2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOROJÍT, -Ă, scorojiți, -te, adj. 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte confecționate din acestea) Strâmbat, îndoit, crăpat, deformat (de căldură, de uscăciune). 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) Degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; coșcovit, cojit, burdușit. 3. (Despre pielea corpului unor ființe) Aspru la pipăit, crăpat, zbârcit. ♦ P. ext. (Despre oameni sau părți ale corpului lor) Foarte slab, uscat; scofâlcit. – V. scoroji.

scorojit, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, S. A. II, 11 / V: (reg) ~rujit, scărăjit / Pl: ~iți, ~e / E: scoroji] 1 (D. obiecte, plante etc.) Deformat (sau cojit, crăpat etc.) (la suprafață) din cauza uscării excesive (sau din cauza căldurii, a prelucrării necorespunzătoare etc.) Si: deteriorat, (pop) sfarogit (1), scrobit (6), scrombăit (4), sfoiegit. 2 (Reg) Răscopt. 3 (Reg) Curățat de coajă. 4 (D. vopsele, tencuieli și d. obiectele pe care acestea sunt aplicate) Degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu Si: cojit, coșcovit. 5 (D. pielea corpului unor ființe, mai ales a oamenilor) Cojit (2). 6 (D. pielea corpului unor ființe, mai ales a oamenilor) Zbârcit din cauza uscăciunii, a deshidratării etc. 7 (D. părți ale corpului) Cu pielea aspră (sau zbârcită, crăpată). 8 (Fig; d. oameni) Degradat fizic Si: scofâlcit (1), stafidit.

SCOROJÍT, -Ă, scorojiți, -te, adj. 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din ele) Strâmbat, îndoit, crăpat, deformat (de căldură, de uscăciune). 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) Degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; coșcovit, cojit, burdușit. 3. (Despre pielea corpului unor ființe) Aspru la pipăit, crăpat, zbârcit. ♦ P. ext. (Despre oameni sau părți ale lor) Foarte slab, uscat; scofâlcit. – V. scoroji.

SCOROJÍT, -Ă, scorojiți, -te, adj. 1. Deteriorat, stricat la suprafață (de căldură sau de uscăciune). Mitru îi arătă cu privirea ușa scorojită din fund. CAMIL PETRESCU, O. II 134. Se afla la fund și un anume crimpei de curea mucedă, scorojită, străveche. C. PETRESCU, A. R. 195. O scîndură scurtă, scorojită și îngustă se cumpănea, în chip de poliță, pe două cuie lungi de lemn. HOGAȘ, M. N. 78. 2. (Despre vopsele, tencuieli, p. ext. despre scoarța copacilor) Coșcovit, cojit. Lîngă tulpina scorojită stătuse de atitea ori de vorbă cu logodnicul. BASSARABESCU, V. 100. Un lavoar vechi scorojit. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ◊ Fig. S-a mai uitat o clipă la fața aceea uscată și scorojită ca o scoarță de copac. POPA, V. 306. Cel mai bătrîn, un unchiaș scorojit, cu musteața pe oală... îndrăzni să vorbească. BART, S. M. 82. – Variante: corojít, -ă, corogít, -ă adj.

SCOROJÍ, scorojesc, vb. IV. Refl. (Mai ales la pers. 3) 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din acestea) A se usca foarte tare, a se deteriora, a se strica (la suprafață) deformându-se, cojindu-se. 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi, a se coji, a se burduși. 3. (Despre pielea corpului unor ființe) A se coji, a se descuama; a se zbârci, a se crăpa din cauza uscăciunii. ♦ P. ext. (Despre oameni sau părți ale corpului lor) A slăbi foarte mult; a se scofâlci. – Pref. s + coroji (reg. „a (se) coșcovi”).

scoroji vr [At: SLAVICI, V. P. 159 / V: (reg) ~ogi, scărăji / Pzi: ~jesc / E: s- + coroji] 1 A se deforma (sau a se coji, a se crăpa etc.) (la suprafață) din cauza uscării excesive (sau din cauza căldurii, a prelucrării necorespunzătoare etc.) Si: a se deteriora, (pop) a se sfarogi (1), (reg) a se sfârlogi, a se scochița (1), a se scrobi (6), a se scrombăi (3), a se sfoiegi (4). 2 (Reg) A se răscoace. 3 (D. vopsele, tencuieli și d. obiectele pe care acestea sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu Si: a se coji, a se coșcovi. 4 (D. pielea corpului unor ființe, mai ales a oamenilor) A se coji (6). 5 (D. pielea corpului unor ființe, mai ales a oamenilor) A se zbârci din cauza uscăciunii, a deshidratării etc. 6 (Pex) A se scofâlci (1).

SCOROJÍ, scorojesc, vb. IV. Refl. (Mai ales la pers. 3) 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din ele) A se usca foarte tare, a se deteriora, a se strica (la suprafață) deformându-se, cojindu-se. 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi, a se coji, a se burduși. 3. (Despre pielea corpului unor ființe) A se coji, a se descuama; a se zbârci, a se crăpa din cauza uscăciunii. ♦ P. ext. (Despre oameni sau părți ale lor) A slăbi foarte mult; a se scofâlci. – Pref. s + coroji (reg. „a (se) coșcovi”).

SCOROJÍ, scorojesc, vb. IV. Refl. 1. A se deteriora, a se strica (la suprafață). S-au scorojit copacii. STANCU, D. 217. ◊ Fig. Trupul trudit se scorojea, încît părea că numai haina îl susține în cutele metalizate. C. PETRESCU, C. V. 344. [Cerșetorul] părea sub leneșa ninsoare De-nghețul iernii scorojit. DEMETRESCU, O. 40. ◊ Tranz. Soarele și vînturile primăverii scorojiseră prea din timp fața țarinei, acoperind-o cu o scoarță sfărîmicioasă. MIHALE, O. 146. 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sînt aplicate) A se coșcovi, a se burduși, a se coji. ◊ (Prin analogie) Piatra plesnea, se scorojea, și dintre fărămiturile ei se alegeau bucățile prețioase de aur. BOGZA, Ț. 14. – Variante: corojí, corogí vb. IV.

A SCOROJÍ ~ésc tranz. A face să se scorojească. /S + a coroji

A SE SCOROJÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre obiecte din lemn, carton, piele etc.) A-și pierde forma inițială (din cauza căldurii sau/și a vechimii); a se deforma prin încovoiere; a se scofâlci. 2) (despre vopsea, var, tencuială) A se desprinde de pe o suprafață prin umflare; a se coșcovi; a se coji; a se coși. /S + a coroji

scorojì v. 1. a coji, a jupui; 2. fig. a roade: scorojit de nevoi. [V. corojì].

arată toate definițiile

Intrare: scorojit
scorojit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scorojit
  • scorojitul
  • scorojitu‑
  • scoroji
  • scorojita
plural
  • scorojiți
  • scorojiții
  • scorojite
  • scorojitele
genitiv-dativ singular
  • scorojit
  • scorojitului
  • scorojite
  • scorojitei
plural
  • scorojiți
  • scorojiților
  • scorojite
  • scorojitelor
vocativ singular
plural
corogit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corogit
  • corogitul
  • corogitu‑
  • corogi
  • corogita
plural
  • corogiți
  • corogiții
  • corogite
  • corogitele
genitiv-dativ singular
  • corogit
  • corogitului
  • corogite
  • corogitei
plural
  • corogiți
  • corogiților
  • corogite
  • corogitelor
vocativ singular
plural
corojit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corojit
  • corojitul
  • coroji
  • corojita
plural
  • corojiți
  • corojiții
  • corojite
  • corojitele
genitiv-dativ singular
  • corojit
  • corojitului
  • corojite
  • corojitei
plural
  • corojiți
  • corojiților
  • corojite
  • corojitelor
vocativ singular
plural
Intrare: scoroji
verb (V403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scoroji
  • scorojire
  • scorojit
  • scorojitu‑
  • scorojind
  • scorojindu‑
singular plural
  • scorojește
  • scorojiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scorojesc
(să)
  • scorojesc
  • scorojeam
  • scorojii
  • scorojisem
a II-a (tu)
  • scorojești
(să)
  • scorojești
  • scorojeai
  • scorojiși
  • scorojiseși
a III-a (el, ea)
  • scorojește
(să)
  • scorojească
  • scorojea
  • scoroji
  • scorojise
plural I (noi)
  • scorojim
(să)
  • scorojim
  • scorojeam
  • scorojirăm
  • scorojiserăm
  • scorojisem
a II-a (voi)
  • scorojiți
(să)
  • scorojiți
  • scorojeați
  • scorojirăți
  • scorojiserăți
  • scorojiseți
a III-a (ei, ele)
  • scorojesc
(să)
  • scorojească
  • scorojeau
  • scoroji
  • scorojiseră
verb (V407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corogi
  • corogire
  • corogit
  • corogitu‑
  • corogind
  • corogindu‑
singular plural
  • corogește
  • corogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corogesc
(să)
  • corogesc
  • corogeam
  • corogii
  • corogisem
a II-a (tu)
  • corogești
(să)
  • corogești
  • corogeai
  • corogiși
  • corogiseși
a III-a (el, ea)
  • corogește
(să)
  • corogească
  • corogea
  • corogi
  • corogise
plural I (noi)
  • corogim
(să)
  • corogim
  • corogeam
  • corogirăm
  • corogiserăm
  • corogisem
a II-a (voi)
  • corogiți
(să)
  • corogiți
  • corogeați
  • corogirăți
  • corogiserăți
  • corogiseți
a III-a (ei, ele)
  • corogesc
(să)
  • corogească
  • corogeau
  • corogi
  • corogiseră
verb (V403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coroji
  • corojire
  • corojit
  • corojitu‑
  • corojind
  • corojindu‑
singular plural
  • corojește
  • corojiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corojesc
(să)
  • corojesc
  • corojeam
  • corojii
  • corojisem
a II-a (tu)
  • corojești
(să)
  • corojești
  • corojeai
  • corojiși
  • corojiseși
a III-a (el, ea)
  • corojește
(să)
  • corojească
  • corojea
  • coroji
  • corojise
plural I (noi)
  • corojim
(să)
  • corojim
  • corojeam
  • corojirăm
  • corojiserăm
  • corojisem
a II-a (voi)
  • corojiți
(să)
  • corojiți
  • corojeați
  • corojirăți
  • corojiserăți
  • corojiseți
a III-a (ei, ele)
  • corojesc
(să)
  • corojească
  • corojeau
  • coroji
  • corojiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scorojit corogit corojit

  • 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte confecționate din acestea) Strâmbat, îndoit, crăpat, deformat (de căldură, de uscăciune).
    exemple
    • Mitru îi arătă cu privirea ușa scorojită din fund. CAMIL PETRESCU, O. II 134.
      surse: DLRLC
    • Se afla la fund și un anume crîmpei de curea mucedă, scorojită, străveche. C. PETRESCU, A. R. 195.
      surse: DLRLC
    • O scîndură scurtă, scorojită și îngustă se cumpănea, în chip de poliță, pe două cuie lungi de lemn. HOGAȘ, M. N. 78.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) Degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu.
    exemple
    • Un lavoar vechi scorojit. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre pielea corpului unor ființe) Aspru la pipăit.
    exemple
    • figurat S-a mai uitat o clipă la fața aceea uscată și scorojită ca o scoarță de copac. POPA, V. 306.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi scoroji
    surse: DEX '98 DEX '09

scoroji corogi coroji

  • 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din acestea) A se usca foarte tare, a se deteriora, a se strica (la suprafață) deformându-se, cojindu-se.
    exemple
    • S-au scorojit copacii. STANCU, D. 217.
      surse: DLRLC
    • figurat Trupul trudit se scorojea, încît părea că numai haina îl susține în cutele metalizate. C. PETRESCU, C. V. 344.
      surse: DLRLC
    • figurat [Cerșetorul] părea sub leneșa ninsoare De-nghețul iernii scorojit. DEMETRESCU, O. 40.
      surse: DLRLC
    • figurat tranzitiv Soarele și vînturile primăverii scorojiseră prea din timp fața țarinei, acoperind-o cu o scoarță sfărîmicioasă. MIHALE, O. 146.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi, a se coji, a se burduși.
    exemple
    • prin analogie Piatra plesnea, se scorojea, și dintre fărămiturile ei se alegeau bucățile prețioase de aur. BOGZA, Ț. 14.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre pielea corpului unor ființe) A se coji, a se descuama; a se zbârci, a se crăpa din cauza uscăciunii.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: coji crăpa descuama zbârci (vb.)

etimologie:

  • Prefix s + coroji (regional „a (se) coșcovi”).
    surse: DEX '09