21 de definiții pentru pricină

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRÍCINĂ, pricini, s. f. 1. Cauză care determină ori explică o acțiune, o situație, un fenomen; motiv. ◊ Loc. adv. Fără (nicio) pricină = fără justificare, nemotivat. ◊ Loc. conj. Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ◊ Loc. prep. Din pricina... = ca urmare a..., având drept motiv; din vina... ◊ Expr. (Înv.) A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni. ♦ Prilej, ocazie, pretext. 2. Motiv de ceartă, de neînțelegere; problemă litigioasă, conflict; spec. proces. ◊ Expr. (Pop.) A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune; b) a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harță, la bătaie. A căuta (cuiva) pricină (cu lumânarea) = a căuta (cuiva) motiv de ceartă, a căuta nod în papură. A găsi (cuiva) pricină = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva. (Pop.) A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva). ♦ (Înv.) Act în care este consemnată hotărârea luată într-un proces. 3. Întâmplare (neplăcută), chestiune; necaz, supărare. ♦ Problemă; afacere. ◊ Loc. adj. Cu pricina = despre care este vorba, respectiv. [Acc. și: pricínă] – Din bg. prična.

pricină sf [At: HERODOT (1645), 133 / A și: ~ci / V: (înv) precenă, ~icenă[1] / Pl: ~ni, (înv) ~ne / E: slv причина] 1 Ceea ce determină apariția unei acțiuni, unei situații, unui fenomen Si: cauză, mobil, motiv, (înv) obiect, ocă1, povod, (reg) parfie, price (9). 2 (Îlav) Fără (nici o sau, înv, de) ~ Fără justificare Si: nemotivat. 3 (Îlc) Din ~ că Deoarece. 4 (Îlpp) Din ~na sau (rar) din ~ de Ca urmare a... 5 (Pop) Motiv de ceartă Si: conflict, diferend. 6 (Înv; spc) Proces. 7 (Îe) A(-i) căuta ~ sau ~ni (cu lumânarea) A căuta cuiva motiv de ceartă. 8 (Îe) A(-i) găsi ~ A găsi cuiva motiv de ceartă. 9 (Pex; îae) A reproșa cuiva ceva pe nedrept. 10 (Îrg, îlv) A se pune de (sau în) ~ A se certa. 11 (Îrg; îal) A se împotrivi. 12 (Înv; îe) A avea (sau a fi în) ~ (cu cineva) A fi certat cu cineva. 13 (Înv; spc; îae) A se judeca cu cineva. 14 (Înv; îe) A sta (de) ~ A se împotrivi. 15 (Reg; îlv) A da la ~ A începe să se certe. 16 (Înv; ccr) Act în care sunt consemnate datele privitoare la o acțiune judiciară. 17 (Pop) Pretext (1). 18 (Înv; îlv) A pune ~ (că...) A motiva. 19 (Înv) Acuzație, adesea neîntemeiată. 20 (Înv; pex) Vină. 21 (Înv; îla) De (sau cu) ~ ori cu ~ni Vinovat. 22 (Înv; îlv) A-i da ~ A acuza. 23 (Îrg) Necaz. 24 (Asr) Problemă. 25 (Îla) Cu ~na Despre care este sau a fost vorba Si: respectiv. 26 (Reg; euf) Epilepsie. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

PRÍCINĂ, pricini, s. f. 1. Cauză care determină ori explică o acțiune, o situație, un fenomen; motiv. ◊ Loc. adv. Fără (nici o) pricină = fără justificare, nemotivat. ◊ Loc. conj. Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ◊ Loc. prep. Din pricina... = ca urmare a..., având drept motiv; din vina... ◊ Expr. (Înv.) A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni. ♦ Prilej, ocazie, pretext. 2. Motiv de ceartă, de neînțelegere; problemă litigioasă, conflict; spec. proces. ♦ Expr. (Pop.) A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune; b) a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harță, la bătaie. A căuta (cuiva) pricină (cu lumânarea) = a căuta (cuiva) motiv de ceartă, a căuta nod în papură. A găsi (cuiva) pricina = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva. (Pop.) A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva). ♦ (Înv.) Act în care este consemnată hotărârea luată într-un proces. 3. Întâmplare (neplăcută), chestiune; necaz, supărare. ♦ Problemă; afacere. ◊ Loc. adj. Cu pricina = despre care este vorbă, respectiv. [Acc. și: pricínă] – Din bg. prična.

PRÍCINĂ, pricini, s. f. 1. Cauză care determină acțiune, o situație; motiv. Cîrciumarul Busuioc, care ieșise în prag, înțelegînd pricina forfotelii, strigă către Trifon. REBREANU, R. II 39. Din ce în ce mai crudă și mai fără îndurare a fost cu mine. Toată pricina era că semănăm cu tata. VLAHUȚĂ, O. A. 149. Nu ți-am scris de mult și pricina e că nu știam unde te afli. GHICA, A. 231. ◊ Loc. adv. Fără (nici o) pricină = fără motiv, din senin. Fără nici o pricină, erau poftiți la un ospăț, care-i ademenea să uite libertatea răpusă și soarta potrivnică a bătăliei. PETRESCU, R. DR. 17. De ce deodată, ascultînd, te-ai întristat fără pricină? id. C. V. 204. ◊ Loc. conj. Din pricină că... = pentru că. ◊ Loc. prep. Din pricina = ca urmare a... avînd drept motiv...; din cauza..., din vina... ◊ Expr. (Învechit) A pune pricină = a invoca motive pentru justificarea unei acțiuni, a găsi pretext. Puind pricină că Bocskai nu a intrat în Ardeal cînd a fost chemat, cardinalul ocupase cetățile. BĂLCESCU, O. II 222. ♦ Prilej, ocazie, pretext. Cînd va veni Nicu, să-i dai pricină de vorbă. ALECSANDRI, T. I 37. 2. Neînțelegere, controversă, ceartă; (învechit) dezbatere judiciară, proces, cauză. [Bîrnoavă] trimise poruncile și făcu vestire la poartă că domnul curînd începe judecarea pricinilor. SADOVEANU, O. VII 142. Eu, o judecată am Cu nește rezași... O pricină de hotare, HASDEU, R. V. 42. Mitropolitul adresă Adunării o carte, povățuind pe toți care cunosc pricina, a mărturisi adevărul. BĂLCESCU, O. 103. ◊ Expr. A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune. Văru-mieu Ion Mogorogea, cu vătrariul subsuoară, se punea de pricină că nu ură, și numa-ți crăpa inima-n tine de necaz. CREANGĂ, A. 43. Cela nu se pune de pricină: dă capra, ia carul. id. O. A. 149; b) a se lua la ceartă, a face gură. Apă ți-am dat, mîncare ți-am dat, ce-ți mai trebuie? Acu te pui de pricină? SADOVEANU, O. V 32. Fusese om aprig și certăreț. Gata să se pună de pricină pentru drepturi adevărate sau numai închipuite. PETRESCU, R. DR. 23. A căuta (cuiva) pricină (cu luminarea) = a căuta (cuiva) motiv sau pretext de ceartă (cu orice preț); a căuta nod în papură. Arțăgos, căuta pricină tuturor, PAS, Z. I 145. Nu o dată Mi-l lipseau de prînz ori cină Și-l certau apoi în pilde Ca să-i caute pricină. IOSIF, P. 70. A găsi (cuiva) pricină = a găsi un motiv sau un pretext pentru a se certa cu cineva. Într-o zi... îmi găsi pricină de la te mieri ce. GANE, N. II 164. ♦ (Învechit) Act în care s-a consemnat hotărîrea luată într-un proces. Să-mi aduci pricinile ce-a judecat Bogdan și a rămas fără pecetea domnească. DELAVRANCEA, A. 54. 3. Întîmplare (neplăcută); chestiune, afacere. Am să-i spun boierului mai pe departe această pricină nenorocită. GALACTION, O. I 77. ◊ Loc. adj. Cu pricina = despre care este vorba, respectiv; cu bucluc. În noaptea cu pricina, am întîlnit pe Romano... venind pe furiș nu știu de unde. HOGAȘ, DR. II 161. Împăratul, cum auzi că a venit păstorul cu pricina, îl chemă înaintea lui. ISPIRESCU, la TDRG. 4. (Învechit, de obicei urmat de determinări în genitiv) Cauză politică sau socială de mare importanță; problemă de interes colectiv. Cînd romînii erau acum să tragă sabia, ca în vremea lui Mihai Viteazul, pentru sfînta pricină a independenței naționale, Șerban-vodă muri și cu dînsul și acea vrednică hotărîre. BĂLCESCU, O. I 21. Sufletele alese care apără o pricină sfîntă și vor să se jertfească pentru dînsa, nu calculează puterile vrăjmașului. id. ib. 71. – Accentuat și: pricínă.

PRÍCINĂ ~i f. 1) Fenomen care provoacă sau care determină apariția efectului; cauză; motiv; temei. Care-i ~a? ◊ Fără (nici o) ~ nemotivat; fără îndreptățire. Din ~ că fiindcă; pentru că; deoarece. Din ~a din vina. 2) Motiv al unei acțiuni, manifestări sau stări; temei. A stabili ~a.A căuta (cuiva) ~ a căuta motiv de ceartă cu cineva. A găsi (cuiva) ~ a găsi cuiva motiv de ceartă. 3) înv. Acțiune judecătorească; proces. ◊ A (nu) se pune de ~ a) a (nu) se opune; a (nu) se împotrivi; b) a (nu) intra în conflict cu cineva. 4) Situație neplăcută; necaz. 5) înv. Afacere care necesită rezolvare; treabă; chestiune; problemă. ◊ Cel (cea) cu ~a cel (cea) despre care este vorba. [G.-D. pricinii] /<bulg. prițina

pricină f. 1. cauză: din pricina lui; 2. pretext: să-i dea pricină de vorbă; 3. ceartă: a căuta pricină cu lumânarea; 4. proces: om de pricină; 5. vină: cel cu pricina. [Slav. PRIČINA, cauză].

prícină (vest) și pricínă (est) f., pl. ĭ (vsl. pričina, cauză, d. činŭ, ordin, rang; sîrb. pričina, rus. pričina. V. cin). Cauză: n’a putut pleca din pricina ploiĭ, din pricina ta. Motiv, pretext: a căuta pricină de ceartă. Ceartă, pretext de ceartă: a căuta pricină cu lumînarea. Vechĭ. Proces cauză: a apăra pricina cuĭva. A da pricina pe cineva (Vechĭ), a da vina pe el, a-l acuza. A fi de pricină, a fi cauza unuĭ răŭ. Cel cu pricina, cel în chestiune, cel de care e vorba: ĭacătă casa cu pricina! A te pune de pricină (Sadov. VR. 1907, 9, 311), a te opune, a face dificultățĭ. V. price.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+pricină (din ~ de) (pop.) loc. prep.

+pricină (din ~ că) loc. conjcț.

pricină s. f., g.-d. art. pricinii; pl. pricini

prícină s. f., g.-d. art. prícinii; pl. prícini

+pricina (din ~) loc. prep. (din pricina lui/sa)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRÍCINĂ s. v. acțiune, acuzare, acuzație, animozitate, cauză, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, epilepsie, gâlceavă, imputare, imputație, învinovățire, învinuire, învrăjbire, judecată, litigiu, neînțelegere, obiectiv, proces, reproș, scop, țel, țintă, vină, vrajbă, zâzanie.

PRÍCINĂ s. 1. v. cauză. 2. v. prilej. 3. v. chestiune.

pricină s. v. ACȚIUNE. ACUZARE. ACUZAȚIE. ANIMOZITATE. CAUZĂ. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. EPILEPSIE. GÎLCEAVĂ. IMPUTARE. IMPUTAȚIE. ÎNVINOVĂȚIRE. ÎNVINUIRE. ÎNVRĂJBIRE. JUDECATĂ. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. OBIECTIV. PROCES. REPROȘ. SCOP. ȚEL. ȚINTĂ. VINĂ. VRAJBĂ. ZÎZANIE.

PRICINĂ s. 1. cauză, considerent, mobil, motiv, prilej, rațiune, temei, (înv. și pop.) cuvînt, (pop.) noimă, price, (înv.) cap, obiect, povod, rezon, (fig.) izvor, sămînță. (~ care explică producerea unui fenomen.) 2. motiv, ocazie, pretext, prilej, (înv. și reg.) pofidă, (înv.) pricinuire, (înv., în Transilv.) podoimă. (Caută ~ de ceartă.) 3. chestiune, lucru, poveste, problemă, socoteală, treabă, (înv.) madea, (rusism înv.) predmet. (S-a lămurit ~ aceea?)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a nu vedea pădurea din cauza / din pricina copacilor expr. a da o importanță exagerată detaliilor în detrimentul ansamblului.

Intrare: pricină
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricină
  • pricina
plural
  • pricini
  • pricinile
genitiv-dativ singular
  • pricini
  • pricinii
plural
  • pricini
  • pricinilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precenă
  • precena
plural
  • preceni
  • precenile
genitiv-dativ singular
  • preceni
  • precenii
plural
  • preceni
  • precenilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricenă
  • pricena
plural
  • priceni
  • pricenile
genitiv-dativ singular
  • priceni
  • pricenii
plural
  • priceni
  • pricenilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pricină, pricinisubstantiv feminin

  • 1. Cauză care determină ori explică o acțiune, o situație, un fenomen. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cîrciumarul Busuioc, care ieșise în prag, înțelegînd pricina forfotelii, strigă către Trifon. REBREANU, R. II 39. DLRLC
    • format_quote Din ce în ce mai crudă și mai fără îndurare a fost cu mine. Toată pricina era că semănăm cu tata. VLAHUȚĂ, O. A. 149. DLRLC
    • format_quote Nu ți-am scris de mult și pricina e că nu știam unde te afli. GHICA, A. 231. DLRLC
    • 1.1. Ocazie, pretext, prilej. DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cînd va veni Nicu, să-i dai pricină de vorbă. ALECSANDRI, T. I 37. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Fără (nicio) pricină = fără justificare. DEX '09 DLRLC
      sinonime: nemotivat
      • format_quote Fără nici o pricină, erau poftiți la un ospăț, care-i ademenea să uite libertatea răpusă și soarta potrivnică a bătăliei. C. PETRESCU, R. DR. 17. DLRLC
      • format_quote De ce deodată, ascultînd, te-ai întristat fără pricină? C. PETRESCU, C. V. 204. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune conjuncțională Din pricină că... = pentru că... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble locuțiune prepozițională Din pricina... = ca urmare a..., având drept motiv; din vina... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble învechit A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Puind pricină că Bocskai nu a intrat în Ardeal cînd a fost chemat, cardinalul ocupase cetățile. BĂLCESCU, O. II 222. DLRLC
  • 2. Motiv de ceartă, de neînțelegere; problemă litigioasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Eu, o judecată am Cu nește rezași... O pricină de hotare. HASDEU, R. V. 42. DLRLC
    • format_quote Mitropolitul adresă Adunării o carte, povățuind pe toți care cunosc pricina, a mărturisi adevărul. BĂLCESCU, O. 103. DLRLC
    • 2.1. prin specializare Cauză, proces. DEX '09 DLRLC
      • format_quote [Bîrnoavă] trimise poruncile și făcu vestire la poartă că domnul curînd începe judecarea pricinilor. SADOVEANU, O. VII 142. DLRLC
    • 2.2. învechit Act în care este consemnată hotărârea luată într-un proces. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Să-mi aduci pricinile ce-a judecat Bogdan și a rămas fără pecetea domnească. DELAVRANCEA, A. 54. DLRLC
    • chat_bubble popular A se pune de pricină = a se împotrivi, a se opune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Văru-mieu Ion Mogorogea, cu vătrariul subsuoară, se punea de pricină că nu ură, și numa-ți crăpa inima-n tine de necaz. CREANGĂ, A. 43. DLRLC
      • format_quote Cela nu se pune de pricină: dă capra, ia carul. CREANGĂ, O. A. 149. DLRLC
    • chat_bubble popular A se pune de pricină = a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harță, la bătaie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Apă ți-am dat, mîncare ți-am dat, ce-ți mai trebuie? Acu te pui de pricină? SADOVEANU, O. V 32. DLRLC
      • format_quote Fusese om aprig și certăreț. Gata să se pună de pricină pentru drepturi adevărate sau numai închipuite. PETRESCU, R. DR. 23. DLRLC
    • chat_bubble A căuta (cuiva) pricină (cu lumânarea) = a căuta (cuiva) motiv de ceartă, a căuta nod în papură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Arțăgos, căuta pricină tuturor, PAS, Z. I 145. DLRLC
      • format_quote Nu o dată Mi-l lipseau de prînz ori cină Și-l certau apoi în pilde Ca să-i caute pricină. IOSIF, P. 70. DLRLC
    • chat_bubble A găsi (cuiva) pricină = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Într-o zi... îmi găsi pricină de la te mieri ce. GANE, N. II 164. DLRLC
    • chat_bubble popular A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva). DEX '09 DEX '98
  • 3. Întâmplare (neplăcută). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am să-i spun boierului mai pe departe această pricină nenorocită. GALACTION, O. I 77. DLRLC
    • 3.1. Afacere, problemă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adjectivală Cu pricina = despre care este vorba. DEX '09 DLRLC
        sinonime: respectiv
        • format_quote În noaptea cu pricina, am întîlnit pe Romano... venind pe furiș nu știu de unde. HOGAȘ, DR. II 161. DLRLC
        • format_quote Împăratul, cum auzi că a venit păstorul cu pricina, îl chemă înaintea lui. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
  • 4. învechit Cauză politică sau socială de mare importanță; problemă de interes colectiv. DLRLC
    • format_quote Cînd romînii erau acum să tragă sabia, ca în vremea lui Mihai Viteazul, pentru sfînta pricină a independenței naționale, Șerban-vodă muri și cu dînsul și acea vrednică hotărîre. BĂLCESCU, O. I 21. DLRLC
    • format_quote Sufletele alese care apără o pricină sfîntă și vor să se jertfească pentru dînsa, nu calculează puterile vrăjmașului. BĂLCESCU, O. I 71. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.