19 definiții pentru prilej pârlej prâlej prelej prilegiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRILÉJ, prilejuri, s. n. 1. Ocazie, împrejurare; moment oportun. ◊ Expr. (Înv. și reg.) Vreme cu prilej = moment potrivit, favorabil. 2. Pretext, motiv. – Din bg. prilež.

PRILÉJ, prilejuri, s. n. 1. Ocazie, împrejurare; moment oportun. ◊ Expr. (Înv. și reg.) Vreme cu prilej = moment potrivit, favorabil. 2. Pretext, motiv. – Din bg. prilež.

prilej sn [At: CORESI, L. 162/15 / V: (reg) ~egiu, (înv) părl~, pârl~, prâl~, (reg) prel~ / Pl: ~uri / E: bg прилеж] 1 Ocazie. 2 (Înv; îlav) La ~ În fața situației. 3 (Îrg; îe) Vreme cu ~ Moment potrivit, favorabil. 4 (Îvr; îlv) A-și face ~ cu... A se îndeletnici cu... 5 Cauză. 6 Motiv aparent invocat de cineva pentru a ascunde mobilul real al unei acțiuni Si: pretext, (îrg) pofidă, (înv) podoimă, prilejire (8). 7 (Înv; îlv) A lua (de sau a-și afla) ~ A invoca un pretext. 8 (Îrg) Avere. 9 (Iuz; îlav) Cu ~ Mult. 10 (Reg) Pericol. 11 (Reg; în superstiții; îla) Cu ~ Aducător de rele.

PRILÉJ, prilejuri, s. n. 1. Ocazie, împrejurare; moment oportun. Ne-am întîlnit cu prilejul parastasului și abia de am schimbat cîteva vorbe tot timpul. CAMIL PETRESCU, U. N. 38. Mișu St. Popescu vrea să divorțeze! Lung prilej de vorbe și de ipoteze. TOPÎRCEANU, P. 234. ◊ (În construcție cu verbe ca «a da», «a avea», «a căuta», «a pierde» etc.) Catinca mai avea altele de spus și nu pierdea prilejul să le spuie. C. PETRESCU, C. V. 85. Căuta veșnic prilejuri să întîlnească pe Ion. REBREANU, R. I 117. Mulți ani trecuse la mijloc, de cînd acești frați nu mai avusese prilej a se întîlni. CREANGĂ, O. A. 220. Vrei să vii? Nu scăpa prilejul. ALECSANDRI, T. I 347. ◊ Expr. A căuta (sau a pîndi) vreme cu prilej = a căuta un moment potrivit pentru a... Cumătrul caprei... de mult pîndea vreme cu prilej ca să pape iezii. CREANGĂ, O. A. 139. 2. Motiv, pricină. Dintr-un nimic... ea scotea prilej de vorbă ceasuri întregi. BASSARABESCU, S. N. 35. N-am dat în viață nimănui Prilej să-mi poarte dușmănie. COȘBUC P. I 199. 3. (Învechit) Moment greu, strîmtorare, necaz. Jură cînd e la prilej Că de-a pus ea mîna măcar pe-un gîtej, S-o găsească moartă mîne-n zori vecinii. COȘBUC, P. I 252.

PRILÉJ ~uri n. 1) Situație favorabilă; circumstanță avantajoasă; moment oportun; ocazie. 2) Cauză aparentă invocată de o persoană pentru a ascunde adevăratul motiv al acțiunilor sale; pretext; motiv. /<bulg. prilež

prilej n. ocaziune: nu avusese prilej a se întâlni. [Abstras din prilejì].

priléj n., pl. urĭ (d. prilejesc). Ocaziune: am găsit prilej să plec cu eĭ. Vechĭ. Pricină, motiv: prilej de rîs. Pretext. Mold. L. V. Bogăție, avere. – Vechĭ și -égĭ și pîrlegĭ. Azĭ în Cov. pîrlej, ocaziune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

priléj s. n., pl. priléjuri

priléj s. n., pl. priléjuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRILÉJ s. 1. v. ocazie. 2. v. împrejurare. 3. împrejurare, întâmplare, ocazie. (~ul a făcut ca...) 4. motiv, ocazie, pretext, pricină, (înv. și reg.) pofidă, (înv.) pricinuire, (înv., în Transilv.) podoimă. (Caută ~ de ceartă.) 5. v. cauză.

PRILÉJ s. v. avere, avut, avuție, bogăție, bun, mijloace, pericol, primejdie, situație, stare.

PRILEJ s. 1. ocazie, (înv. și reg.) pont, (înv.) ceas, găman. (A pierdut un ~ unic.) 2. circumstanță, ipostază, împrejurare, moment, ocazie, situație. (Un ~ potrivit.) 3. împrejurare, întîmplare, ocazie. (~ a făcut ca...) 4. motiv, ocazie, pretext, pricină, (înv. și reg.) pofidă, (înv.) pricinuire, (înv., în Transilv.) podoimă. (Caută ~ de ceartă.) 5. cauză, considerent, mobil, motiv, pricină, rațiune, temei, (înv. și pop.) cuvînt, (pop.) noimă, price, (înv.) cap, obiect, povod, rezon, (fig.) izvor, sămînță. (~ care explică producerea unui fenomen.)

prilej s. v. AVERE. AVUT. AVUȚIE. BOGĂȚIE. BUN. MIJLOACE. PERICOL. PRIMEJDIE. SITUAȚIE. STARE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

priléj, prilejuri, s.n. – 1. Întâmplare. 2. Pricină. 3. Accident (Lenghel, 1979). – Din bg. prilež (DEX, MDA).

pârléj, pârléjuri, s.n. (reg.; în loc. adv.) cu pârlej = foarte repede.

Intrare: prilej
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prilej
  • prilejul
  • prileju‑
plural
  • prilejuri
  • prilejurile
genitiv-dativ singular
  • prilej
  • prilejului
plural
  • prilejuri
  • prilejurilor
vocativ singular
plural
pârlej
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prâlej
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prelej
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prilegiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)