20 de definiții pentru prilej

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRILÉJ, prilejuri, s. n. 1. Ocazie, împrejurare; moment oportun. ◊ Expr. (Înv. și reg.) Vreme cu prilej = moment potrivit, favorabil. 2. Pretext, motiv. – Din bg. prilež.

PRILÉJ, prilejuri, s. n. 1. Ocazie, împrejurare; moment oportun. ◊ Expr. (Înv. și reg.) Vreme cu prilej = moment potrivit, favorabil. 2. Pretext, motiv. – Din bg. prilež.

prilej sn [At: CORESI, L. 162/15 / V: (reg) ~egiu, (înv) părl~, pârl~, prâl~, (reg) prel~ / Pl: ~uri / E: bg прилеж] 1 Ocazie. 2 (Înv; îlav) La ~ În fața situației. 3 (Îrg; îe) Vreme cu ~ Moment potrivit, favorabil. 4 (Îvr; îlv) A-și face ~ cu... A se îndeletnici cu... 5 Cauză. 6 Motiv aparent invocat de cineva pentru a ascunde mobilul real al unei acțiuni Si: pretext, (îrg) pofidă, (înv) podoimă, prilejire (8). 7 (Înv; îlv) A lua (de sau a-și afla) ~ A invoca un pretext. 8 (Îrg) Avere. 9 (Iuz; îlav) Cu ~ Mult. 10 (Reg) Pericol. 11 (Reg; în superstiții; îla) Cu ~ Aducător de rele.

PRILÉJ, prilejuri, s. n. 1. Ocazie, împrejurare; moment oportun. Ne-am întîlnit cu prilejul parastasului și abia de am schimbat cîteva vorbe tot timpul. CAMIL PETRESCU, U. N. 38. Mișu St. Popescu vrea să divorțeze! Lung prilej de vorbe și de ipoteze. TOPÎRCEANU, P. 234. ◊ (În construcție cu verbe ca «a da», «a avea», «a căuta», «a pierde» etc.) Catinca mai avea altele de spus și nu pierdea prilejul să le spuie. C. PETRESCU, C. V. 85. Căuta veșnic prilejuri să întîlnească pe Ion. REBREANU, R. I 117. Mulți ani trecuse la mijloc, de cînd acești frați nu mai avusese prilej a se întîlni. CREANGĂ, O. A. 220. Vrei să vii? Nu scăpa prilejul. ALECSANDRI, T. I 347. ◊ Expr. A căuta (sau a pîndi) vreme cu prilej = a căuta un moment potrivit pentru a... Cumătrul caprei... de mult pîndea vreme cu prilej ca să pape iezii. CREANGĂ, O. A. 139. 2. Motiv, pricină. Dintr-un nimic... ea scotea prilej de vorbă ceasuri întregi. BASSARABESCU, S. N. 35. N-am dat în viață nimănui Prilej să-mi poarte dușmănie. COȘBUC P. I 199. 3. (Învechit) Moment greu, strîmtorare, necaz. Jură cînd e la prilej Că de-a pus ea mîna măcar pe-un gîtej, S-o găsească moartă mîne-n zori vecinii. COȘBUC, P. I 252.

PRILÉJ ~uri n. 1) Situație favorabilă; circumstanță avantajoasă; moment oportun; ocazie. 2) Cauză aparentă invocată de o persoană pentru a ascunde adevăratul motiv al acțiunilor sale; pretext; motiv. /<bulg. prilež

PRILEJ s.n. (Mold.) Avere, bogăție. Atunce Iordachi visternicul Rusăt, într-aceli vremi de vrăjbi, au slăbit tare din prilej pe mănăstiri și pe breslași. NECULCE. O samă cari au poftit să-și cisluiască ei banii și să se puie rupta lor cineși pe prilej, le-au dai voie. M. COSTIN. Etimologie: bg. prilež. Cf. a g o n i s i t ă (2), b l a g ă, b o g ă t a t e, b u c a t e, i o s a g, m a r h ă, p o v i j i e, s i r m e a.

prilej n. ocaziune: nu avusese prilej a se întâlni. [Abstras din prilejì].

priléj n., pl. urĭ (d. prilejesc). Ocaziune: am găsit prilej să plec cu eĭ. Vechĭ. Pricină, motiv: prilej de rîs. Pretext. Mold. L. V. Bogăție, avere. – Vechĭ și -égĭ și pîrlegĭ. Azĭ în Cov. pîrlej, ocaziune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRILÉJ s. 1. v. ocazie. 2. v. împrejurare. 3. împrejurare, întâmplare, ocazie. (~ul a făcut ca...) 4. motiv, ocazie, pretext, pricină, (înv. și reg.) pofidă, (înv.) pricinuire, (înv., în Transilv.) podoimă. (Caută ~ de ceartă.) 5. v. cauză.

PRILÉJ s. v. avere, avut, avuție, bogăție, bun, mijloace, pericol, primejdie, situație, stare.

prilej s. v. AVERE. AVUT. AVUȚIE. BOGĂȚIE. BUN. MIJLOACE. PERICOL. PRIMEJDIE. SITUAȚIE. STARE.

PRILEJ s. 1. ocazie, (înv. și reg.) pont, (înv.) ceas, găman. (A pierdut un ~ unic.) 2. circumstanță, ipostază, împrejurare, moment, ocazie, situație. (Un ~ potrivit.) 3. împrejurare, întîmplare, ocazie. (~ a făcut ca...) 4. motiv, ocazie, pretext, pricină, (înv. și reg.) pofidă, (înv.) pricinuire, (înv., în Transilv.) podoimă. (Caută ~ de ceartă.) 5. cauză, considerent, mobil, motiv, pricină, rațiune, temei, (înv. și pop.) cuvînt, (pop.) noimă, price, (înv.) cap, obiect, povod, rezon, (fig.) izvor, sămînță. (~ care explică producerea unui fenomen.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

priléj, prilejuri, s.n. – 1. Întâmplare. 2. Pricină. 3. Accident (Lenghel, 1979). – Din bg. prilež (DEX, MDA).

pârléj, pârléjuri, s.n. (reg.; în loc. adv.) cu pârlej = foarte repede.

Intrare: prilej
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prilej
  • prilejul
  • prileju‑
plural
  • prilejuri
  • prilejurile
genitiv-dativ singular
  • prilej
  • prilejului
plural
  • prilejuri
  • prilejurilor
vocativ singular
plural
pârlej
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prâlej
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prelej
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prilegiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prilej, prilejurisubstantiv neutru

  • 1. Moment oportun. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ne-am întîlnit cu prilejul parastasului și abia de am schimbat cîteva vorbe tot timpul. CAMIL PETRESCU, U. N. 38. DLRLC
    • format_quote Mișu St. Popescu vrea să divorțeze! Lung prilej de vorbe și de ipoteze. TOPÎRCEANU, P. 234. DLRLC
    • format_quote Catinca mai avea altele de spus și nu pierdea prilejul să le spuie. C. PETRESCU, C. V. 85. DLRLC
    • format_quote Căuta veșnic prilejuri să întîlnească pe Ion. REBREANU, R. I 117. DLRLC
    • format_quote Mulți ani trecuse la mijloc, de cînd acești frați nu mai avusese prilej a se întîlni. CREANGĂ, O. A. 220. DLRLC
    • format_quote Vrei să vii? Nu scăpa prilejul. ALECSANDRI, T. I 347. DLRLC
    • chat_bubble învechit regional (A căuta sau a pândi) vreme cu prilej = (a căuta un) moment potrivit, favorabil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cumătrul caprei... de mult pîndea vreme cu prilej ca să pape iezii. CREANGĂ, O. A. 139. DLRLC
  • 2. Motiv, pretext, pricină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dintr-un nimic... ea scotea prilej de vorbă ceasuri întregi. BASSARABESCU, S. N. 35. DLRLC
    • format_quote N-am dat în viață nimănui Prilej să-mi poarte dușmănie. COȘBUC P. I 199. DLRLC
  • 3. învechit Moment greu. DLRLC
    • format_quote Jură cînd e la prilej Că de-a pus ea mîna măcar pe-un gîtej, S-o găsească moartă mîne-n zori vecinii. COȘBUC, P. I 252. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.