10 definiții pentru sihastră sehastră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIHÁSTRĂ, sihastre, s. f. (Rar) Femeie care trăiește retrasă de lume; pustnică. Ea de-atunci ca o sihastră Crește-n margini de poteci. COȘBUC, P. II 87. ◊ (Adjectival) O mătușă sihastră... îi și zise: Da bine, flăcăule, cum ai ajuns p-aici? ISPIRESCU, L. 357. (Fig.) Chiar roza ce moare în glastră... Tresare în pacea sihastră. MACEDONSKI, O. I 195.

SEHÁSTRU, -Ă s. m. și f. v. sihastru.

SEHÁSTRU, -Ă s. m. și f. v. sihastru.

SIHÁSTRU, -Ă, sihaștri, -stre, s. m. și f. 1. Om care trăiește retras de lume în post și rugăciuni; pustnic, anahoret, eremit, schimnic. 2. Fig. Persoană care trăiește izolată, retrasă de societate. ♦ Animal sălbatic bătrân care trăiește singur. [Var.: sehástru, -ă s. m. și f.] – Din ngr. isihastís.

SIHÁSTRU, -Ă, sihaștri, -stre, s. m. și f. 1. Om care trăiește retras de lume în post și rugăciuni; pustnic, anahoret, eremit, schimnic. 2. Fig. Persoană care trăiește izolată, retrasă de societate. ♦ Animal sălbatic bătrân care trăiește singur. [Var.: sehástru, -ă s. m. și f.] – Din ngr. isihastís.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sihástră s. f., g.-d. art. sihástrei; pl. sihástre

sihástră s. f., g.-d. art. sihástrei; pl. sihástre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SIHÁSTRU adj. v. izolat, retras, singur, singuratic, solitar.

SIHASTRU s. anahoret, ascet, eremit, pustnic, schimnic, (rar) schimonah, (înv.) aschitac, aschitean, monah, oselnic, schitnic. (~ul trăiește prin locuri pustii.)

sihastru adj. v. IZOLAT. RETRAS. SINGUR. SINGURATIC. SOLITAR.

Intrare: sihastră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sihastră
  • sihastra
plural
  • sihastre
  • sihastrele
genitiv-dativ singular
  • sihastre
  • sihastrei
plural
  • sihastre
  • sihastrelor
vocativ singular
  • sihastră
  • sihastro
plural
  • sihastrelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sehastră
  • sehastra
plural
  • sehastre
  • sehastrele
genitiv-dativ singular
  • sehastre
  • sehastrei
plural
  • sehastre
  • sehastrelor
vocativ singular
  • sehastră
  • sehastro
plural
  • sehastrelor

sihastru, -ă sihastră sihastru sehastră sehastru

  • 1. Om care trăiește retras de lume în post și rugăciuni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: anahoret, -ă eremit pustnic, -ă schimnic 8 exemple
    exemple
    • Tîlharul pune un pistol în barba sihastrului și-l culcă lîngă prag. GALACTION, O. I 252.
      surse: DLRLC
    • Am umblat, fraților, cătră răsărit și am ascultat pe-un sihastru cetind într-o carte. RETEGANUL, P. I 24.
      surse: DLRLC
    • Sub o rîpă stearpă, pe un rîu în spume, Unde un sihastru a fugit de lume, Cu vărsarea serii un străin sosi. BOLINTINEANU, O. 58.
      surse: DLRLC
    • (Metaforic, sugerând un urs) Aveau, în sfîrșit, să deie ochii cu sihastrul Carpaților și să aibă ce istorisi despre lupta cu dînsul. GANE, N. III 135.
      surse: DLRLC
    • (Metaforic, sugerând un urs) Eroismul meu se simțea cam la strîmtoare, cînd mi-nchipuiam că vreun morocănos sihastru al pustiului, putea veni la mine, foarte grav și pe patru labe, ca să mă întrebe de sănătate. HOGAȘ, M. N. 161.
      surse: DLRLC
    • Ea de-atunci ca o sihastră Crește-n margini de poteci. COȘBUC, P. II 87.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival O mătușă sihastră... îi și zise: Da bine, flăcăule, cum ai ajuns p-aici? ISPIRESCU, L. 357.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival figurat Chiar roza ce moare în glastră... Tresare în pacea sihastră. MACEDONSKI, O. I 195.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Persoană care trăiește izolată, retrasă de societate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • 2.1. Animal sălbatic bătrân care trăiește singur.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vier sihastru. Cerb sihastru.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: