23 de definiții pentru proclet poclet prăclit priclet procleat procliat proclit proglet (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROCLÉT, -Ă, procleți, -te, adj. 1. (Înv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. păgân, necredincios. 2. (Reg.; adesea substantivat) Ticălos, rău, păcătos, ipocrit. 3. (Reg.) Grozav, strașnic, cumplit. – Din bg. proklet.

PROCLÉT, -Ă, procleți, -te, adj. 1. (Înv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. păgân, necredincios. 2. (Reg.; adesea substantivat) Ticălos, rău, păcătos, ipocrit. 3. (Reg.) Grozav, strașnic, cumplit. – Din bg. proklet.

proclet, ~ă [At: CORESI, EV. 69 / V: (înv) poclet, priclet, ~cleat, ~cliat, proglet, (reg) prăclit, ~clit / A și: proclet / Pl: ~eți, ~e / E: slv проклетъ] 1 a (Bis; înv; d. oameni; în imprecații) Anatemizat. 2 a (Pex) Necredincios. 3 sm (Pop) Drac. 4-5 smf, a (Asr) (Om) ticălos, rău. 6-7 smf, a (Om) ipocrit, fățarnic. 8 a (D. manifestările oamenilor) Care vădește ticăloșie, răutate. 9 a (D. manifestările oamenilor) Care vădește ipocrizie, fățărnicie. 10 a (Trs) Cumplit. 11 a (Trs) Grozav. 12 smf (Reg) Om înfocat.

PROCLÉT, -Ă, procleți, -te, adj. 1. (Obișnuit în imprecații; mai ales substantivat) Blestemat, afurisit, ticălos, mișel, infam. A împrumutat procletul bani pentru nunta unei fiice și nici nuntă n-a făcut. SADOVEANU, N. F. 185. Nu-l cunoscu că este zmeu, cînd îl văzu, atît de bine știu procletul a se schimba. ISPIRESCU, L. 124. Acum, în clipă, să se aleagă unul dintre voi, care să meargă și să afurisească pe acest proclet și vrăjmaș cumplit. CREANGĂ, P. 57. 2. Grozav, strașnic, cumplit. Parcă niciodată nu-l nemerise atîta de proclet pe boierul Miron, încît a fost bucuros cînd l-a dat afară. REBREANU, R. I 98. După atîta zoală-l cuprinse un somn așa de proclet, de adormi ca mort. RETEGANUL, P. III 28. ◊ (Adverbial) Auzindu-l, Ion răcni și mai proclet. REBREANU, I. 91.

PROCLÉT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) rel. Care a fost anatemizat de biserică; afurisit; excomunicat. 2) Care se ține numai de rele; cu purtări rele; afurisit. /<sl. prokletu

proclet a. blestemat: când auziră faptele cele proclete ale fraților ISP. [Vechiu-rom. proclet, anatematizat («afurisit și proclet») = rus. PROKLĬATIĬ]. ║ m. 1. scelerat: deci să piară orice proclet! AL.; 2. se zice în batjocură de țigani.

próclet, -ă s. (sîrb. próklet, vsl. proklentŭ, blestemat, d. klenti, a blestema; bg. proklét, rus. proklĕátyĭ). Vechĭ. Afurisit, blestemat, sacrileg, nelegĭuit. – Și tríclet și tréclet (sîrb. tri-klet, vsl. triklentŭ, de treĭ orĭ afurisit).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

proclét (înv., reg.) (pro-clet) adj. m., pl. procléți; f. proclétă, pl. procléte

proclét adj. m. (sil. -clet), pl. procléți; f. sg. proclétă, pl. procléte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROCLÉT adj., s. v. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.

PROCLÉT adj. v. afurisit, anatemizat, blestemat, duplicitar, excomunicat, fals, fariseic, necredincios, păgân.

PROCLÉT s., adj. v. fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean.

proclet adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIZERABIL. MÎRȘAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. TICĂLOS.

arată toate definițiile

Intrare: proclet
proclet adjectiv
  • silabație: pro-clet info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proclet
  • procletul
  • procletu‑
  • procle
  • procleta
plural
  • procleți
  • procleții
  • proclete
  • procletele
genitiv-dativ singular
  • proclet
  • procletului
  • proclete
  • procletei
plural
  • procleți
  • procleților
  • proclete
  • procletelor
vocativ singular
plural
poclet adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poclet
  • pocletul
  • pocletu‑
  • pocle
  • pocleta
plural
  • pocleți
  • pocleții
  • poclete
  • pocletele
genitiv-dativ singular
  • poclet
  • pocletului
  • poclete
  • pocletei
plural
  • pocleți
  • pocleților
  • poclete
  • pocletelor
vocativ singular
plural
prăclit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăclit
  • prăclitul
  • prăclitu‑
  • prăcli
  • prăclita
plural
  • prăcliți
  • prăcliții
  • prăclite
  • prăclitele
genitiv-dativ singular
  • prăclit
  • prăclitului
  • prăclite
  • prăclitei
plural
  • prăcliți
  • prăcliților
  • prăclite
  • prăclitelor
vocativ singular
plural
priclet adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • priclet
  • pricletul
  • pricletu‑
  • pricle
  • pricleta
plural
  • pricleți
  • pricleții
  • priclete
  • pricletele
genitiv-dativ singular
  • priclet
  • pricletului
  • priclete
  • pricletei
plural
  • pricleți
  • pricleților
  • priclete
  • pricletelor
vocativ singular
plural
procleat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • procleat
  • procleatul
  • procleatu‑
  • proclea
  • procleata
plural
  • procleați
  • procleații
  • procleate
  • procleatele
genitiv-dativ singular
  • procleat
  • procleatului
  • procleate
  • procleatei
plural
  • procleați
  • procleaților
  • procleate
  • procleatelor
vocativ singular
plural
procliat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • procliat
  • procliatul
  • procliatu‑
  • proclia
  • procliata
plural
  • procliați
  • procliații
  • procliate
  • procliatele
genitiv-dativ singular
  • procliat
  • procliatului
  • procliate
  • procliatei
plural
  • procliați
  • procliaților
  • procliate
  • procliatelor
vocativ singular
plural
proclit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proclit
  • proclitul
  • proclitu‑
  • procli
  • proclita
plural
  • procliți
  • procliții
  • proclite
  • proclitele
genitiv-dativ singular
  • proclit
  • proclitului
  • proclite
  • proclitei
plural
  • procliți
  • procliților
  • proclite
  • proclitelor
vocativ singular
plural
proglet adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proglet
  • progletul
  • progletu‑
  • progle
  • progleta
plural
  • progleți
  • progleții
  • proglete
  • progletele
genitiv-dativ singular
  • proglet
  • progletului
  • proglete
  • progletei
plural
  • progleți
  • progleților
  • proglete
  • progletelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

proclet poclet prăclit priclet procleat procliat proclit proglet

etimologie: