11 definiții pentru sihastră

din care

Explicative DEX

SIHASTRĂ, sihastre, s. f. (Rar) Femeie care trăiește retrasă de lume; pustnică. Ea de-atunci ca o sihastră Crește-n margini de poteci. COȘBUC, P. II 87. ◊ (Adjectival) O mătușă sihastră... îi și zise: Da bine, flăcăule, cum ai ajuns p-aici? ISPIRESCU, L. 357. (Fig.) Chiar roza ce moare în glastră... Tresare în pacea sihastră. MACEDONSKI, O. I 195.

SEHASTRU, -Ă s. m. și f. v. sihastru.

SEHASTRU, -Ă s. m. și f. v. sihastru.

SIHASTRU, -Ă, sihaștri, -stre, s. m. și f. 1. Om care trăiește retras de lume în post și rugăciuni; pustnic, anahoret, eremit, schimnic. 2. Fig. Persoană care trăiește izolată, retrasă de societate. ♦ Animal sălbatic bătrân care trăiește singur. [Var.: sehastru, -ă s. m. și f.] – Din ngr. isihastís.

SIHASTRU, -Ă, sihaștri, -stre, s. m. și f. 1. Om care trăiește retras de lume în post și rugăciuni; pustnic, anahoret, eremit, schimnic. 2. Fig. Persoană care trăiește izolată, retrasă de societate. ♦ Animal sălbatic bătrân care trăiește singur. [Var.: sehastru, -ă s. m. și f.] – Din ngr. isihastís.

Ortografice DOOM

sihastră s. f., g.-d. art. sihastrei; pl. sihastre

sihastră s. f., g.-d. art. sihastrei; pl. sihastre

!sihastru adj. m., s. m., pl. sihaștri; adj. f., s. f. sihastră, pl. sihastre

sihastru, -ștri.

Sinonime

SIHASTRU adj. v. izolat, retras, singur, singuratic, solitar.

SIHASTRU s. v. pustnic.

sihastru adj. v. IZOLAT. RETRAS. SINGUR. SINGURATIC. SOLITAR.

SIHASTRU s. anahoret, ascet, eremit, pustnic, schimnic, (rar) schimonah, (înv.) aschitac, aschitean, monah, oselnic, schitnic. (~ul trăiește prin locuri pustii.)

Intrare: sihastră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sihastră
  • sihastra
plural
  • sihastre
  • sihastrele
genitiv-dativ singular
  • sihastre
  • sihastrei
plural
  • sihastre
  • sihastrelor
vocativ singular
  • sihastră
  • sihastro
plural
  • sihastrelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sehastră
  • sehastra
plural
  • sehastre
  • sehastrele
genitiv-dativ singular
  • sehastre
  • sehastrei
plural
  • sehastre
  • sehastrelor
vocativ singular
  • sehastră
  • sehastro
plural
  • sehastrelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sihastru, sihaștrisubstantiv masculin
sihastră, sihastresubstantiv feminin

  • 1. Om care trăiește retras de lume în post și rugăciuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Tîlharul pune un pistol în barba sihastrului și-l culcă lîngă prag. GALACTION, O. I 252. DLRLC
    • format_quote Am umblat, fraților, cătră răsărit și am ascultat pe-un sihastru cetind într-o carte. RETEGANUL, P. I 24. DLRLC
    • format_quote Sub o rîpă stearpă, pe un rîu în spume, Unde un sihastru a fugit de lume, Cu vărsarea serii un străin sosi. BOLINTINEANU, O. 58. DLRLC
    • format_quote (Metaforic, sugerând un urs) Aveau, în sfîrșit, să deie ochii cu sihastrul Carpaților și să aibă ce istorisi despre lupta cu dînsul. GANE, N. III 135. DLRLC
    • format_quote (Metaforic, sugerând un urs) Eroismul meu se simțea cam la strîmtoare, cînd mi-nchipuiam că vreun morocănos sihastru al pustiului, putea veni la mine, foarte grav și pe patru labe, ca să mă întrebe de sănătate. HOGAȘ, M. N. 161. DLRLC
    • format_quote Ea de-atunci ca o sihastră Crește-n margini de poteci. COȘBUC, P. II 87. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival O mătușă sihastră... îi și zise: Da bine, flăcăule, cum ai ajuns p-aici? ISPIRESCU, L. 357. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival figurat Chiar roza ce moare în glastră... Tresare în pacea sihastră. MACEDONSKI, O. I 195. DLRLC
  • 2. figurat Persoană care trăiește izolată, retrasă de societate. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 2.1. Animal sălbatic bătrân care trăiește singur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vier sihastru. Cerb sihastru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.