12 definiții pentru interzis (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERZÍS, -Ă, interziși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este oprit, care nu este permis. 2. S. m. și f. Persoană căreia i s-a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale; persoană pusă sub interdicție. – V. interzice.

INTERZÍS, -Ă, interziși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este oprit, care nu este permis. 2. S. m. și f. Persoană căreia i s-a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale; persoană pusă sub interdicție. – V. interzice.

interzis2, ~ă [At: HAMANGIU, C. C. 98 / Pl: ~iși, ~e / E: interzice] 1 a Care este oprit, nepermis. 2 smf Persoană căreia i s-a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale Si: interdict (1). 3 smf Persoană pusă sub interdicție (3) Si: interdict (2). 4 (Fam) Foarte mirat. 5 (Fam) Șocat.

INTERZÍS, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) pus sub interdicție. [< interzice].

INTERZÍS, -Ă adj. uimit, uluit. (după fr. interdit)

INTERZÍS1 ~să (~și, ~se) Care nu este autorizat; neautorizat. Staționare ~să. /v. a interzice

interzis a. 1. cu totul turburat; 2. cel lovit de interdicțiune: interzisul e asimilat în toate privințele minorului.

*interzís, -ă adj. Care e pedepsit cu interdicțiunea (vorbind de un funcționar) saŭ e pus supt interdicțiune (vorbind de un nebun saŭ risipitor). Barb. (după fr.). Turburat, încurcat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

interzís adj. m., s. m., pl. interzíși; adj. f., s. f. interzísă, pl. interzíse

interzís adj. m., s. m., pl. interzíși; f. sg. interzísă, pl. interzíse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTERZÍS adj. 1. oprit. (Intrarea ~.) 2. v. nepermis. 3. v. prohibit. 4. oprit, (înv.) poprit. (Alimente ~.) 5. v. suprimat.

INTERZIS adj. 1. oprit. (Intrarea ~.) 2. neîngăduit, nepermis, oprit, proscris. (Un lucru ~.) 3. oprit, prohibit. (Băuturi ~.) 4. oprit, (înv.) poprit. (Fructe ~.) 5. suprimat, suspendat. (Gazetă ~.)

Intrare: interzis (adj.)
interzis1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interzis
  • interzisul
  • interzisu‑
  • interzi
  • interzisa
plural
  • interziși
  • interzișii
  • interzise
  • interzisele
genitiv-dativ singular
  • interzis
  • interzisului
  • interzise
  • interzisei
plural
  • interziși
  • interzișilor
  • interzise
  • interziselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

interzis (adj.)

etimologie:

  • vezi interzice
    surse: DEX '09 DEX '98 DN