15 definiții pentru reuniune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REUNIÚNE, reuniuni, s. f. 1. Întâlnire a unui grup de persoane, întrunire, adunare. ♦ Reprezentație sportivă amicală sau oficială; întrecere, competiție. 2. (Înv.) Asociație, societate. [Pr.: re-u-ni-u-] – Din fr. réunion.

REUNIÚNE, reuniuni, s. f. 1. Întâlnire a unui grup de persoane, întrunire, adunare. ♦ Reprezentație sportivă amicală sau oficială; întrecere, competiție. 2. (Înv.) Asociație, societate. [Pr.: re-u-ni-u-] – Din fr. réunion.

reuniune sf [At: BARIȚIU, P. A. III, 142 / V: (îvr) riu~ / Pl: ~ni / E: fr reunion cf it reunione] 1 Întâlnire a unui grup de persoane Si: adunare (2), întâlnire, întrunire. 2 (Înv) Asociație (1). 3 (Rar) îmbinare.

REUNIÚNE, reuniuni, s. f. 1. Întîlnire a unui grup de persoane; întrunire, adunare. El a scris niște însemnări în care arăta cum se înfățișa o reuniune boierească. CAMIL PETRESCU, O. II 433. ♦ (Sport) Întrecere, competiție. Reuniune de box. 2. (Învechit) Asociație, societate. Reuniunea femeilor romîne.

REUNIÚNE s.f. 1. Adunare, întrunire. ♦ (Sport) Competiție. 2. (Mat.) Operație care atașează la două mulțimi date mulțimea elementelor ce aparțin cel puțin uneia dintre ele. [Pron. -ni-u-. / cf. fr. réunion, it. riunione].

REUNIÚNE s. f. 1. adunare, întrunire. ◊ competiție sportivă. 2. (mat.) operație care atașează la două mulțimi date mulțimea tuturor elementelor ce aparțin cel puțin uneia dintre ele. (< fr. réunion)

REUNIÚNE ~i f. 1) Întrunire a mai multor persoane pentru a discuta probleme de interes comun și a hotărî ceva; adunare. 2) rar Grupare de persoane pe baza unui statut, în vederea atingerii unui scop; societate. [Sil. re-u-ni-u-] /<fr. réunion

*reuniúne f. (d. uniune, după fr. réunion). Adunare, societate: reuniune numeroasă. V. ghĭuluș.

Burbon m. veche și ilustră familie regala franceză, o ramură a dinastiei Capetiene, care a dat Franței 7 regi, dela Henric IV până la Carol X. ║ (Insula) f. sau Reuniunea, în marea Indiilor, aparține Franței (dela 1652): 180.000 loc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reuniúne (re-u-ni-u-) s. f., g.-d. art. reuniúnii; pl. reuniúni

reuniúne s. f. (sil. re-u-) uniune


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REUNIÚNE s. 1. v. întrunire. 2. întrunire, șezătoare. (~ literară.) 3. v. gală.

REUNIÚNE s. v. asociație, societate.

REUNIUNE s. 1. adunare, întrunire, (înv. pop.) strînsură, (înv.) sobor, ședere. (A avut loc o mare ~.) 2. întrunire, șezătoare. (~ literară.) 3. (SPORT) competiție, întrecere. (O nouă ~ de box.)

reuniune s. v. ASOCIAȚIE. SOCIETATE.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REUNIÚNE (< fr.) s. f. 1. Adunare, întâlnire. ◊ R. internațională = întrunire a reprezentanților unor state, ai unor organizații internaționale sau asociații de persoane aparținând unor state diferite spre a discuta probleme de interes comun. ♦ Competiție sportivă amicală sau oficială. 2. (MAT.) R. a două mulțimi = mulțime ale cărei elemente aparțin cel puțin uneia dintre cele două mulțimi date. Se notează grafic „U”.

Intrare: reuniune
  • silabație: re-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reuniune
  • reuniunea
plural
  • reuniuni
  • reuniunile
genitiv-dativ singular
  • reuniuni
  • reuniunii
plural
  • reuniuni
  • reuniunilor
vocativ singular
plural