RESPECTIV, -Ă, respectivi, -e, adj. Care privește împrejurarea, persoana sau obiectul despre care este vorba; care se raportează la fiecare în particular, care privește fiecare dintre părțile interesate. ♦ (Substantivat, art., fam.) Soțul sau iubitul cuiva (în raport cu această persoană); soția sau iubita cuiva (în raport cu aceasta). – Din fr. respectif.

respectiv, ~ă [At: URICARIUL, V, 17/12 / V: (nob) resteptiv / Pl: ~i, ~e / E: lm respectivus, -a, -um, fr respectif] 1 a Care privește împrejurarea, persoana sau obiectul despre care este vorba. 2 a (Vorbind despre mai multe persoane sau despre mai multe lucruri) Care se raportează la fiecare în particular. 3 a (Vorbind despre mai multe persoane sau despre mai multe lucruri) Care privește pe fiecare în parte Si: corespunzător (1). 4-5 smf, a (Fam) Soțul sau iubitul cuiva (în raport cu această persoană) sau soția (în raport cu soțul). 6 a (Pex) Persoana despre care e vorba. 7 av Pentru cealaltă situație (poziție, parte). 8 av Pentru al doilea caz.

RESPECTIV, -Ă, respectivi, -e, adj. Care privește împrejurarea, persoana sau obiectul despre care este vorba; (despre mai multe persoane sau despre mai multe lucruri) care se raportează la fiecare în particular, care privește fiecare dintre părțile interesate. ♦ (Substantivat, art., fam.) Soțul sau iubitul cuiva (în raport cu această persoană); soția sau iubita cuiva (în raport cu aceasta). – Din fr. respectif.

RESPECTIV, -Ă, respectivi, -e, adj. Care privește împrejurarea, persoana sau obiectul de care este vorba; (vorbind despre mai multe persoane sau despre mai multe lucruri) care se raportă la fiecare în particular, care privește fiecare dintre părțile interesate. Asta se datorește fără îndoială zburdălniciei și lipsei de simpatie pentru respectivii domni profesori. CĂLINESCU, E. 71. Îi asigură că vor fi despăgubiți și-i invită să depună cererile respective. REBREANU, R. II 229. Să tocmească oameni pre care, îmbrăcîndu-i în hainele respective, să iasă pe scenă pentru formă și rolul lor să se citească de un lector ad-hoc între culise. NEGRUZZI, S. I. 342. ◊ (Adverbial) Ca și în epopeie zeii, aici sfinții țin întruniri cerești, respectiv soboare. IORGA, L. II 480. ♦ (Substantivat, familiar) Soțul sau iubitul cuiva (în raport cu această persoană) sau soția (în raport cu soțul). Biletul meu l-a găsit în odaie la Didina d-tale respectivul ei. CARAGIALE, O. I 200.

RESPECTIV, -Ă adj. Care privește persoana, obiectul, împrejurarea despre care este vorba; care este legat de fiecare în parte în mod particular. ♦ Corespunzător. ♦ (adv.) Pentru cealaltă situație; pentru al doilea caz. [Cf. fr. respectif].

RESPECTIV, -Ă adj. care privește împrejurarea, persoana, obiectul despre care este vorba; care este legat de fiecare în parte în mod particular. ◊ corespunzător. ◊ (adv.) pentru cealaltă situație (parte); pentru al doilea caz; adică, va să zică, cu alte cuvinte. (< fr. respectif)

RESPECTIV ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care se referă la persoana sau la obiectul despre care este vorba; corespunzător. 2) (despre mai multe persoane sau despre mai multe lucruri) Care se referă la fiecare în parte. /<fr. respectif, lat. respectivus

respectiv a. privitor la fiecare în particular: ei discută interesele lor respective.

*respectív, -ă adj. (mlat. respectivus, fr. respectif. V. per-spectív). Relativ la fie-care din ceĭ de care e vorba: drepturile respective ale moștenitorilor. Acela care te privește, care te interesează, care e al tăŭ: spectatoriĭ îșĭ ocupă locurile respective. Adv. În ceĭa ce privește pe fie-care: șĭ-aŭ prezentat respectiv cererile.

resteptiv, ~ă a vz respectiv

respectiv adj. m., pl. respectivi; f. respectivă, pl. respective

respectiv adj. m., pl. respectivi; f. respectivă, pl. respective

respectiv adj. m., pl. respectivi; f. sg. respectivă, pl. respective

respectiva, respectivele s. f. art. hot. soția sau iubita cuiva (în raport cu această persoană).

respectivul, respectivii s. m. art. hot. soțul sau iubitul cuiva (în raport cu această persoană).