3 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTRIVÍT2, -Ă, potriviți, -te, adj. 1. Care are însușiri comune cu altcineva sau cu altceva, care se armonizează cu cineva sau cu ceva; asemenea. 2. Corespunzător (scopului urmărit), adecvat, nimerit. ♦ (Adverbial) Conform cu..., în concordanță cu..., în raport cu... ♦ Bine ales; indicat. 3. Aranjat, așezat; întocmit, meșteșugit. ◊ Cheie potrivită = cheie de care se servește cineva pentru a deschide broasca unei uși, a unei cutii etc. străine; cheie falsă. 4. Moderat, temperat; de mijloc; acceptabil. La o depărtare potrivită.V. potrivi.

POTRIVÍT2, -Ă, potriviți, -te, adj. 1. Care are însușiri comune cu altcineva sau cu altceva, care se armonizează cu cineva sau cu ceva; asemenea. 2. Corespunzător (scopului urmărit), adecvat, nimerit. ♦ (Adverbial) Conform cu..., în concordanță cu..., în raport cu... ♦ Bine ales; indicat. 3. Aranjat, așezat; întocmit, meșteșugit. ◊ Cheie potrivită = cheie de care se servește cineva pentru a deschide broasca unei uși, a unei cutii etc. străine; cheie falsă. 4. Moderat, temperat; de mijloc; acceptabil. La o depărtare potrivită.V. potrivi.

POTRIVÍT1 s. n. Potrivire; aranjare, așezare. – V. potrivi.

POTRIVÍT1 s. n. Potrivire; aranjare, așezare. – V. potrivi.

potrivit1 sn [At: PAS, Z. I, 271 / Pl: (rar) ~uri / E: potrivi] 1 (Înv) Asemănare. 2 (Înv) Conformitate. 3-6 Potrivire (4, 6-8).

potrivit2, ~ă [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 328 / Pl: ~iți, ~e / E: potrivi] 1 a Care are însușiri comune cu cineva sau ceva Si: asemănător. 2 a Care se armonizează, concordă cu cineva sau cu ceva ori între ei. 3 a Care corespunde în bune condiții scopului urmărit, unor cerințe, unor situații etc. Si: adecvat, corespunzător, indicat, nimerit. 4 a (Îs) Cheie ~ă Cheie de care se servește cineva pentru a descuia broasca unei uși, a unui seif etc. străine. 5 av (Ccd sau udp „cu”) Conform cu... 6 av (Ccd sau udp „cu”) În raport cu... 7 a Întocmit, alcătuit, aranjat corespunzător dorințelor, necesităților etc. sau într-un anume fel. 8 a Care are dimensiunea, calitatea, valoarea, temperatura, intensitatea etc. situate între extrema inferioară și cea superioară Si: mijlociu, moderat, temperat. 9 a Bine proporțional. 10 a (Spc; d. suprafețe de teren) Care este neted, șes. 11 a (Mol; Mun; spc; d. oameni) Cumpătat. 12 a (D. substanțe) Care are compoziția cerută. 13 a (D. alimente) Care este dozat atât cât trebuie. 14 a (Îrg) Împărțit în două sau mai multe părți egale. 15 a Bine ales Si: indicat. 16 a (Pex) Acceptabil.

POTRIVÍT1 s. n. Acțiunea de a (se) potrivi; aranjare, așezare. Întreaga operație se reducea la potrivitul colțurilor coalei și la păturirea ei în opt sau în șaisprezece pagini. PAS, Z. I 271.

POTRIVÍT2, -Ă, potriviți, -te, adj. 1. Care se potrivește (bine), care se armonizează sau are însușiri comune cu cineva sau cu ceva. Tu și cu talpa-iadului sînteți potrivită păreche. CREANGĂ, P. 318. Abia începuse a gusta dulcețile unei căsătorii potrivite, cu întîiul ei bărbat și moartea îl seceră. NEGRUZZI, S. I 41. De mîndrie boul stăpînit, Se credea că este decît toți mai mare, Că cu dînsul nimeni nu e potrivit. ALEXANDRESCU, P. 64. 2. Corespunzător, indicat, apt pentru..., bun de..., adecvat. Totul era în regulă. Nici n-ar fi visat un om mai potrivit planurilor sale ascunse și de mult pregătite. C. PETRESCU, C. V. III. În loc să facă bucatele bune și potrivite și să lele copiii... cum i-a lăut fata moșneagului de bine, ea i-a opărit pe toți. CREANGĂ, P. 292. Au găsit într-un loc prundos niște pietre... din care au ales una potrivită trebuinții sale. DRĂGHICI, R. 53. ◊ Loc. adv. Potrivit (cu)... = în conformitate cu; în raport cu; după, conform. Unii dintre acești cărturari, potrivit înclinărilor personale, se izolează, căutînd răgaz pentru preocupările lor. SADOVEANU, E. 30. Încăpățînarea lui creștea potrivit cu stăruințele ei. CARAGIALE, S. 80. Să-i zici Păsări-Lăți-Lungilă mi se pare că e mai potrivit cu năravul și apucăturile lui. CREANGĂ, P. 245. ♦ Bine ales, nimerit, indicat. În jurul lor se țesea lumea bîlciului. Unii se opreau și-i priveau zîmbind o clipă. Mitrea simți că locul nu e potrivit pentru vorbele ce aveau să-și spună. SADOVEANU, M. C. 80. Rupe din gard vreascuri, cînd nu-i gardul ei. Dar pe vremea asta? Tocmai potrivită, Pe cînd toată lumea doarme liniștită. COȘBUC, P. I 252. Răspunsul este nu numai caracteristic, dar și potrivit. NEGRUZZI, S. I 315. ◊ (Adverbial) Spune-mi, bre omule, cine te-a învățat pe tine să răspunzi așa de potrivit. ISPIRESCU, L. 178. 3. Aranjat, așezat; alcătuit, întocmit, făcut, meșteșugit. Mă dusei să privesc în altar, printr-un ciob de geam, potrivit între bîrne. GALACTION, O. I 42. Își face... un lăcaș... potrivit pe a lin vrere. CONACHI, P. 263. ◊ Cheie potrivită = cheie falsă, v. fals. 4. Moderat, temperat; de mijloc. Pe malul dimpotrivă, la o depărtare potrivită... se desfăcea în lumină un plai înalt. GALACTION, O. I 62.

potrivit a. 1. asemenea: amândoi sunt foarte potriviți; 2. mijlociu, moderat: om potrivit; 3. convenabil: baie potrivită de caldă ISP. ║ adv. 1. cuviincios: răspunde potrivit; 2. cumpătat: să bei potrivit.

potrivít, -ă adj. Care se potrivește, care convine alăturea de altu: doĭ tinerĭ potrivițĭ. Mijlociŭ, moderat, cît trebuĭe, nu prea: mărime potrivită, căldură potrivită, gusturĭ potrivite. Conform: un ordin potrivit situațiuniĭ saŭ cu situațiunea. Adv. Convenabil, cuviincĭos: a răspunde potrivit. Moderat: a bea potrivit. După, conform: potrivit legiĭ saŭ cu legea.

POTRIVÍ, potrivesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A avea sau a face să aibă însușiri comune cu cineva sau cu ceva, a fi sau a face să fie la fel; a fi sau a pune pe același plan. ♦ A (se) compara. 2. Tranz. A așeza ceva la locul nimerit; a aranja într-un anumit fel considerat potrivit. ♦ A împodobi, a dichisi. 3. Tranz. A pune de acord, a face să corespundă, să fie la fel cu altceva, a adapta, a da după... ♦ (Pop.) A acorda un instrument muzical. ♦ A doza după gust. A potrivi o mâncare din (sau de) sare. 4. Tranz. A da forma dorită, necesară etc.; a fasona. ♦ Fig. A ticlui; a improviza. Potrivise pe hârtie câteva poezii. 5. Refl. și tranz. A fi sau a face pe măsura cuiva, a veni sau a face să vină bine. Haina i se potrivește.Refl. A fi în concordanță, a se armoniza. ◊ Expr. A se potrivi ca nuca-n perete (sau ca musca-n lapte) = a fi nepotrivit, a fi deplasat. 6. Tranz. A face în așa fel încât...; a calcula, a chibzui, a cumpăni. 7. Refl. (Pop. și fam.) A se pune la mintea cuiva, a da ascultare; a consimți. 8. Refl. (Înv. și pop.) A se împotrivi. – Din potrivă.

potrivi [At: PSALT. HUR. 10v/15 / V: (înv) protivi / Pzi: ~vesc / E: potrivă] 1 vr (Îrg) A se împotrivi. 2-3 vtrr (A face să aibă sau) a avea însușiri comune cu cineva sau cu ceva Si: a (se) asemăna. 4 vrr (Rar; îe) Ce se ~vește! Ce are a face!? 5 vrr (Rar; îae) Nu-i logic. 6 vrr (Rar; îae) N-ai dreptate. 7 vrr (Spc) A fi conform cu cerințele, felul, situația, specificul, posibilitățile etc. cuiva sau a ceva Si: a corespunde. 8-9 vtr (Îrg) A (se) compara pentru a stabili asemănarea, însușirile comune. 10 vt A pune un obiect la locul firesc, indicat sau în cel mai bun loc. 11 vt A face ca un obiect să stea așa cum trebuie. 12 vt A pune un obiect în poziția cea mai bună. 13 vt A aranja într-un fel considerat adecvat. 14 vt A împodobi, a găti, a dichisi punând ceva la locul său și aranjând cât mai adecvat. 15 vt A afirma ceva în locul, la timpul, sau în situația considerată adecvată. 16 vr (D. obiecte de îmbrăcăminte) A fi pe măsura cuiva. 17 vt A da forma dorită, necesară Si: a fasona. 18 vt A transforma pentru a corespunde cerințelor. 19 vt (Fam; dep) A alcătui ceva în grabă Si: a improviza, a ticlui. 20 vt (C. i. sisteme tehnice) A face să corespundă pentru a putea funcționa Si: a adapta, a regla. 21 vt (Pop; spc) A acorda instrumente muzicale, strune etc. 22 vt A da unei substanțe compoziția adecvată. 23 vt A doza un aliment atât cât trebuie pentru a fi bun. 24 vt (Fșa) A acționa în așa fel încât să ajungă la rezultatul urmărit, dorit. 25 vt (Pex) A chibzui. 26 vr (Ccd) A da cuiva ascultare. 27 vr (Ccd) A se lua după cineva sau ceva. 28 vr (Ccd) A da cuiva crezare. 29 vr (Ccd) A lua în serios. 30 vr (Ccd) A face pe voia cuiva. 31 vr (Ccd) A-și pune mintea cu cineva sau ceva. 32 (Fam; îe) Ce te ~vești? De ce crezi ceea ce ți se spune? 33-34 vri A se întâmpla să fie într-un anumit fel Si: a se nimeri, a se brodi. 35 vt (Îe) A se ~ ca nuca-n perete (sau ca musca-n lapte) A fi nepotrivit, deplasat.

POTRIVÍ, potrivesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A avea sau a face să aibă însușiri comune cu cineva sau cu ceva, a fi sau a face să fie la fel; a fi sau a pune pe același plan. ♦ A (se) compara. 2. Tranz. A așeza ceva la locul nimerit; a aranja într-un anumit fel, a face să stea așa cum trebuie. ♦ A împodobi, a dichisi. 3. Tranz. A pune de acord, a face să corespundă, să fie la fel cu altceva, a adapta, a da după... ♦ (Pop.) A acorda un instrument muzical. ♦ A doza atât cât trebuie (pentru a fi bun). A potrivi o mâncare din sare. 4. Tranz. A da forma dorită, necesară etc.; a fasona. ♦ Fig. A ticlui; a improviza. Potrivise pe hârtie câteva poezii. 5. Refl. și tranz. A fi sau a face pe măsura cuiva, a-i veni sau a face să vină bine. Haina i se potrivește.Refl. A fi în concordanță, a se armoniza. ◊ Expr. A se potrivi ca nuca-n perete (sau ca musca-n lapte) = a fi nepotrivit, a fi deplasat. 6. Tranz. A face în așa fel încât...; a calcula, a chibzui, a cumpăni. 7. Refl. (Pop. și fam.) A da cuiva ascultare, a-i face pe voie; a consimți. 8. Refl. (Înv. și pop.) A se împotrivi. – Din potrivă.

POTRIVÍ, potrivesc, vb. IV. 1. Refl. A avea însușiri comune cu cineva sau cu ceva; a fi la fel, a fi deopotrivă, a se asemăna; p. ext. a fi în armonie, a se armoniza. Nalt e de statură Și-ndesat pășește Și se potrivește – Potrivește bine, Draga mea, cu tine! COȘBUC, P. II 145. Această libertate de alegere în elementele de cultură îl făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească. EMINESCU, N. 36. Să căutăm împreună, prin largul domeniu al vînătoriei, un cîmp pe care ne vom potrivi poate la gusturi! ODOBESCU, S. III 50. Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din tîrg.Expr. Ce se potrivește! = ce-are-a face! nu se poate. Mergem?... Poftim, vere.Ce se potrivește!..-apucă d-ta înainte, vere, ești mai cărunt. ALECSANDRI, T. I 396. ♦ Tranz. A pune pe același plan, a socoti asemenea, la fel, deopotrivă; a asemui, a compara. Dacă Alb-împărat își avea ginerele găsit în sluga grădinarului, de ce ne mai chema pe noi, să ne potrivească cu sluga și s-o aleagă mai de preț pe ea? VISSARION, B. 38. Cu cerul mă potrivește; Cu luna, cu stelele, Cu dragi rîndunelele. JARNÍK-BÎRSEANU, 38. 2. Tranz. A așeza ceva la un loc nimerit, la locul cuvenit sau în cel mai bun loc; a aranja într-un fel. Ghiță Lungu își potrivi cu grijă pălăria pe un scaun, SADOVEANU, M. C. 134. Potrivi un ziar să-i acopere ochii de lumină. C. PETRESCU, C. V. 275. Potrivi cărămizile la loc ca să nu se cunoască pe unde au intrat! ISPIRESCU, L. 372. ◊ Fig. Potrivim șirul de gînduri pe-o sistemă oarecare. EMINESCU, O. IV 46. ♦ (Cu privire la instrumente muzicale) A acorda. Lăutarii își potriveau zgomotos instrumentele. REBREANU, I. 25. Lăutarul, potrivindu-și strunele după cîntec, începu cît din gură, cît din scripcă. MIRONESCU, S. A. 55. ♦ A face să stea așa cum trebuie, a pune în cea mai bună poziție, a aranja. Își potrivi ochelarii și se sculă de pe scaun. C. PETRESCU, A. 384. E farul de la Caliacra, șoptește ofițerul de cuart potrivindu-și binoclul. BART, S. M. 18. ♦ A aplica, a plasa la locul nimerit. Aș potrivi aci, și nu fără oarecare iscusință, vorba romînului: departe griva. de iepure. ODOBESCU, S. III 25. ♦ A împodobi, a găti, a dichisi. Bărbierii că-i chema, Pe el bine că-l spăla, Mi-l rădea și-l potrivea Și cu țoale-l îmbrăca. ȘEZ. VII 167. Și mi-l netezește Și mi-l potrivește Cu cioltar de fir. Ciucuri d-ibrișim. TEODORESCU, P. P. 45. 3. Tranz. A face să meargă bine, la fel cu altceva, a adapta; a da după... A potrivi ceasul.Mihai potrivea mersul mașinii după trapul mărunt al cailor, după înaintarea steagurilor mișcătoare din fața sa. MIHALE, O. 467. ♦ A face să fie bun, dozînd atît cît trebuie. A potrivi o mîncare dirnsare.Expr. A potrivi (pe cineva) din gît v. gît. 4. Tranz. (Cu privire la vorbe, glume) A ticlui bine, a rosti ceva în locul, la timpul sau în situația în care trebuie. Mă făceam smerit și numai rîdeam în mine mierîndu-mă tot atunci de ghibăcia minciunilor ce potrivisem, de-mi venea mai-mai să le cred și eu singur pe jumătate. CREANGĂ, A. 61. Gura mea toate le spune; Cetera mai și greșește... Gura mea le potrivește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 357. (Ironic) Surdul n-aude, dar le potrivește. 5. Refl. (Despre piese tehnice, obiecte de îmbrăcăminte etc.) A fi pe măsură, a fi cum se cere; a veni bine. Mă gîndesc cum aș putea să le demonstrez că piciorul [de lemn] este al tatei. I-aș pune pe toți să-l încerce și fără îndoială că nu s-ar potrivi la nici unul. SAHIA, N. 22. Condurul nu se potrivi la nici o fată de împărat, la nici o cucoană, la nici o jupîneasă. ISPIRESCU, L. 306. ◊ Expr. A se potrivi ca nuca-n perete (sau ca mireasa la moară, ca musca-n lapte, ca scripca cu iepurele) = a nu se potrivi de loc, a fi deplasat. Ajunge în sat la frate-său, și pe loc cîrpește o minciună, care se potrivea ca nuca în părete. CREANGĂ, P. 47. 6. Intranz. A face în așa fel incit...; a calcula, a chibzui. Potriviră să rămîie de mîncare pînă în seara a doua, ca să nu mai aprinză foc și să se zărească fumul de undeva. GALACTION, O. I 297. Voi căta dar a vă spune Pentru ce norodul vostru potrivit-am să se-adune Azi, aci, și-n taină. DAVILA, V. V. 32. Să potrivești totdeauna să fie foc zdravăn în sobă. CREANGĂ, P. 87. ◊ Tranz. Calul o potrivea cum să vină tot cam la o parte ca să-i reteze vreun cap [balaurului]. ISPIRESCU, L. 18. 7. Refl. (Construit cu dativul sau cu determinări introduse prin prep. «la») A asculta (sau a crede pe cineva), a face (cuiva) pe voie, a se lua după cineva sau ceva, a-și pune mintea cu cineva sau ceva. Dacă m-aș potrivi nevestii, ar trebui să cumpăr tăt tîrgu. C. PETRESCU, Î. II 128. Cînd m-aș potrivi eu babei, la toate cele, apoi aș lua cîmpii! CREANGĂ, P. 77. ◊ (Fără determinări) Nu te potrivi. Dumneata rămîi cum ești. SADOVEANU, B. 263. 8. Intranz. (Popular) A se împotrivi. Iar cumva de n-ăi voi Și mie te-i potrivi, Apoi foarte vei greși, Că eu roaba ți-oi lua Și nimica nu ți-oi da. TEODORESCU, P. P. 117.

A POTRIVÍ ~ésc tranz. 1) A face să se potrivească. 2) A face să ocupe poziția necesară; a pune să stea cum trebuie; a așeza; a aranja. 3) (volumul, masa, mărimea) A determina cu aproximație. 4) (instrumente muzicale) A face să producă sunetele necesare; a acorda. 5) (ceasul) A pune să meargă la fel cu altul. 6) (persoane) A face să capete un aspect îngrijit; a găti, a chiti; a aranja; a dichisi. 7) (mâncăruri) A gusta adăugând anumite ingrediente (pentru a da un gust bun). 8) (vorbe, glume) A rosti la timpul și la locul cuvenit. 9) A hotărî (în minte), examinând toate posibilitățile; a chibzui; a cumpăni. ~ cum e mai bine. /Din potrivă

A SE POTRIVÍ mă ~ésc intranz. 1) A avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se asemăna; a semăna; a se asemui. 2) A fi pe măsura cuiva sau a ceva. Paltonul se ~ește foarte bine. 3) A fi în concordanță deplină; a se armoniza; a se asorta; a concorda; a cadra. ◊ ~ ca nuca de (sau în) perete v. NUCĂ. 4) A da ascultare cuiva; a face pe voie (cuiva). /Din potrivă

potrivì v. (activ) 1. a face deopotrivă, a asemăna: a potrivi un lucru cu altul; 2. a ajusta: a potrivi o cheie, o haină; 3. a aranja: a-și potrivi părul, rochea; 4. fig. a nemeri: a potrivi o minciună. ║ (reciproc) 1. a se compara: nu te potrivi cu mine; 2. a fi de asemenea, a corespunde; socoteala dacasă nu se potrivește cu cea din târg; ce se potrivește! de loc! (ironic) d’apoi cum nu! 3. a se aplica: aci se potrivește zicătoarea poporului; 4. a face pe voie: când m’aș potrivi eu babei la toate cele CR. [Slav. PROTIVITI SĒ, a rezista, a contrazice].

potrivésc v. tr. (maĭ vechĭ protivesc, d. vsl. potriviti sen, a se opune, protiviĭe, opozițiune). Fac să se potrivească, acomodez, ajustez: a potrivi un lucru cu altu, o cheĭe la o broască, o haĭnă pe trupu cuĭva. Asortez: a potrivi o coloare cu alta. Așez, aranjez: a-țĭ potrivi păru deranjat, haĭnele deranjate. Nemeresc: a potrivi sabia ca să între în teacă, (și fig.) o vorbă la adresa cuĭva, o mincĭună. V. refl. Vechĭ. Mă împotrivesc. Azĭ. Îs acomodat, îs ajustat, merg: aceste lucrurĭ se potrivesc unele cu altele saŭ între ele. Îs asemenea, corespund: socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din tîrg (Prov.). Îs aplicabil, îs nemerit: aicĭ se potrivește vorba ceĭa. Mă compar: broasca se potrivea cu bou. Mă conformez, ascult, daŭ atențiune. mă pun cu, cred, fac pe plac: nu te potrivi nebunuluĭ! Exclamativ: ce se potrivește! ce are a face! nu e nicĭ o asemănare!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

potrivit3 (desp. po-tri-) s. n.

potrivit2 (desp. po-tri-) adv. (Se îmbracă totdeauna ~/~ ocaziilor/~ cu ocaziile.)

+potrivit1 (desp. po-tri-) adj. m., pl. potriviți; f. potrivi, pl. potrivite

potrivi (a ~) (desp. po-tri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potrivesc, 3 sg. potrivește, imperf. 1 potriveam; conj. prez. 1 sg. să potrivesc, 3 să potrivească

potrivi (a ~) (po-tri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potrivesc, imperf. 3 sg. potrivea; conj. prez. 3 să potrivească

potriví vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potrivésc, imperf. 3 sg. potriveá; conj. prez. 3 sg. și pl. potriveáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POTRIVÍT adj., adv. 1. adj. v. mijlociu. 2. adj. v. convenabil. 3. adj. v. blând. 4. adj. v. armonios. 5. adj. v. nimerit. 6. adv. v. recomandabil. 7. adv. v. conform. 8. adj. v. propriu. 9. adj. v. binevenit. 10. adj. v. favorabil. 11. adj. v. apt. 12. adj. v. mediocru.

POTRIVIT adj., adv. 1. adj. mijlociu. (De statură, de mărime ~.) 2. adj. acceptabil, accesibil, convenabil, moderat, rezonabil, (livr.) modic, (fam.) pasabil. (Prețuri ~.) 3. adj. blînd, moderat, temperat, (fig.) dulce. (Climă ~.) 4. adj. armonios. (Culori ~.) 5. adj. adecvat, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, nimerit, oportun, recomandabil, recomandat, (livr.) pertinent. (înv.) cuviincios, răspunzător, (fig.) sănătos. (Mijlocul cel mai ~ pentru...) 6. adv. adecvat, indicat, nimerit, oportun, recomandabil. (Nu e ~ să...) 7. adv. conform, după. (A lucrat ~ planului.) 8. adj. adecvat, bun, indicat, nimerit, propriu. (Un teren ~ pentru arte.) 9. adj. adecvat, binevenit, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 10. adj. apt, bun, capabil, convenabil, susceptibil. (~ pentru un anumit scop.) 11. adj. comun, mediocru, mijlociu. (Un elev ~.)

POTRIVÍ vb. 1. v. adapta. 2. v. ajusta. 3. a (se) nimeri, (Ban. și Transilv.) a (se) păsăli. (Potcoava nu se ~.) 4. a-i veni, (Transilv.) a i se vâji. (Pantoful i se ~.) 5. v. veni. 6. v. aranja. 7. a îndrepta, (prin Transilv.) a aiepta. (A ~ cuvertura.) 8. a doza, a proporționa. (A ~ substanțele într-un amestec.) 9. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a ordona, a organiza, a orândui, a pune, a repartiza, a rândui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 10. v. regla. 11. v. acorda. 12. a aprecia, a calcula, a socoti. (A ~ ceva din ochi.) 13. v. asorta. 14. v. concorda. 15. v. prinde. 16. v. asemăna. 17. v. corespunde. 18. a cadra, a corespunde, a merge, (înv. și reg.) a veni. (Ce faci tu nu se ~ cu momentul ales.) 19. v. preta. 20. v. nimeri. 21. a aranja, a ticlui, (pop. și fam.) a drege, (pop.) a (o) brodi. (A ~ astfel lucrurile încât...) 22. a se întâmpla, a se nimeri, (pop.) a se brodi, (înv. și reg.) a se prileji, a se prilejui, (Transilv.) a tălăli, (prin Maram.) a se tâlni, (Ban.) a se zgodi. (S-a ~ să fie acolo.) 23. v. cădea.

POTRIVI vb. 1. a adapta, (livr.) a apropria. (A ~ unui anumit scop.) 2. a adapta, a ajusta. (A ~ o piesă la un mecanism.) 3. a (se) nimeri, (Ban. și Transilv.) a (se) păsăli. (Potcoava nu se ~.) 4. a-i veni, (Transilv.) a i se vîji. (Pantoful i se ~.) 5. a-i cădea, a-i ședea, a-i veni. (Haina i se ~ bine.) 6. a(-și) aranja, a(-și) așeza. (Își ~ cravata.) 7. a îndrepta, (prin Transilv.) a aiepta. (A ~ cuvertura.) 8. a doza, a proporționa. (A ~ substanțele într-un amestec.) 9. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a pune, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 10. a aranja, a regla. a repara, (pop. și fam.) a meșteri. (A ~ un aparat.) 11. a acorda, a regla. (~ aparatul de radio.) 12. a aprecia, a calcula, a socoti. (A ~ ceva din ochi.) 13. a (se) armoniza, a (se) asorta, a (se) combina, a merge, (pop. și fam.) a (se) lovi. (Albastrul se ~ bine cu albul.) 14. a concorda, a corespunde, (pop.) a se lovi, (prin Bucov. și Mold.) a se știmui, (înv.) a conglăsui, a consuna. (Datele obținute se ~ între ele.) 15. a o prinde. (Aerul ștrengăresc i se ~ de minune.) 16. a se asemăna, a se asemui, a se compara, (pop.) a se lovi, (înv.) a se tocmi. (Socoteala de acasă nu se ~ cu cea din tîrg.) 17. a corespunde, a răspunde. (O măsură ce se ~ intereselor largi.) 18. a cadra, a corespunde, a merge, (înv. și reg.) a veni. (Ce faci tu nu se ~ cu momentul ales.) 19. a se preta. (Semințe ce se ~ la cultura forțată.) 20. a o nimeri, (pop.) a o brodi. (A o ~ ca nuca-n perete.) 21. a aranja, a ticlui, (pop. și fam.) a drege, (pop.) a (o) brodi. (A ~ astfel lucrurile încît...) 22. a se întîmpla, a se nimeri, (pop.) a se brodi, (înv. și reg.) a se prileji, a se prilejui, (Transilv.) a tălăli, (prin Maram.) a se tîlni, (Ban.) a se zgodi. (S-a ~ să fie acolo.) 23. a cădea, a se nimeri, a pica, (pop.) a se brodi. (Sărbătoarea se ~ într-o sîmbătă.)

POTRIVÍ vb. v. împotrivi, opune.[1]

  1. Notația este confuză aici. Deși dicționarul este de antonime, trimiterea v. înseamnă că potrivi este sinonim cu împotrivi și opune. Pe de altă parte, ultimele două nu au antonime. — cata

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

THE RIGHT MAN IN THE RIGHT PLACE (engl.) omul potrivit la locul potrivit – Din discursul rostit de Sir Austen Henry Layard, în parlament, la 15 ian. 1855.

Non erat his locus (lat. „Nu era locul potrivit pentru acestea”), Horațiu, Arta poetică (vers. 19). Poetul vorbește despre digresiuni devenite locuri comune și plasate în mod nepotrivit. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se potrivi ca mănușa expr. a se potrivi perfect.

a se potrivi ca nuca-n perete a fi nepotrivit, a fi deplasat.

Intrare: potrivit (adj.)
potrivit1 (adj.) adjectiv
  • silabație: po-tri-vit info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potrivit
  • potrivitul
  • potrivitu‑
  • potrivi
  • potrivita
plural
  • potriviți
  • potriviții
  • potrivite
  • potrivitele
genitiv-dativ singular
  • potrivit
  • potrivitului
  • potrivite
  • potrivitei
plural
  • potriviți
  • potriviților
  • potrivite
  • potrivitelor
vocativ singular
plural
Intrare: potrivit (s.n.)
  • silabație: po-tri-vit info
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potrivit
  • potrivitul
  • potrivitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • potrivit
  • potrivitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: potrivi
  • silabație: po-tri-vi info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • potrivi
  • potrivire
  • potrivit
  • potrivitu‑
  • potrivind
  • potrivindu‑
singular plural
  • potrivește
  • potriviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • potrivesc
(să)
  • potrivesc
  • potriveam
  • potrivii
  • potrivisem
a II-a (tu)
  • potrivești
(să)
  • potrivești
  • potriveai
  • potriviși
  • potriviseși
a III-a (el, ea)
  • potrivește
(să)
  • potrivească
  • potrivea
  • potrivi
  • potrivise
plural I (noi)
  • potrivim
(să)
  • potrivim
  • potriveam
  • potrivirăm
  • potriviserăm
  • potrivisem
a II-a (voi)
  • potriviți
(să)
  • potriviți
  • potriveați
  • potrivirăți
  • potriviserăți
  • potriviseți
a III-a (ei, ele)
  • potrivesc
(să)
  • potrivească
  • potriveau
  • potrivi
  • potriviseră
protivi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

potrivit, potriviadjectiv

  • 1. Care are însușiri comune cu altcineva sau cu altceva, care se armonizează cu cineva sau cu ceva. DEX '09 DLRLC
    sinonime: asemenea antonime: nepotrivit
    • format_quote Tu și cu talpa-iadului sînteți potrivită păreche. CREANGĂ, P. 318. DLRLC
    • format_quote Abia începuse a gusta dulcețile unei căsătorii potrivite, cu întîiul ei bărbat și moartea îl seceră. NEGRUZZI, S. I 41. DLRLC
    • format_quote De mîndrie boul stăpînit, Se credea că este decît toți mai mare, Că cu dînsul nimeni nu e potrivit. ALEXANDRESCU, P. 64. DLRLC
  • 2. Corespunzător (scopului urmărit). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Totul era în regulă. Nici n-ar fi visat un om mai potrivit planurilor sale ascunse și de mult pregătite. C. PETRESCU, C. V. III. DLRLC
    • format_quote În loc să facă bucatele bune și potrivite și să lele copiii... cum i-a lăut fata moșneagului de bine, ea i-a opărit pe toți. CREANGĂ, P. 292. DLRLC
    • format_quote Au găsit într-un loc prundos niște pietre... din care au ales una potrivită trebuinții sale. DRĂGHICI, R. 53. DLRLC
    • 2.1. (și) adverbial Conform cu..., în concordanță cu..., în raport cu... DEX '09
      • format_quote Unii dintre acești cărturari, potrivit înclinărilor personale, se izolează, căutînd răgaz pentru preocupările lor. SADOVEANU, E. 30. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială Potrivit (cu)... = în conformitate cu; în raport cu. DLRLC
        • format_quote Încăpățînarea lui creștea potrivit cu stăruințele ei. CARAGIALE, S. 80. DLRLC
        • format_quote Să-i zici Păsări-Lăți-Lungilă mi se pare că e mai potrivit cu năravul și apucăturile lui. CREANGĂ, P. 245. DLRLC
    • 2.2. Bine ales. DEX '09 DLRLC
      • format_quote În jurul lor se țesea lumea bîlciului. Unii se opreau și-i priveau zîmbind o clipă. Mitrea simți că locul nu e potrivit pentru vorbele ce aveau să-și spună. SADOVEANU, M. C. 80. DLRLC
      • format_quote Rupe din gard vreascuri, cînd nu-i gardul ei. Dar pe vremea asta? Tocmai potrivită, Pe cînd toată lumea doarme liniștită. COȘBUC, P. I 252. DLRLC
      • format_quote Răspunsul este nu numai caracteristic, dar și potrivit. NEGRUZZI, S. I 315. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Spune-mi, bre omule, cine te-a învățat pe tine să răspunzi așa de potrivit. ISPIRESCU, L. 178. DLRLC
  • 3. Alcătuitor, aranjat, așezat, făcut, meșteșugit, întocmit. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mă dusei să privesc în altar, printr-un ciob de geam, potrivit între bîrne. GALACTION, O. I 42. DLRLC
    • format_quote Își face... un lăcaș... potrivit pe a lin vrere. CONACHI, P. 263. DLRLC
    • 3.1. Cheie potrivită = cheie de care se servește cineva pentru a deschide broasca unei uși, a unei cutii etc. străine; cheie falsă. DEX '09 DLRLC
  • 4. De mijloc. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Pe malul dimpotrivă, la o depărtare potrivită... se desfăcea în lumină un plai înalt. GALACTION, O. I 62. DLRLC
etimologie:
  • vezi potrivi DEX '09 DEX '98

potrivitsubstantiv neutru

  • 1. Acțiunea de a (se) potrivi. DEX '98 DEX '09 DLRLC
    • format_quote Întreaga operație se reducea la potrivitul colțurilor coalei și la păturirea ei în opt sau în șaisprezece pagini. PAS, Z. I 271. DLRLC
etimologie:
  • vezi potrivi DEX '98 DEX '09

potrivi, potrivescverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A avea sau a face să aibă însușiri comune cu cineva sau cu ceva, a fi sau a face să fie la fel; a fi sau a pune pe același plan. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nalt e de statură Și-ndesat pășește Și se potrivește – Potrivește bine, Draga mea, cu tine! COȘBUC, P. II 145. DLRLC
    • format_quote Această libertate de alegere în elementele de cultură îl făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească. EMINESCU, N. 36. DLRLC
    • format_quote Să căutăm împreună, prin largul domeniu al vînătoriei, un cîmp pe care ne vom potrivi poate la gusturi! ODOBESCU, S. III 50. DLRLC
    • format_quote Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A fi în armonie, a se armoniza. DLRLC
      sinonime: armoniza
    • 1.2. A (se) compara. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dacă Alb-împărat își avea ginerele găsit în sluga grădinarului, de ce ne mai chema pe noi, să ne potrivească cu sluga și s-o aleagă mai de preț pe ea? VISSARION, B. 38. DLRLC
      • format_quote Cu cerul mă potrivește; Cu luna, cu stelele, Cu dragi rîndunelele. JARNÍK-BÎRSEANU, 38. DLRLC
    • chat_bubble Ce se potrivește! = ce-are-a face! nu se poate. DLRLC
      • format_quote Mergem?... Poftim, vere. – Ce se potrivește!..-apucă d-ta înainte, vere, ești mai cărunt. ALECSANDRI, T. I 396. DLRLC
  • 2. tranzitiv A așeza ceva la locul nimerit; a aranja într-un anumit fel considerat potrivit. DEX '09 DLRLC
    sinonime: aranja
    • format_quote Ghiță Lungu își potrivi cu grijă pălăria pe un scaun, SADOVEANU, M. C. 134. DLRLC
    • format_quote Potrivi un ziar să-i acopere ochii de lumină. C. PETRESCU, C. V. 275. DLRLC
    • format_quote Potrivi cărămizile la loc ca să nu se cunoască pe unde au intrat! ISPIRESCU, L. 372. DLRLC
    • format_quote figurat Potrivim șirul de gînduri pe-o sistemă oarecare. EMINESCU, O. IV 46. DLRLC
    • format_quote Își potrivi ochelarii și se sculă de pe scaun. C. PETRESCU, A. 384. DLRLC
    • format_quote E farul de la Caliacra, șoptește ofițerul de cuart potrivindu-și binoclul. BART, S. M. 18. DLRLC
    • format_quote Aș potrivi aci, și nu fără oarecare iscusință, vorba romînului: departe griva... de iepure. ODOBESCU, S. III 25. DLRLC
    • 2.1. Dichisi, găti, împodobi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Bărbierii că-i chema, Pe el bine că-l spăla, Mi-l rădea și-l potrivea Și cu țoale-l îmbrăca. ȘEZ. VII 167. DLRLC
      • format_quote Și mi-l netezește Și mi-l potrivește Cu cioltar de fir, Ciucuri d-ibrișim. TEODORESCU, P. P. 45. DLRLC
  • 3. tranzitiv A pune de acord, a face să corespundă, să fie la fel cu altceva, a da după... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: adapta
    • format_quote A potrivi ceasul. DLRLC
    • format_quote Mihai potrivea mersul mașinii după trapul mărunt al cailor, după înaintarea steagurilor mișcătoare din fața sa. MIHALE, O. 467. DLRLC
    • 3.1. popular A acorda un instrument muzical. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Lăutarii își potriveau zgomotos instrumentele. REBREANU, I. 25. DLRLC
      • format_quote Lăutarul, potrivindu-și strunele după cîntec, începu cît din gură, cît din scripcă. MIRONESCU, S. A. 55. DLRLC
    • 3.2. A doza după gust. DEX '09 DLRLC
      • format_quote A potrivi o mâncare din (sau de) sare. DEX '09 DLRLC
      • chat_bubble A potrivi (pe cineva) din gât. DEX '09 DLRLC
  • 4. tranzitiv A da forma dorită, necesară etc. DEX '09 DEX '98
    sinonime: fasona
    • 4.1. figurat Improviza, ticlui. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Potrivise pe hârtie câteva poezii. DEX '09 DEX '98
      • 4.1.1. (Cu privire la vorbe, glume) A ticlui bine, a rosti ceva în locul, la timpul sau în situația în care trebuie. DLRLC
        • format_quote Mă făceam smerit și numai rîdeam în mine mierîndu-mă tot atunci de ghibăcia minciunilor ce potrivisem, de-mi venea mai-mai să le cred și eu singur pe jumătate. CREANGĂ, A. 61. DLRLC
        • format_quote Gura mea toate le spune; Cetera mai și greșește... Gura mea le potrivește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 357. DLRLC
        • format_quote ironic Surdul n-aude, dar le potrivește. DLRLC
  • 5. reflexiv tranzitiv A fi sau a face pe măsura cuiva, a veni sau a face să vină bine. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Haina i se potrivește. DEX '09
    • format_quote Mă gîndesc cum aș putea să le demonstrez că piciorul [de lemn] este al tatei. I-aș pune pe toți să-l încerce și fără îndoială că nu s-ar potrivi la nici unul. SAHIA, N. 22. DLRLC
    • format_quote Condurul nu se potrivi la nici o fată de împărat, la nici o cucoană, la nici o jupîneasă. ISPIRESCU, L. 306. DLRLC
    • 5.1. reflexiv A fi în concordanță, a se armoniza. DEX '09 DEX '98
      sinonime: armoniza
      • chat_bubble A se potrivi ca nuca-n perete (sau ca musca-n lapte, ca mireasa la moară, ca scripca cu iepurele) = a fi nepotrivit, a fi deplasat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Ajunge în sat la frate-său, și pe loc cîrpește o minciună, care se potrivea ca nuca în părete. CREANGĂ, P. 47. DLRLC
  • 6. tranzitiv A face în așa fel încât... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Potriviră să rămîie de mîncare pînă în seara a doua, ca să nu mai aprinză foc și să se zărească fumul de undeva. GALACTION, O. I 297. DLRLC
    • format_quote Voi căta dar a vă spune Pentru ce norodul vostru potrivit-am să se-adune Azi, aci, și-n taină. DAVILA, V. V. 32. DLRLC
    • format_quote Să potrivești totdeauna să fie foc zdravăn în sobă. CREANGĂ, P. 87. DLRLC
    • format_quote Calul o potrivea cum să vină tot cam la o parte ca să-i reteze vreun cap [balaurului]. ISPIRESCU, L. 18. DLRLC
  • 7. reflexiv popular familiar A se pune la mintea cuiva, a da ascultare. DEX '09 DLRLC
    sinonime: consimți
    • format_quote Dacă m-aș potrivi nevestii, ar trebui să cumpăr tăt tîrgu. C. PETRESCU, Î. II 128. DLRLC
    • format_quote Cînd m-aș potrivi eu babei, la toate cele, apoi aș lua cîmpii! CREANGĂ, P. 77. DLRLC
    • format_quote Nu te potrivi. Dumneata rămîi cum ești. SADOVEANU, B. 263. DLRLC
  • 8. reflexiv învechit popular A se împotrivi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iar cumva de n-ăi voi Și mie te-i potrivi, Apoi foarte vei greși, Că eu roaba ți-oi lua Și nimica nu ți-oi da. TEODORESCU, P. P. 117. DLRLC
etimologie:
  • potrivă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.