coroji [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1923 / V: cojora, cojori, ~ogi / Pzi: ~gesc^[1] / E: ucr, bg, rs корубить] 1 vr (D. lemn, scânduri, doage ținute la căldură) A se strâmba. 2 vr (D. alimente) A se arde. 3 vr (D. piele) A se usca. 4 vr (D. piele) A se strânge. 5 vr (Reg; d. piele) A se întinde. 6 vr (Fig; îe) I s-a ~t capul S-a prostit. 7 vr (Fig; înv) A se umili. 8 vt A coji. 9 vr A cădea pojghița de pe ceva Si: a se coșcovi, a se scoroji (6). 10 vt (Pfm) A snopi în bătaie.