ROLĂ, role, s. f. 1. Rotiță sau cilindru care se învârte în jurul unui ax pentru a face să alunece mai repede un lanț, o curea de transmisie etc. Rolă de lanț. 2. Corp în formă de cilindru care poate fi rostogolit în jurul axei sale de simetrie, folosit ca organ de rulare sau ca unealtă de prelucrare prin apăsare. 3. Piesă mecanică de formă cilindrică cu ax interior, care Se rotește ușor pentru a putea fi antrenată de film, având rolul de a imprima acestuia un anumit traseu în aparatul de fotografiat sau de filmat. 4. Unealtă formată dintr-un cilindru de lemn sau de aliaje neferoase, care servește la unele lucrări de finisare în construcții (zugrăvit, tencuit). Rolă de tencuit. 5. Piesă de contact a unor trolee, constituită dintr-o roată cu șanț, care se rostogolește pe firul de contact. 6. (La pl.) Patine cu rotile. 7. (Reg.) Cuptor al mașinii de gătit. – Din germ. Rolle.

rolă² sf [At: SCRIBAN, D. / V: rol, roră, rulă, rură / Pl: ~le / E: pn rura, rula] (Reg) Cuptor al mașinii de gătit.

rolă¹ sf [At: NICA, L. VAM, 213 / Pl: ~e / E: ger Rolle] 1 (Teh) Organ de mașină care în timpul funcționării se rotește în jurul axei sale, la rularea unui vehicul, stabilirea unui contact electric etc. 2 Unealtă formată dintr-un cilindru cu mâner pentru lucrări de finisare în construcții. 3 (Trs) Tub de ciment pentru căptușirea fântânilor.

ROLĂ, role, s. f. 1. Rotiță sau cilindru care se învârtește în jurul unui ax pentru a face să alunece mai repede un lanț, o curea de transmisie etc. Rolă de lanț. 2. Corp în formă de cilindru care poate fi rostogolit în jurul axei sale de simetrie, folosit ca organ de rulare sau ca unealtă de prelucrare prin apăsare. 3. Piesă mecanică de formă cilindrică cu ax interior, care se rotește ușor pentru a putea fi antrenată de film, având rolul de a imprima acestuia un anumit traseu în aparatul de fotografiat sau de filmat. 4. Unealtă formată dintr-un cilindru de lemn sau de aliaje neferoase, care servește la unele lucrări de finisare în construcții (zugrăvit, tencuit). Rolă de tencuit. 5. Piesă de contact a unor trolee, constituită dintr-o roată cu șanț, care se rostogolește pe firul de contact. 6. (Reg.) Cuptor al mașinii de gătit. – Din germ. Rolle.

ROLĂ³, role, s. f. Rotiță sau cilindru care se învîrtește în jurul unui ax, pentru a face să alunece mai repede un lanț, o curea de transmisie etc. Proțapul [fîntînii] purta o rolă de lemn pe care luneca funia. MIHALE, O. 511. ♦ Corp în formă de cilindru, care poate fi rostogolit în jurul axei sale de simetrie; e folosit ca organ de rulare sau ca unealtă de prelucrare prin apăsare.

ROLĂ², role, s. f. (Mold., Bucov.) Cuptorul mașinii de gătit. -Variante: rulă, rură s. f.

ROLĂ¹ s.f. Rotiță folosită la un scripete, la o mașină etc. [< germ. Rolle].

ROLĂ s. f. 1. organ de mașină în formă de rotiță, care, rotindu-se în jurul unui ax, servește la rularea unui vehicul, la transmiterea unei mișcări etc. 2. unealtă dintr-un cilindru cu mișcare în jurul unui ax, cu un mâner, pentru tencuit, zugrăvit etc. (< germ. Rolle)

ROLĂ ~e f. 1) Piesă cilindrică care se rotește în jurul unui ax, folosită la mecanismele sau la dispozitivele care necesită rulare. 2) Unealtă în formă de cilindiu, având diferite întrebuințări (la netezirea unei suprafețe, la imprimarea unui desen pe hârtie etc.). /<germ. Rolle

rólă și róră f., pl. e (ung. rula, rura, lóra, rut. pol. rura, d. germ. röhre, id.). Est. Cuptoru de tinichea al mașiniĭ de bucătărie (al pliteĭ).

rol³ sn vz rolă²

roră sf vz rolă²

rulă² sf vz rolă

rură sf vz rolă²

RULĂ s. f. v. rolă².

RURĂ s. f. v. rolă².

róră, V. rolă.

rolă (rotiță, piesă, unealtă) s. f., g.-d. art. rolei; pl. role

rolă s. f., g.-d. art. rolei; pl. role

rolă s. f., g.-d. art. rolei; pl. role

rol (partitură scenică etc.) s. n., pl. roluri

rolă (role), s. f. – (Mold.) Cuptorul mașinii de gătit. – Var. rulă. Germ. Röhre (Scriban), cu disimilare, cf. mag. rula.

ROLĂ s. v. cuptor.

rolă s. v. CUPTOR.