produh, produhuri, s.n. – (reg.) Copcă; orificiu în gheață pentru a lua apă sau a prinde pește; ochi de gheață (Bârsana); „produh se spune când se rupe gheața” (Bârsana); „ot’i când o tai, produh când se rupe” (ALRRM, 1973: 615). „Mere crâșnicu și face produh și lua tăte babele apă” (Memoria, 2001: 21). – Din sl. produhŭ „răsuflătoare” (Șăineanu, Scriban; Tiktin, Conev, cf. DER; DEX, MDA) < duhǔ „duh, suflare” (Scriban).