30 de definiții pentru sihastru

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIHASTRU, -Ă, sihaștri, -stre, s. m. și f. 1. Om care trăiește retras de lume în post și rugăciuni; pustnic, anahoret, eremit, schimnic. 2. Fig. Persoană care trăiește izolată, retrasă de societate. ♦ Animal sălbatic bătrân care trăiește singur. [Var.: sehastru, -ă s. m. și f.] – Din ngr. isihastís.

SIHASTRU, -Ă, sihaștri, -stre, s. m. și f. 1. Om care trăiește retras de lume în post și rugăciuni; pustnic, anahoret, eremit, schimnic. 2. Fig. Persoană care trăiește izolată, retrasă de societate. ♦ Animal sălbatic bătrân care trăiește singur. [Var.: sehastru, -ă s. m. și f.] – Din ngr. isihastís.

sihastru, [At: VARLAAM, C. 347 / V: (îrg) săh~, seh~, (reg) suh~, (îvr) e~, isihast, i~ / S și: (îvt) sychastru / Pl: ~aștri (înv; asr) ~ri / E: gr ἡσυχαστής] 1 smf Persoană (laică sau călugăr) care, din motive religioase, trăiește izolată de lume, ducând o viață în rugăciune și plină de privațiuni Si: anahoret, ermit, pustnic, schimnic, (livr) ascet, (rar) solitar (2), (înv) aschitac, aschitean, monah. 2 a (Pan; d. ființe, mai ales d. oameni) Care trăiește sau se găsește (de obicei) departe de alte ființe ori de (alți) oameni. 3 a (D. oameni) Care este separat de lume, de societate Si: izolat, pribeag, pustnic, rătăcit, răzleț, singur, singuratic, solitar, (rar) însingurat. 4 a (D. oameni) Care preferă singurătatea (1) Si: izolat, pribeag, pustnic, rătăcit, răzleț, singur, singuratic, solitar, (rar) însingurat. 5 a (Reg; d. oameni) Ursuz.

SIHASTRU, sihaștri, s. m. Om care trăiește retras de lume în post și rugăciune; pustnic, anahoret, ermit, schimnic. Tîlharul pune un pistol în barba sihastrului și-l culcă lîngă prag. GALACTION, O. I 252. Am umblat, fraților, cătră răsărit și am ascultat pe-un sihastru cetind într-o carte. RETEGANUL, P. I 24. Sub o rîpă stearpă, pe un rîu în spume, Unde un sihastru a fugit de lume, Cu vărsarea serii un străin sosi. BOLINTINEANU, O. 58. ◊ (Metaforic, sugerînd un urs) Aveau, în sfîrșit, să deie ochii cu sihastrul Carpaților și să aibă ce istorisi despre lupta cu dînsul. GANE, N. III 135. Eroismul meu se simțea cam la strîmtoare, cînd mi-nchipuiam că vreun morocănos sihastru al pustiului, putea veni la mine, foarte grav și pe patru labe, ca să mă întrebe de sănătate. HOGAȘ, M. N. 161. ♦ Animal sălbatic bătrîn, care trăiește singur, despărțit de cîrd. Vier sihastru. Cerb sihastru.Fig. Persoană care trăiește departe de societate, în izolare. ◊ (Adjectival) Un nor sihastru Și-adună-n poală Argintul tot. TOPÎRCEANU, B. 5. – Variantă: sehastru (ALECSANDRI, P. III 74, NEGRUZZI, S. I 85) s. m.

SIHASTRU ~ștri m. 1) Călugăr care trăiește într-un loc izolat de lume, petrecându-și viața în post și rugăciuni; pustnic; schimnic; ascet. 2) fig. Persoană care duce un mod izolat de viață. /<ngr. isihastrís

sihastru m. pustnic: după o cină de sihastru OD. [Gr. mod. ISYHASTÍS, lit. care trăiește liniștit]. ║ a. fig. singuratic: dragoste sihastră COȘBUC.

sihástru m. (ngr. isyhastis [vgr. ’esyhastés, d. ’esyhta, liniște], după sihăstrie. V. isihie). Pustnic, om care trăĭește singur în pustietate: Daniil sihastru din timpu luĭ Ștefan cel Mare. – În est și seh-, pop. săh- și sîh-. V. călugăr.

SEHASTRU, -Ă s. m. și f. v. sihastru.

SEHASTRU, -Ă s. m. și f. v. sihastru.

săhrasti[1], ~e smf vz sihastru

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!sihastru adj. m., s. m., pl. sihaștri; adj. f., s. f. sihastră, pl. sihastre

sihastru s. m., art. sihastrul; pl. sihaștri, art. sihaștrii

sihastru s. m., art. sihastrul; pl. sihaștri, art. sihaștrii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SIHASTRU adj. v. izolat, retras, singur, singuratic, solitar.

sihastru adj. v. IZOLAT. RETRAS. SINGUR. SINGURATIC. SOLITAR.

SIHASTRU s. anahoret, ascet, eremit, pustnic, schimnic, (rar) schimonah, (înv.) aschitac, aschitean, monah, oselnic, schitnic. (~ul trăiește prin locuri pustii.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sihastru (-ștri), s. m. – Eremit, anahoret. – Var. sehastru, Mold. săhastru, sahastru. Mgr. ἠσυχαστής „care trăiește liniștit” (Murnu, 15), cf. isihie și sl. (v. sb.) sihasti (Vasmer, Gr., 131). Modificarea terminației se datorează dificultății grupului final -stŭ (cf. buiestru) și analogiei cu der.Der. sihăstrie, s. f. (pustnicie, viață de sihastru), din mgr. ἠσυχάστρια sau ἠσυχαστήριον, sl. sichastrija; sihăstri, vb. (a trăi cu sihaștrii); sihăstrește, adv. (ca sihaștrii).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

suhastru, suhaștri, s.m. – (pop.) Sihastru, solitar (Papahagi, 1925; Sat Șugatag). – Cf. sihastru (< ngr. isihastis „care trăiește liniștit”) (MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SIHASTRU, Mănăstirea ~ v. Homoncea.

Daniil Sihastrul (sec. 15), sfânt cuvios originar din jud. Rădăuți, pe numele de mirean Dumitru. S-a călugărit la m-rea de pe lângă bis. Sf. Nicolae din Rădăuți, luându-și numele de David, pe care l-a schimbat în Daniil după ce a îmbrăcat schima cea mare la schitul Laura, unde a trăit un timp. Iubind singurătatea, s-a retras într-o chilie lângă m-rea Putna, pe care și-a săpat-o singur într-o stâncă pe malul pârâului Viteul. Ultimele locuri unde a sihăstrit sunt chilia și paraclisul, pe care le-a săpat sub stânca numită Șoimul de lângă m-rea Voroneț, în pronaosul căreia este îngropat. A fost vizitat de Ștefan cel Mare pentru a-i cere sfaturi. Canonizat la 10 iunie 1992, este sărbătorit la 18 decembrie.

DANIIL SIHASTRU (sec. 15), călugăr, sfetnic de taină și părinte duhovnic al lui Ștefan cel Mare. A trăit în chilia de la Putna și este înmormântat la Voroneț. Canonizat în 1992 și prăznuit la 18 dec.

Intrare: sihastru
substantiv masculin (M63)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sihastru
  • sihastrul
  • sihastru‑
plural
  • sihaștri
  • sihaștrii
genitiv-dativ singular
  • sihastru
  • sihastrului
plural
  • sihaștri
  • sihaștrilor
vocativ singular
  • sihastrule
  • sihastre
plural
  • sihaștrilor
substantiv masculin (M63)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sehastru
  • sehastrul
  • sehastru‑
plural
  • sehaștri
  • sehaștrii
genitiv-dativ singular
  • sehastru
  • sehastrului
plural
  • sehaștri
  • sehaștrilor
vocativ singular
  • sehastrule
  • sehastre
plural
  • sehaștrilor
suhastru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săhrasti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săhastru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
isihastru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sihastru, sihaștrisubstantiv masculin
sihastră, sihastresubstantiv feminin

  • 1. Om care trăiește retras de lume în post și rugăciuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Tîlharul pune un pistol în barba sihastrului și-l culcă lîngă prag. GALACTION, O. I 252. DLRLC
    • format_quote Am umblat, fraților, cătră răsărit și am ascultat pe-un sihastru cetind într-o carte. RETEGANUL, P. I 24. DLRLC
    • format_quote Sub o rîpă stearpă, pe un rîu în spume, Unde un sihastru a fugit de lume, Cu vărsarea serii un străin sosi. BOLINTINEANU, O. 58. DLRLC
    • format_quote (Metaforic, sugerând un urs) Aveau, în sfîrșit, să deie ochii cu sihastrul Carpaților și să aibă ce istorisi despre lupta cu dînsul. GANE, N. III 135. DLRLC
    • format_quote (Metaforic, sugerând un urs) Eroismul meu se simțea cam la strîmtoare, cînd mi-nchipuiam că vreun morocănos sihastru al pustiului, putea veni la mine, foarte grav și pe patru labe, ca să mă întrebe de sănătate. HOGAȘ, M. N. 161. DLRLC
    • format_quote Ea de-atunci ca o sihastră Crește-n margini de poteci. COȘBUC, P. II 87. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival O mătușă sihastră... îi și zise: Da bine, flăcăule, cum ai ajuns p-aici? ISPIRESCU, L. 357. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival figurat Chiar roza ce moare în glastră... Tresare în pacea sihastră. MACEDONSKI, O. I 195. DLRLC
  • 2. figurat Persoană care trăiește izolată, retrasă de societate. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 2.1. Animal sălbatic bătrân care trăiește singur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vier sihastru. Cerb sihastru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.