RULA, rulez, vb. I. Tranz. 1. A înfășura manual sau mecanizat un material textil pe un sul de lemn sau metalic, formând un rulou (1). 2. A proiecta un film pe ecran într-o sală de cinematograf. 3. A face să circule bunuri, bani, investindu-i în afaceri. 4. A deplasa un corp prin rostogolire sau prin alunecare pe o cale fixă. ♦ Intranz. (Despre vehicule) A înainta prin intermediul unor roți sau role. 5. A netezi sau a întinde o suprafață prin apăsare cu un obiect în rostogolire. 6. A prelua un program într-un sistem de calcul. – Din fr. rouler.

rula² vi [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 204^v/17 / Pzi: ~lez / E: srb ruljati „a striga”] (Înv) A vorbi fără rost Si: a flecări (1).

rula¹ sf [At: ALEXI, W. / V: (rar) rola / Pzi: rulez / E: fr rouler] 1 vt A deplasa un corp prin rostogolire. 2 vi (D. vehicule, poduri rulante etc.) A se deplasa prin intermediul roților sau rolelor. 3 vt A înfășură în formă de sul. 4 vi (D. filme) A se proiecta. 5 vt (C. i. bani, bunuri etc.) A pune în circulație. 6 vt A netezi, a întinde un materal textil prin apăsare cu un obiect în rostogolire.

RULA, rulez, vb. I. Tranz. 1. A înfășura manual sau mecanizat un material textil pe un sul de lemn sau metalic, formând un rulou (1). 2. A proiecta un film pe ecran într-o sală de cinematograf. 3. A face să circule bunuri, bani, investindu-i în afaceri. 4. A deplasa un corp prin rostogolire sau prin alunecare pe o cale fixă. ♦ (Livr.; despre vehicule) A înainta prin intermediul unor roți sau role. 5. A netezi sau a întinde o suprafață prin apăsare cu un obiect în rostogolire. – Din fr. rouler.

RULA, rulez, vb. I. 1. Tranz. A înfășura ceva în formă de sul. 2. Intranz. (Despre filme) A se desfășura, a se proiecta pe ecran. Rula de pildă, chiar în zilele acelea, un film. CAMIL PETRESCU, U. N. 158. 3. Tranz. (Cu complementul «bani» sau un termen echivalent) A face să circule (investind în afaceri). 4. Tranz. A deplasa un corp prin rostogolire. ♦ Intranz. (Despre vehicule) A se deplasa prin intermediul unor roți sau role. 5. Tranz. A netezi sau a întinde o suprafață, prin apăsare cu un obiect în rostogolire.

RULA vb. I. 1. tr. A înfășura, a face sul. ♦ (Croitorie) A rotunji reverul unei haine, o piesă din stofă etc. 2. intr. A se proiecta pe ecran. 3. tr. A deplasa un corp prin rostogolire. ♦ A merge pe roți. ♦ A parcurge un anumit număr de kilometri cu un autovehicul. 4. tr. A face să circule (fonduri bănești). 5. intr. (Despre cicliști și atleți) A alerga relaxat și uniform. 6. intr. (Despre avioane) A parcurge o distanță pe roți. ♦ (Despre nave, avioane) A se înclina dintr-un bord într-altul, a avea ruliu. 7. tr. (Franțuzism) A înșela, a escroca, a jecmăni pe cineva. [< fr. rouler].

RULA vb. I. tr. 1. a deplasa un corp prin rostogolire. ◊ (despre vehicule) a se deplasa prin rostogolirea roților sau a rolelor pe o cale fixă. ◊ a parcurge un anumit număr de kilometri cu un autovehicul. 2. a înfășura, a face sul. ◊ (croitorie) a rotunji reverul unei haine, o piesă din stofă etc. 3. a face să circule (fonduri bănești). II. intr. 1. (despre filme) a fi proiectat pe ecran. 2. (despre cicliști, atleți) a alerga relaxat și uniform. 3. (despre nave, avioane) a se balansa în sens transversal; a avea ruliu. (< fr. rouler)

A RULA ~ez 1. tranz. 1) (materiale textile, fire etc.) A înfășura în formă de sul; a suci. 2) (corpuri, sisteme tehnice etc.) A face să se miște prin rostogolire. 3) (terenuri, suprafețe) A netezi cu ajutorul unui obiect în rostogolire. 4) (fonduri bănești) A face să circule; a pune în circulație. 2. intranz. 1) (despre vehicule) A se deplasa cu ajutorul roților sau al rotilelor. 2) (despre filme) A se proiecta pe ecran; /<fr. rouler

ROL, roluri, s. n. I. 1. Partitură scenică ce revine unui actor într-o piesă de teatru, unui cântăreț într-o operă etc. pentru interpretarea unui personaj. ♦ Personaj interpretat de un actor într-o piesă, într-o operă etc. 2. Atribuție, sarcină care îi revine cuiva în cadrul unei acțiuni; misiune. II. 1. Totalitatea litigiilor care urmează a fi rezolvate într-o anumită zi de către un organ de jurisdicție. ◊ Repunere pe rol = fixare a unui termen de judecată privitor la un proces al cărui curs a fost suspendat. Scoatere de pe rol = măsură prin care un organ de jurisdicție dispune întreruperea îndeplinirii actelor de procedură referitoare la un proces. 2. Registru în care organele financiare țin evidența impozitelor pentru fiecare contribuabil în parte. Rol fiscal. 3. (Mar.) Listă nominală a echipajului unei. nave, constituind unul dintre documentele principale fără de care nu se poate naviga legal. – Din fr. rôle.

ROLĂ, role, s. f. 1. Rotiță sau cilindru care se învârte în jurul unui ax pentru a face să alunece mai repede un lanț, o curea de transmisie etc. Rolă de lanț. 2. Corp în formă de cilindru care poate fi rostogolit în jurul axei sale de simetrie, folosit ca organ de rulare sau ca unealtă de prelucrare prin apăsare. 3. Piesă mecanică de formă cilindrică cu ax interior, care Se rotește ușor pentru a putea fi antrenată de film, având rolul de a imprima acestuia un anumit traseu în aparatul de fotografiat sau de filmat. 4. Unealtă formată dintr-un cilindru de lemn sau de aliaje neferoase, care servește la unele lucrări de finisare în construcții (zugrăvit, tencuit). Rolă de tencuit. 5. Piesă de contact a unor trolee, constituită dintr-o roată cu șanț, care se rostogolește pe firul de contact. 6. (La pl.) Patine cu rotile. 7. (Reg.) Cuptor al mașinii de gătit. – Din germ. Rolle.

roală sf vz rol¹

rol³ sn vz rolă²

rol² sn [At: VICIU, GL. / V: (reg) rulă / Pl: ~uri / E: ger Rolle] 1 Jgheab pe care alunecă buștenii de la locul de tăiere până la căile de transport Si: jilip, scoc 2 (Min) Jgheab ca o pâlnie prin care se încarcă în vagoane cărbunele. 3 (Reg) Parte a joagărului alcătuită din două bârne legate prin stinghii, pe șase sau opt rotițe, pe care se așază bușteanul de tăiat în scânduri. 4 (Ban) Tăvălug. 5 Sul de lemn pentru călcat pe care se înfășoară rufele.

rol¹ sn [At: HELIADE, D. J. 5/10 / V: (înv) ~ă, roală sf / Pl: ~uri, ~e / E: fr rôle, ger Rolle (Rolă sgp)] 1 (De obicei în legătură cu verbele „a avea”, „a juca” etc.) Parte pe care o primește un artist în distribuția unui program artistic. 2 Totalitatea replicilor pe care le rostește un actor pe scenă. 3 (Pex) Personaj interpretat de un actor într-un spectacol. 4 Misiune. 5 Datorie (21). 6 Registru în care sunt trecuți contribuabilii. 7 (Jur) Listă cu procesele în ordinea judecării într-o anumită zi la un tribunal. 8 Lista oficială a persoanelor care se află pe un vapor.

rola v vz rula¹

rolă² sf [At: SCRIBAN, D. / V: rol, roră, rulă, rură / Pl: ~le / E: pn rura, rula] (Reg) Cuptor al mașinii de gătit.

rolă³ sf vz rol¹

rolă¹ sf [At: NICA, L. VAM, 213 / Pl: ~e / E: ger Rolle] 1 (Teh) Organ de mașină care în timpul funcționării se rotește în jurul axei sale, la rularea unui vehicul, stabilirea unui contact electric etc. 2 Unealtă formată dintr-un cilindru cu mâner pentru lucrări de finisare în construcții. 3 (Trs) Tub de ciment pentru căptușirea fântânilor.

roră sf vz rolă²

rulă¹ sf vz rol²

rulă² sf vz rolă

rură sf vz rolă²

ROL, roluri, s. n. I. 1. Partitură scenică ce revine unui actor într-o piesă de teatru, unui cântăreț într-o operă etc. pentru interpretarea unui personaj. ♦ Personaj interpretat de un actor într-o piesă, într-o operă etc. 2. Atribuție, sarcină care îi revine cuiva în cadrul unei acțiuni; misiune. II. 1. Listă care cuprinde toate procesele ce urmează să se judece într-o anumită zi de către un organ de jurisdicție. ◊ Repunere pe rol = fixare a unui termen de judecată privitor la un proces al cărui curs a fost suspendat. Scoatere de pe rol = măsură prin care un organ de jurisdicție dispune întreruperea îndeplinirii actelor de procedură referitoare la un proces. 2. Registru în care organele financiare țin evidența impozitelor pentru fiecare contribuabil în parte. Rol fiscal. 3. (Mar.) Listă nominală a echipajului unei nave, constituind unul dintre documentele principale fără de care nu se poate naviga legal. – Din fr. rôle.

ROLĂ, role, s. f. 1. Rotiță sau cilindru care se învârtește în jurul unui ax pentru a face să alunece mai repede un lanț, o curea de transmisie etc. Rolă de lanț. 2. Corp în formă de cilindru care poate fi rostogolit în jurul axei sale de simetrie, folosit ca organ de rulare sau ca unealtă de prelucrare prin apăsare. 3. Piesă mecanică de formă cilindrică cu ax interior, care se rotește ușor pentru a putea fi antrenată de film, având rolul de a imprima acestuia un anumit traseu în aparatul de fotografiat sau de filmat. 4. Unealtă formată dintr-un cilindru de lemn sau de aliaje neferoase, care servește la unele lucrări de finisare în construcții (zugrăvit, tencuit). Rolă de tencuit. 5. Piesă de contact a unor trolee, constituită dintr-o roată cu șanț, care se rostogolește pe firul de contact. 6. (Reg.) Cuptor al mașinii de gătit. – Din germ. Rolle.

ROL, roluri, s. n. I. (De obicei în construcție cu verbele «a avea», «a juca» etc.) 1. Însărcinare pe care o primește un artist în distribuția unei piese, a unui program artistic; totalitatea replicilor pe care trebuie să le recite un actor pe scenă. Millo juca rolul unui plăieș. SADOVEANU, E. 68. Peste un an, doi, îl vezi jucînd rol de prim-amorez. C. PETRESCU, C. V. 211. Olga avea un rol, firește de dans, și se găsea în frigurile creației. REBREANU, R. I 253. Rolul lor să se citească de un lector... între culise. NEGRUZZI, S. I 342. ◊ Fig. Făcea parte din guvernul acesta, însă nu accepta rolul de a doua sau a treia vioară. PAS, Z. IV 188. 2. Sarcină sau atribuție care îi revine cuiva în cadrul unei acțiuni mai largi. Avu un sentiment de încredere, simțind că poate aci să-și îndeplinească un rol pentru care simțea că are chemare. BART, E. 313. Oameni care mai tîrziu au jucat un rol însemnat în țară. CARAGIALE, O. III 12. Sînt subprefect de un ocol Și-n țara mea joc mare rol. ALECSANDRI, T. I 257. II. Registru în care sînt trecuți contribuabilii la percepție. Numărul răzeșilor cultivatori săteni este, după rolul făcut în 1869... de 13638 familii. I. IONESCU, P. 83. ♦ Listă care cuprinde procesele în ordinea în care urmează a se judeca la un tribunal. – Variantă: (I, astăzi rar) rolă, role (SADOVEANU, E. 68, CAMIL PETRESCU, O. II 126, CARAGIALE, O. III 230), s. f.

ROLĂ¹ s. f. v. rol.

ROLĂ³, role, s. f. Rotiță sau cilindru care se învîrtește în jurul unui ax, pentru a face să alunece mai repede un lanț, o curea de transmisie etc. Proțapul [fîntînii] purta o rolă de lemn pe care luneca funia. MIHALE, O. 511. ♦ Corp în formă de cilindru, care poate fi rostogolit în jurul axei sale de simetrie; e folosit ca organ de rulare sau ca unealtă de prelucrare prin apăsare.

ROLĂ², role, s. f. (Mold., Bucov.) Cuptorul mașinii de gătit. -Variante: rulă, rură s. f.

RULĂ s. f. v. rolă².

RURĂ s. f. v. rolă².

ROL s.n. I. 1. Listă a proceselor care urmează să fie judecate de către o instanță. 2. Registru în care sunt trecuți contribuabilii la percepție. 3. Lista oficială a celor care se află pe un vapor. II. 1. Ceea ce trebuie să recite un actor pe scenă. ♦ Personajul reprezentat de un actor. 2. Atribuție; menire. [Var. rolă s.f. / < fr. rôle, germ. Rolle].

ROLĂ² s.f. v. rol.

ROLĂ¹ s.f. Rotiță folosită la un scripete, la o mașină etc. [< germ. Rolle].

ROL¹ s. n. I. 1. listă a proceselor care urmează să fie judecate într-o zi de către o instanță. 2. registru în care sunt trecuți contribuabilii la percepție. 3. listă a echipajului unei nave. 4. (în unele țări) lista tuturor navelor și a caracteristicilor lor tehnice. II. 1. parte (de text, melodică etc.) ce revine unui interpret într-un spectacol. ◊ personajul interpretat de un actor. 2. atribuție, sarcină care revine cuiva într-o acțiune; menire. 3. semnificație de ordin semantic sau lingvistic pe care o poate avea un cuvânt. (< fr. rôle)

ROLĂ s. f. 1. organ de mașină în formă de rotiță, care, rotindu-se în jurul unui ax, servește la rularea unui vehicul, la transmiterea unei mișcări etc. 2. unealtă dintr-un cilindru cu mișcare în jurul unui ax, cu un mâner, pentru tencuit, zugrăvit etc. (< germ. Rolle)

rol s. n. în sint. s. guler rol Guler în formă de rulou ◊ „Linia actuală: rochii și fuste mai lungi, de format tubular, mâneci căzute, guler rol foarte pronunțat care poate servi drept glugă.” R.l. 27 XI 75 p. 3. ◊ „Costum cu guler rol.” Emisiune TV 9 I 84 (după fr. [col] roulé; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

ROL ~uri n. 1) Parte dintr-o reprezentație, interpretată de un artist. ~ principal. 2) Prezentare pe scenă a unui personaj dintr-o operă artistică (teatrală, cinematografică etc.). Actorul a interpretat un ~ generos. 3) Atribuție pe care o are cineva sau ceva în cadrul unui întreg (sistem); funcție. ~ul omului în societate. ◊ A juca un ~ a avea o anumită influență. A-și juca ~ul până la capăt a-și îndeplini misiunea în toate privințele. /<fr. rôle, germ. Rolle

ROLĂ ~e f. 1) Piesă cilindrică care se rotește în jurul unui ax, folosită la mecanismele sau la dispozitivele care necesită rulare. 2) Unealtă în formă de cilindiu, având diferite întrebuințări (la netezirea unei suprafețe, la imprimarea unui desen pe hârtie etc.). /<germ. Rolle

rol n. 1. listă: rol de contribuțiuni; 2. ceeace trebuie să reciteze un actor într’o piesă de teatru; 3. personaj reprezentat de actor: rolul lui Despot-Vodă; 4. parte ce se iea într’o afacere: a juca un rol important; 5. atribuțiune specială: rolul unui părinte de familie.

*rol n., pl. urĭ (fr. rôle, d. lat. rótulus, sul, vălătuc. V. rulez). Listă, condică: rol de contribuțiunĭ. Partea saŭ personaju pe care trebuĭe să-l joace un actor într’o pĭesă: a juca rolu avaruluĭ. Atribuțiune specială: rolu unuĭ comandant. A crea un rol, a-l juca așa în cît să nu te întreacă nimenĭ. A juca un rol, a avea importanță: banu joacă mare rol. A juca saŭ a avea un rol frumos saŭ urît, a face fapte frumoase orĭ urîte: el a jucat un rol urît în această afacere. A-țĭ lua rolu’n serios, a lucra cu seriozitate. A-țĭ lua rolu de, a face pe: el șĭ-a luat rolu de critic.

rólă și róră f., pl. e (ung. rula, rura, lóra, rut. pol. rura, d. germ. röhre, id.). Est. Cuptoru de tinichea al mașiniĭ de bucătărie (al pliteĭ).

róră, V. rolă.

*ruléz v. tr. (fr. rouler, a rostogoli, d. rouelle, rotiță, și vfr. roler, a rostogoli, d. lat. *rotulare. V. roată, rótulă, rol, ruletă). Barb. Rostogolesc, învîrtesc (un film). Cheltuĭesc și primesc ĭar, învîrt ĭar, învîrt, fac să circule: a rula un mare capital.

rula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rulez, 3 rulează; conj. prez. 1 sg. să rulez, 3 să ruleze

rula (a ~) vb., ind. prez. 3 rulează

rula vb., ind. prez. 1 sg. rulez, 3 sg. și pl. rulează

rol (partitură scenică etc.) s. n., pl. roluri

rolă (rotiță, piesă, unealtă) s. f., g.-d. art. rolei; pl. role

rol s. n., pl. roluri

rolă s. f., g.-d. art. rolei; pl. role

rol s. n., pl. roluri

rolă s. f., g.-d. art. rolei; pl. role

rol, roluri (rolul unui actor; rolul de la percepție).

rula (rulez, rulat), vb. – A proiecta o peliculă. Fr. rouler. – Der. ruladă, s. f. (tril; prăjitură în formă de sul), din fr. roulade; rulant, adj. (care rulează; propriu căilor ferate); ruletă, s. f., din fr. roulette; rulou, s. n., din fr. rouleau.

rol (roluri), s. n. – 1. Listă de nume. – 2. Parte dintr-o piesă interpretată de un artist. – 3. Misiune, atribuție. – Var. înv. rolă. Fr. rôle. – Der. înrola, vb. (a înregimenta, a înscrie), după fr. enrôler.

rolă (role), s. f. – (Mold.) Cuptorul mașinii de gătit. – Var. rulă. Germ. Röhre (Scriban), cu disimilare, cf. mag. rula.

ROL s. n. (< fr. rôle, germ. Rolle): atribuție, sarcină, semnificație de ordin semantic sau lingvistic (fonetic, lexicologic, ortografic, morfologic sau sintactic relațional), pe care o poate avea un element lingvistic. Astfel, se poate vorbi despre r. unor sunete în schimbarea sensului cuvintelor; al accentului în diferențierea unor omonime; al intonației suplimentare în diferențierea imperativului de indicativ; al semnelor de ortografie și al desinențelor; al articolelor; al particulelor din structura numeralelor ordinale, a pronumelor demonstrative și a adverbelor; al prepozițiilor și al locuțiunilor prepoziționale; al conjuncțiilor și al locuțiunilor conjuncționale; al pronumelor și adjectivelor relative în frază; al adverbelor relative în frază etc. Adeseori, termenul rol este echivalat (nerecomandabil) cu termenul de funcție sintactică, atunci când se are în vedere semnificația sintactică funcțională a unor părți de vorbire, adică posibilitatea acestora de a deveni părți de propoziție (principale sau secundare). În acest caz, sintagma (nerecomandabilă) rol sintactic este sinonimă cu sintagma funcție sintactică.

ET QUORUM PARS MAGNA FUI (lat.) și în acestea am avut rol însemnat – Vergiliu, „Eneida”, II, 6. Astfel începe Enea relatarea Războiului troian. Cuvintele indică participarea totală a unei persoane la frământările epocii.

a rula un sentiment expr. a pune la cale o întâlnire amoroasă.

RULA vb. 1. a învârti, a răsuci, a roti, a suci, (pop.) a sucăli, (reg.) a rotila, a rotocoli, (Transilv.) a tecărui. (A ~ un obiect flexibil, pentru a-l face sul.) 2. a juca, a se proiecta. (Ce film ~ astăzi?)

RULA vb. a juca, a se proiecta. (Ce film ~ astăzi?)

ROL s. v. jilip, scoc, tăvălug, uluc, vălătuc.

ROL s. 1. (înv.) parte. (A avea un ~ într-o piesă.) 2. partitură. (Actorul a beneficiat de un ~ generos.) 3. v. personaj. 4. v. funcție. 5. v. atribuție. 6. v. menire. 7. v. scop.

ROLĂ s. v. cuptor.

ROL s. 1. (înv.) parte. (A avea un ~ într-o piesă.) 2. partitură. (Actorul a beneficiat de un ~ generos.) 3. personaj. (Ce ~ interpretezi?) 4. funcție, sarcină. (Ce ~ îndeplinește această piesă în ansamblu?) 5. atribuție, îndatorire, sarcină. (Ce ~ ai în această comisie?) 6. chemare, menire, misiune, rost, sarcină, (reg.) menință, (livr. fig.) sacerdoțiu. (Și-a împlinit ~.) 7. menire, obiectiv, rost, scop, sens, țel, țintă, (pop.) noimă. (~ acestor măsuri a fost acela de a...)

rol s. v. JILIP. SCOC. TĂVĂLUG. ULUC. VĂLĂTUC.

rolă s. v. CUPTOR.

A rula ≠ a derula

RULA vb. (Mold.) A flecări. S-au născut nu precum ruleadză oarecari de dzîc de șeapte luni sau fără tată, ce s-au născut la noaă luni deplin . DOSOFTEI, VS. Mult mă mier de ce ruledzi și de ce blojorăști, grăind în deșert. CD 1698, 16^v. Mult mă mier de ce răulezi. CD 1770, 19^r. Variante: răula (CD 1770, 19^r). Etimologie: scr. ruljati „a striga”.