20 de definiții pentru schimnic / schivnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHÍMNIC, -Ă, schimnici, -ce, s. m. și f. Pustnic, sihastru. [Var.; (rar) schívnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. skimĭnikŭ.

schimnic, ~ă [At: PRAV. 258 / V: schivn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv скимьникъ] 1 smf Persoană (laic sau călugăr) care, din motive religioase, trăiește izolată de lume, ducând o viață închinată rugăciunii și plină de privațiuni Si: pustnic, (liv) ascet (1), (înv) aschitac, aschitean, (rar) schimonah. 2 a Care aparține schimnicului (1). 3-4 a Privitor la schimnic (1) sau la schimnicie. 5-6 a Specific schimnicului (1) sau schimniciei Si: (îvr) pustiesc. 7 smf (Pan) Persoană care duce o viață retrasă, izolată de societate (și extrem de cumpătată) Si: ascet (2), pustnic.

SCHÍMNIC, -Ă, schimnici, -ce, s. m. și f. (Rar) Pustnic, sihastru. [Var.: schívnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. skimĩnikŭ.

SCHÍMNIC, schimnici, s. m. Călugăr care duce viață aspră, de privațiuni, departe de lume; pustnic. Să vorbească numai șapte cuvinte pe zi... după obiceiul schimnicilor. STĂNOIU, C. I. 182. Acolo, în sălbăticia și pustietatea aceea, trăiesc patru schimnici. VLAHUȚĂ, R. P. 67. [În chilii] locuia schimnicul Ilarion. ODOBESCU, S. I 342. – Variantă: schívnic (SADOVEANU, P. M. 279, HOGAȘ, M. N. 143) s. m.

SCHÍMNIC ~că ( ~ci, ~ce ) înv. Călugăr care trăiește într-un loc izolat de lume, petrecându-și viața în post și rugăciune; pustnic; sihastru; ascet. /<sl. skiminiku

schimnic a. și m. pustnic: maica schimnică suspină BOL. [Slav. SKIMĬNIKŬ (v. schimă)].

schímnic m. (vsl. skimĭnikŭ, îmbrăcat în rasă, shimĭnikŭ, călugăr, d. skima, schimă; rus. shimnik, schimnic). Ascet, sihastru. – Vechĭ și sh- (vsl. sh-). Azĭ și schivnic (invers ca în pivniță, pimn-, rivnesc, rimn-). Fem. -ă.

SCHÍVNIC, -Ă s. m. și f. v. schimnic.

SCHÍVNIC, -Ă s. m. și f. v. schimnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!schimnic/schivnic (rar) s. m., pl. schimnici/schivnici

!schivnic s. m., pl. schivnici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCHÍMNIC adj. v. ascetic, sihăstresc.

SCHIMNIC s. anahoret, ascet, eremit, pustnic, sihastru, (rar) schimonah, (înv.) aschitac, aschitean, monah, oselnic, schitnic. (~ trăiește izolat de societate.)

schimnic adj. v. ASCETIC. SIHĂSTRESC.

Intrare: schimnic / schivnic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schimnic
  • schimnicul
  • schimnicu‑
plural
  • schimnici
  • schimnicii
genitiv-dativ singular
  • schimnic
  • schimnicului
plural
  • schimnici
  • schimnicilor
vocativ singular
  • schimnicule
  • schimnice
plural
  • schimnicilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schivnic
  • schivnicul
  • schivnicu‑
plural
  • schivnici
  • schivnicii
genitiv-dativ singular
  • schivnic
  • schivnicului
plural
  • schivnici
  • schivnicilor
vocativ singular
  • schivnicule
  • schivnice
plural
  • schivnicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

schimnic, schimnici / schivnic, schivnicisubstantiv masculin
schimnică, schimnice / schivnică, schivnicesubstantiv feminin

  • 1. Călugăr care duce viață aspră, de privațiuni, departe de lume. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Să vorbească numai șapte cuvinte pe zi... după obiceiul schimnicilor. STĂNOIU, C. I. 182. DLRLC
    • format_quote Acolo, în sălbăticia și pustietatea aceea, trăiesc patru schimnici. VLAHUȚĂ, R. P. 67. DLRLC
    • format_quote [În chilii] locuia schimnicul Ilarion. ODOBESCU, S. I 342. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.