Din totalul de 28 sunt afișate 20 definiții pentru produce, produs (s.n.; -uri), produs (adj.)   conjugări / declinări

PRODÚS, produse, s. n. 1. Bun material rezultat dintr-un proces de muncă; totalitatea obiectelor sau a bunurilor obținute în procesul de producție; bun, product (1). ◊ Produs de schimb = marfă. Produs social total = indicator macroeconomic reprezentând totalitatea bunurilor materiale create în decursul unei perioade de timp de lucrătorii ocupați în economia națională. Produs intern brut = expresie valorică a totalității bunurilor și serviciilor finale furnizate de agenții economici care-și desfășoară activitatea pe teritoriul unei țări. Produs național brut = produsul intern brut plus soldul comerțului exterior. ♦ Corp sau substanță obținută pe cale naturală sau în laborator; preparat. 2. Rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic sau de creație; rezultat material al unui complex de fenomene sau de acțiuni; p. ext. urmare, efect, rod; product (2). 3. Rezultatul înmulțirii a doi factori (numere, mărimi scalare, vectoriale etc.); p. ext. înmulțire. – V. produce (după fr. produit).

PRODÚS, produse, s. n. 1. Bun material rezultat dintr-un proces de muncă; totalitatea obiectelor sau a bunurilor obținute în procesul de producție; bun, product (1). ◊ Produs de schimb = marfă. Produs social total = indicator macroeconomic reprezentând totalitatea bunurilor materiale create în decursul unei perioade de timp de lucrătorii ocupați în economia națională. Produs intern brut = expresie valorică a totalității bunurilor și serviciilor finale furnizate de agenții economici care-și desfășoară activitatea pe teritoriul unei țări. Produs național brut = indicator macroeconomic format din produsul intern brut la care se adaugă producția finală brută a agenților naționali care-și desfășoară actitivitatea în străinătate și din care se scade producția finală a agenților economici străini realizată în interiorul țării. ♦ Corp sau substanță obținută pe cale naturală sau în laborator; preparat. 2. Rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic sau de creație; rezultat material al unui complex de fenomene sau de acțiuni; p. ext. urmare, efect, rod; product (2). 3. Rezultatul înmulțirii a doi factori (numere, mărimi scalare, vectoriale etc.); p. ext. înmulțire. – V. produce (după fr. produit).

PRODÚS, produse, s. n. 1. (Mai ales la pl.; la sg. cu sens colectiv) Bun material care rezultă dintr-un proces de muncă; totalitatea obiectelor sau bunurilor produse. Produse agricole.Unul din rezultatele de seamă obținute de regimul de democrație populară este creșterea puternică a consumului propriu de produse alimentare în gospodăriile țărănești. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859. ◊ Produs brut = semifabricat. Produs finit = bun material apt pentru folosire sau consumație. Produs de schimb= marfă. ♦ (Urmat de determinări care indică proveniența sau compoziția) Corp sau substanță obținută pe cale naturală sau în laborator; preparat. Bazaltul este un produs vulcanic. Produs farmaceutic. Produse chimice. 2. Rezultat al unui proces social, al unui complex de fenomene sau de acțiuni; urmare, efect, rod, fruct. 3. (Mat.) Rezultatul înmulțirii a doi factori (numere, mărimi scalare, vectoriale, motoare etc.).

prodús s. n., pl. prodúse

prodús s. n., pl. prodúse

PRODÚS s. 1. v. marfă. 2. produs secundar v. subprodus. 3. v. preparat. 4. bun, (înv.) materie. (~e ale țării.) 5. (înv.) product. (~ chimic.) 6. (MAT.) (înv.) product. (~ al înmulțirii.)

PRODÚS s.n. 1. Bun material realizat în procesul de producție; totalitatea obiectelor sau bunurilor produse. ♦ Corp, substanță preparată în laborator sau obținută pe cale naturală. 2. Urmare, rezultat al unui proces, al unui fenomen etc., efect. 3. (Mat.) Rezultatul unei înmulțiri. [Pl. -use, -usuri, (rar s.m.) -uși. / < produce, după fr. produit].

PRODÚS s. n. 1. bun material realizat în procesul de producție. *bogăție, recoltă. 2. corp, substanță preparată în laborator sau obținută pe cale naturală. 3. rezultat al unui proces, al unui fenomen etc., efect. 4. (mat.) rezultat al unei înmulțiri. (după fr. produit)

PRODÚS2 ~e n. 1) Rezultat al unui proces social. ~ al trezirii conștiinței naționale. 2) Rezultat al activității psihice. 3) mat. Rezultat al unei înmulțiri. /v. a (se) produce

PRODÚS1 ~e n. 1) Bun material obținut în urma unui proces de muncă. ◊ ~ de schimb marfă. ~ brut semifabricat. ~ finit bun material finit. 2) Substanță obținută pe cale naturală sau prin preparare. ~ vegetal. ~ sintetic. /v. a (se) produce

produs n. 1. ceeace produce un post, o moșie, o casă; 2. producțiunea agriculturei și a industriei, a științelor și a artelor; 3. ceeace rezultă dintr’un fapt, dintr´o împrejurare; 4. rezultatul multiplicațiunii aritmetice sau algebrice.

prodús n., pl. e și urĭ (d. a produce ca fr. produit d. produire). Producțiune, venit, cîștig dintr´o moșie, dintr´o casă, dintr´o meserie. Lucru produs, lucru rezultat din ceva; bazalturile-s un produs vulcanic, această decadență e produsu leniĭ. Aritm. Alg. Rezultatu înmulțiriĭ (V. cît, sumă). Pl. Lucrurĭ produse, producțiunĭ în agricultură, industrie, arte: producțiunile uneĭ fabricĭ.

PRODÚCE, prodúc, vb. III. 1. Tranz. A realiza prin muncă bunuri materiale, valori științifice sau artistice, a crea ceva (printr-o activitate oarecare); p. restr. a fabrica. 2. Tranz. (Folosit și absol.; despre pământ, plante etc.) A da roade. 3. Tranz. A realiza un profit, un venit. 4. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a da naștere; a provoca. 5. Refl. (Despre evenimente, acțiuni etc.; la pers. 3) A se înfăptui, a se realiza, a avea loc; a se întâmpla, a se petrece. 6. Refl. A se prezenta în fața spectatorilor cu un program artistic. 7. Tranz. (Livr.) A arăta, a prezenta (ca dovadă). – Din lat. producere.

PRODÚCE, prodúc, vb. III. 1. Tranz. A realiza prin muncă bunuri materiale, valori științifice sau artistice, a crea ceva (printr-o activitate oarecare); p. restr. a fabrica. 2. Tranz. (Folosit și absol.; despre pământ, plante etc.) A da roade. 3. Tranz. A realiza un profit, un venit. 4. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a da naștere; a provoca. 5. Refl. (Despre evenimente, acțiuni etc.; la pers. 3) A se înfăptui, a se realiza, a avea loc; a se întâmpla, a se petrece. 6. Refl. A se prezenta în fața spectatorilor cu un program artistic. 7. Tranz. (Livr.) A arăta, a prezenta (ca dovadă). – Din lat. producere.

PRODÚCE, prodúc, vb. III. 1. Tranz. A realiza prin muncă bunuri materiale, a crea produse (printr-o activitate oarecare). [Societatea] să dea fiecăruia mijlocul de a produce pentru consumația sa. KOGĂLNICEANU, S. A. 79. ◊ Refl. pas. Pe baza industrializării socialiste se pot produce mărfurile industriale necesare țărănimii muncitoare, sporind astfel schimbul de produse între sat și oraș. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 7-8, 86. 2. Tranz. A aduce un venit, un profit etc.; a rodi. Au fost ani grei, cînd moșiile n-au produs nimic. REBREANU, R. I 261. Talentul lui de poet nu-i producea nimica. CARAGIALE, O. III 238. ◊ Intranz. A trebuit să caut o meserie care să producă imediat. BARANGA, I. 153. 3. Tranz. A provoca, a cauza; a da naștere, a face să apară ceva. A produce impresie.Mișcarea vaporului îmi produse deocamdată un efect desplăcut. ALECSANDRI, O. P. 312. ♦ Refl. A se înfăptui, a avea loc, a se realiza. Un fenomen foarte curios se produce în întunecimea nopții. ALECSANDRI, O. P. 312. 4. Refl. A se prezenta în fața unui public de spectatori cu un program artistic. Elevii s-au produs la serbare.

prodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prodúc, 1 pl. prodúcem, 2 pl. prodúceți; imper. 2 sg. prodú, neg. nu prodúce; part. prodús

prodúce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prodúc; part. prodús

PRODÚCE vb. 1. v. fabrica. 2. v. confecționa. 3. v. turna. 4. v. rodi. 5. a da, a face. (Solul ~ rod bogat.) 6. a rodi, (înv. și pop.) a odrăsli. (O regiune care ~ multe grâne.) 7. v. aduce. 8. v. degaja. 9. v. emite. 10. a scoate. (Potcoavele ~ scântei.) 11. v. provoca. 12. a cauza, a pricinui, a provoca, (pop.) a cășuna, (înv.) a trage. (A ~ cuiva un necaz.) 13. a aduce, a cauza, a pricinui, a provoca. (A ~ mari daune statului.) 14. v. stârni. 15. a isca, a naște, a provoca, a ridica, a stârni. (Cartea a ~ multe discuții.) 16. v. suscita. 17. a (se) face, a (se) provoca, a (se) stârni. (S-a ~ mare vâlvă.) 18. a lăsa, a provoca. (S-a ~ o vie impresie.) 19. a apărea, a interveni, a se ivi, a se întâmpla, a surveni. (S-a ~ o schimbare.) 20. a apărea, a se isca, a se ivi, a începe, a se porni, a se stârni, (înv. și reg.) a se scociorî, (fig.) a se naște. (S-a ~ din senin o furtună.) 21. v. întâmpla. 22. v. surveni. 23. v. înfăptui.

PRODÚCE vb. III. 1. tr. A crea, a face, a realiza (ceva). 2. tr. A aduce beneficii, venituri; a rodi. 3. tr. A pricinui, a cauza. 4. refl. A se prezenta în public cu un număr artistic. [P.i. prodúc. / < lat. producere, cf. fr. produire].