PRESCRÍS, -Ă, prescriși, -se, adj. 1. (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) Care și-a pierdut valabilitatea prin prescripție. 2. Care a fost indicat într-un tratament medical. – V. prescrie.

prescris, ~ă a, smf vz proscris

PRESCRÍS, -Ă, prescriși, -se, adj. 1. (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) Care și-a pierdut valabilitatea prin prescripție (1). 2. Care a fost indicat într-un tratament medical. – V. prescrie.

PRESCRÍE, prescríu, vb. III. 1. Tranz. A indica, a arăta; spec. a recomanda medicamentele sau tratamentul de care are nevoie un bolnav. 2. Tranz. A stabili cu precizie ceea ce trebuie făcut; a dispune, a hotărî. 3. Refl. pas. (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) A se stinge, a înceta prin prescripție (2); a-și pierde valabilitatea. 4. Tranz. (Înv.) A transcrie un text. – Din fr. prescrire (după scrie).

PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie.

prescrie [At: (a. 1811) BV III, 49 / Pzi: prescriu / E: lat praescribere, fr prescrire] 1 vt (Înv) A transcrie un text Si: a copia. 2 vt (Înv) A traduce. 3 vt (Înv) A reproduce după un model o cusătură. 4 vt (Îvr) A consemna. 5 vt A stabili cu precizie ceea ce trebuie făcut Si: a arăta, a indica, a recomanda. 6 vt (Spc) A recomanda medicamentele sau tratamentul de care are nevoie un bolnav. 7 vt (Spc; d. autorități, acte etc.) A dispune. 8 vtrp (Jur; d. pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) A-și pierde valabilitatea Si: (îvr) a se paragrafisi, a se prescribălui.

proscris, ~ă [At: NEGULICI / V: (îvr) pres~ / Pl: ~iși, ~e / E: proscrie] 1-2 smf, a (Persoană) care suferă rigorile unei proscripții (1). 3-4 smf, a (Persoană) obligat(ă) să-și părăsească patria, pentru o vină politică Si: exilat (1-2), surghiunit. 5-6 smf, a (În Antichitatea romană) (Om) condamnat la moarte fără forme judiciare, pe motive politice. 7 a (Rar; d. idei, atitudini, acțiuni) Interzis.

PRESCRÍE, prescríu, vb. III. 1. Tranz. A indica, a arăta; spec. a recomanda medicamentele sau tratamentul de care are nevoie un bolnav. 2. Tranz. A stabili cu precizie ceea ce trebuie făcut; a dispune, a hotărî. 3. Refl. pas. (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) A se stinge, a înceta prin prescripție (2); a-și pierde valabilitatea. 4. Tranz. (Înv.) A transcrie un text. – Din fr. prescrire (după scrie).

PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj. 1. (Adesea substantivat) Scos de sub apărarea legilor, izgonit din patrie; exilat, surghiunit. 2. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie.

PRESCRÍE, prescriu, vb. III. 1. Tranz. A indica (verbal sau în scris) medicamentul sau tratamentul de care are nevoie un bolnav. Ultimele două rețete au fost prescrise degeaba. SAHIA, N. 98. Cum vă mai aflați, doamna mea, de cînd v-am prescris hapurile cele de fier? ALECSANDRI, T. 1635. 2. Tranz. (Despre persoane sau autorități competente, autorizate; astăzi rar) A hotărî, a dispune, a prevedea, a stabili. [Instrucțiunile] prescriau ca să nu facem nici o mișcare pînă nu ne vom înțelege mai întîi cu guvernul otoman. GHICA, S. A. 162. 3. Refl. (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate, obligații bănești etc.) A se stinge prin prescripție; a-și pierde valabilitatea. 4. Tranz. (Învechit) A reproduce un text în scris; a transcrie, a copia. Ar trebui s-o prescriem aici toată [satira] pentru a arăta acea fineță de analiză psihică. GHEREA, ST. CR. I 233. Nu ieșea nici o traducție care să nu puie să i-o prescrie. NEGRUZZI, S. I 4. ◊ Absol. Cei mai cu putere tălmăcind și alții prescriind, să împlinească lipsa cea mare ce avem de cărți. GOLESCU, Î. 67. ♦ A descrie. Jalnicile tînguiri... nu se pot prescrie. DRĂGHICI, R. 307. ♦ (Neobișnuit) A reproduce exact, după un model. Aceștia, cum au văzut-o i-au dat o grămadă de bani, numai ca să li-o deie [năframa] să prescrie și de pe aceasta florile. SBIERA, P. 132.

PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj. (Învechit și arhaizant) 1. (Adesea substantivat) Scos de sub scutul legilor, izgonit din patrie; exilat, expulzat, surghiunit. A fost trecut primul pe lista proscrișilor. SADOVEANU, E. 228. Proscris, în a mea țară eu nu mă voi rentoarce; Și ochii mei în lacrimi va-nchide un străin. BOLINTINEANU, O. 2. În tot timpul cît a fost proscris și pribeag [Bălcescu] nu a lipsit un singur moment, pînă la moarte, de a lucra pentru țara lui cu pericolul vieții și al sănătății. GHICA, S. A. 166. 2. (Despre idei, atitudini, acțiuni) Interzis, oprit, neîngăduit. Despotismul proscris cată încă a veni în mijlocul nostru sub nume mincinoase și sub mască. BOLINTINEANU, O. 258.

PRESCRÍE vb. III. 1. tr. A ordona, a dispune precis ceea ce urmează să se facă; (spec.) a indica un tratament, medicamente pentru un bolnav. 2. (refl.) (Despre o datorie, o pedeapsă etc.) A se șterge prin prescripție. [Pron. -scri-e, p. i. -scriu. / < fr. prescrire].

PROSCRÍS, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Cel) care a fost scos de sub scutul legii; condamnat la moarte. ♦ Exilat. 2. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. [Cf. fr. proscrit, lat. proscriptus].

PRESCRÍE vb. I. tr. a dispune precis ceva ce urmează să se facă; a indica un tratament, medicamente pentru un bolnav. II. refl. (jur.; despre o datorie, o pedeapsă) a se stinge prin prescripție. (după fr. prescrire)

PROSCRÍS, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care a fost scos de sub scutul legii; izgonit, exilat. II. adj. (despre idei, acțiuni etc.) interzis, oprit. (< proscrie)

A PRESCRÍE prescríu tranz. 1) (medicamente sau tratamente) A recomanda (în scris) în scopul însănătoșirii; a sfătui să urmeze cu scrupulozitate; a indica. ~ unui bolnav odihnă absolută. 2) rar (indicații, instrucțiuni, interdicții etc.) A fixa ca obligatoriu. 3) (pedepse penale, obligații bănești etc.) A face să piardă valabilitatea printr-o prescripție; a anula. /<fr. prescrire

prescrie v. 1. a ordona: a prescrie un medicament; 2. a dobândi prin prescripțiune: a prescrie o moștenire; 3. a-și face o obligațiune; 4. a se pierde prin prescripțiune.

prescríŭ, -scris, a -scríe v. tr. (pre- și scriŭ, după sîrb. pre-pisati). Scriŭ încă o dată pe deasupra: după ce a scris literele săpîndu-le pe lemn, le-a prescris cu negru. Transcriŭ, copiez: a prescrie o scrisoare. Neol. (lat. prae-scribere). Dictez, ordon: prescriŭ condițiunile de pace. Daŭ o rețetă (un sfat) unuĭ bolnav: medicu ĭ-a prescris să ĭa chinină, ĭ-a prescris idroterapie. Mă hotărăsc, mă oblig: mĭ-am prescris să lucrez de azĭ în ainte. Jur. Șterg pin scurgerea timpuluĭ: legea prescrie dreptu de proprietate neexercitat 30 de anĭ. V. refl. Drepturile i s’aŭ prescris.

*proscris, -ă adj. și s. Lovit de procripțiune; averile proscrișilor se confiscaŭ.

prescrís adj. m., pl. prescríși; f. sg. prescrísă, pl. prescríse

prescrie¹ (a ~) (a recomanda) (desp. pres-cri-/pre-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prescriu, 3 sg. prescrie, perf. s. 1 sg. prescrisei, 1 pl. prescriserăm, m.m.c.p. 1 pl. prescriseserăm; conj. prez. 1 sg. să prescriu, 3 să prescrie; ger. prescriind (desp. -scri-ind); part. prescris

+prescrie² (a se ~) (a-și pierde valabilitatea) (desp. pres-cri-/pre-scri-) vb., ind. prez. 3 sg. se prescrie, 3 pl. se prescriu, perf. s. 3 sg. se prescrise, m.m.c.p. 3 pl. se prescriseseră; conj. prez. 3 să se prescrie; ger. prescriindu-se (desp. -scri-in-); part. prescris corectat(ă)

proscris (desp. pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscriși; adj. f., s. f. proscrisă, pl. proscrise

!prescrie (a ~) (pres-cri-/pre-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prescriu, 2 sg. prescrii, 1 pl. prescriem, 2 pl. prescrieți; conj. prez. 3 să prescrie; imper. 2 pl. prescrieți; ger. prescriind (-scri-ind); part. prescris

!proscris (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscriși; adj. f., s. f. proscrisă, pl. proscrise

prescríe vb. (sil. mf. pre-) → scrie

proscrís adj. m., s. m. (sil. mf. -scris), pl. proscríși; f. sg. proscrísă, pl. proscríse

prescrie (ind. prez. 1 pl. prescrie, ger. prescriind)

PRESCRÍS adj. (JUR.) stins. (Un delict ~.)

PRESCRIS adj. (JUR.) stins. (Un delict ~.)

PRESCRÍE vb. v. comanda, copia, decide, descrie, dispune, expune, fixa, hotărî, înfățișa, ordona, porunci, prezenta, reda, reproduce, stabili, statornici, transcrie, zugrăvi.

PRESCRÍE vb. 1. v. prevedea. 2. (MED.) a indica, a recomanda, (pop.) a scrie. (Îi ~ un tratament.) 3. (JUR.) a se stinge, (înv.) a se prescribălui. (Pedeapsa s-a ~.)

PROSCRÍS adj., s. 1. adj., s. v. exilat. 2. adj. interzis, neîngăduit, nepermis, oprit. (Un lucru ~.)

prescrie vb. v. COMANDA. COPIA. DECIDE. DESCRIE. DISPUNE. EXPUNE. FIXA. HOTĂRÎ. ÎNFĂȚIȘA. ORDONA. PORUNCI. PREZENTA. REDA. REPRODUCE. STABILI. STATORNICI. TRANSCRIE. ZUGRĂVI.

PRESCRIE vb. 1. a menționa, a prevedea, a specifica, a stabili, a stipula. (Articolul 1 ~ următoarele...) 2. a indica, a recomanda, (pop.) a scrie. (Îi ~ un tratament.) 3. (JUR.) a se stinge, (înv.) a se prescribălui. (Pedeapsa s-a ~.)

PROSCRIS adj., s. 1. adj., s. (JUR.) alungat, exilat, gonit, izgonit, pribeag, surghiunit, (livr.) relegat, (înv.) surghiun. (Un ~ politic.) 2. adj. interzis, neîngăduit, nepermis, oprit. (Un lucru ~.)