POP.). A face un zbor = a zbura. ◊ Expr. A-și lua zborul = a) a se înălța în aer; b) a începe să alerge repede. Caii... pe cîmp își luau zborul (ALEX.); c) a pleca; a-și începe viața, o activitate, o profesie pe cont propriu, fară o îndrumare tutelară; a părăsi (o rudă, un prieten) stabilindu-se în altă parte. Mi-am luat zborul de la casa părintească; d) a evada, a fugi. Te-nchid în cameră, de unde n-o să mai poți să-ți iei zborul; e) a se pierde, a dispărea. Zile ce-n vecinicie-și iau repedele zbor (ALEX.); f) fig. a se dezvolta, a-și lua avînt. Al meu e Despot!... planu-mi ia zbor acum mai tare (ALECS.). A trece în zbor = a trece foarte repede. ◊ Compar. Brațele goale... se agitară ca un zbor de pasăre albă (CA. PETR.). ˙* Fig. Geniul său îi imprimă un zbor tot mai sigur... către realism și adevăr (SADOV.). ♦ Ext. Deplasare în spațiu a unei rachete sau a unei astronave. 2 Deplasare rapidă, bruscă, prin aer a unui obiect aruncat sau purtat de vînt. Aripi de vultur în zbor de săgeată Icar și-a rotit (LAB.). ♦ Menținere în aer (a unui obiect purtat de vînt, de curenți etc.); planare, plutire. Priveam zborul frunzelor. ♦ Mișcare rapidă, violentă (a vîntului). 3 Fig. Mers iute, vijelios; viteză, goană, fugă. Admira pe șosea zborul mașinii de curse. ♦ Avînt, elan. Îi lipsea zborul, spontaneitatea (VLAH.). • pl. -uri. /de la zbura, prin derivare regresivă.

SOBORÎ́, soborăsc, vb. IV. Intranz. (Învechit, rar) A ține sobor, a se aduna la o consfătuire. Haideți azi să soborîm Biserica s-o croim. MARIAN, S. 236.

SOBORÎ́, soborăsc, vb. IV. Intranz. (Rar) A ține sobor, a se aduna la o consfătuire. – Din sobor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sobór (slujbă religioasă, sinod) s. n., pl. soboáre

arată toate definițiile

Intrare: sobor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sobor
  • soborul
  • soboru‑
plural
  • soboare
  • soboarele
genitiv-dativ singular
  • sobor
  • soborului
plural
  • soboare
  • soboarelor
vocativ singular
plural
sebor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: soborî
verb (V410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • soborî
  • soborâre
  • soborât
  • soborâtu‑
  • soborând
  • soborându‑
singular plural
  • soborăște
  • soboraște
  • soborâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • soborăsc
(să)
  • soborăsc
  • soboram
  • soborâi
  • soborâsem
a II-a (tu)
  • soborăști
(să)
  • soborăști
  • soborai
  • soborâși
  • soborâseși
a III-a (el, ea)
  • soborăște
  • soboraște
(să)
  • soborască
  • sobora
  • soborî
  • soborâse
plural I (noi)
  • soborâm
(să)
  • soborâm
  • soboram
  • soborârăm
  • soborâserăm
  • soborâsem
a II-a (voi)
  • soborâți
(să)
  • soborâți
  • soborați
  • soborârăți
  • soborâserăți
  • soborâseți
a III-a (ei, ele)
  • soborăsc
(să)
  • soborască
  • soborau
  • soborâ
  • soborâseră
verb (V348)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • soborî
  • soborâre
  • soborât
  • soborâtu‑
  • soborând
  • soborându‑
singular plural
  • soboa
  • soborâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sobor
(să)
  • sobor
  • soboram
  • soborâi
  • soborâsem
a II-a (tu)
  • sobori
(să)
  • sobori
  • soborai
  • soborâși
  • soborâseși
a III-a (el, ea)
  • soboa
(să)
  • soboare
  • sobora
  • soborî
  • soborâse
plural I (noi)
  • soborâm
(să)
  • soborâm
  • soboram
  • soborârăm
  • soborâserăm
  • soborâsem
a II-a (voi)
  • soborâți
(să)
  • soborâți
  • soborați
  • soborârăți
  • soborâserăți
  • soborâseți
a III-a (ei, ele)
  • soboa
(să)
  • soboare
  • soborau
  • soborâ
  • soborâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sobor sebor

  • exemple
    • Uite, astăzi chiar... Vreau să țină, nu știu unde, o-ntrunire, un sobor. DAVILA, V. V. 25.
      surse: DLRLC
    • [Muzele] cunosc trecutul ca și prezentul și ghicesc viitorul, iar cu cîntările lor măiestre înveselesc tot soborul zeiesc. CARAGIALE, N. S. 78.
      surse: DLRLC
    • Puterea d-a face legi, d-a scoate dăjdii sta în adunarea sau soborul a toată țara. BĂLCESCU, O. II 13.
      surse: DLRLC
    • glumeț Și cum știe-o rugăciune Doamna măsălariță, Tot soborul îi propune S-o aleagă stariță. TOPÎRCEANU, B. 50.
      surse: DLRLC
  • 2. Slujbă religioasă ortodoxă oficiată de un număr mare de clerici.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • exemple
    • O biserică catedrală, adecă sobor, ce are o lucrare deosebită atît înăuntru cît și pe afară. GOLESCU, Î. 170.
      surse: DLRLC

etimologie:

soborî

etimologie:

  • sobor
    surse: DLRM