scorojit, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, S. A. II, 11 / V: (reg) ~rujit, scărăjit / Pl: ~iți, ~e / E: scoroji] 1 (D. obiecte, plante etc.) Deformat (sau cojit, crăpat etc.) (la suprafață) din cauza uscării excesive (sau din cauza căldurii, a prelucrării necorespunzătoare etc.) Si: deteriorat, (pop) sfarogit (1), scrobit (6), scrombăit (4), sfoiegit. 2 (Reg) Răscopt. 3 (Reg) Curățat de coajă. 4 (D. vopsele, tencuieli și d. obiectele pe care acestea sunt aplicate) Degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu Si: cojit, coșcovit. 5 (D. pielea corpului unor ființe, mai ales a oamenilor) Cojit (2). 6 (D. pielea corpului unor ființe, mai ales a oamenilor) Zbârcit din cauza uscăciunii, a deshidratării etc. 7 (D. părți ale corpului) Cu pielea aspră (sau zbârcită, crăpată). 8 (Fig; d. oameni) Degradat fizic Si: scofâlcit (1), stafidit.