adapta [At: MAIORESCU, CR. II, 125 / Pzi: ~tez / E: fr adapter, lat adaptare] 1 vt A transforma pentru a face să se potrivească. 2-3 vtr A se acomoda. 4 vr (Blg) A se transforma pentru a rezista condițiilor de mediu.

*ADAPTA (-aptez) I. vb. tr. A pune un lucru pe lîngă altul potrivindu-l bine: n’a știut să adapteze robinetul la cișmea. II. vb. refl. 1 A se potrivi bine, a se așeza potrivit: capacul acesta nu se adaptează la cutie ¶ 2 A se obicinui cu ceva: începea... să se adapteze condițiunilor mediului în care intrase (BR.-VN.) [fr. < lat.].

ADAPTA, adaptez, vb. I. 1. Tranz. (De obicei cu determinări introduse prin prep. «la») A transforma, a modifica pentru a corespunde unor anumite cerințe; a face bun pentru întrebuințare în anumite împrejurări. O dată cu terminarea victorioasă a războiului antihitlerist, întreprinderi din acest sector industrial [al industriei metalurgice], afectate aproape în întregime producției de război s-au văzut mai mult decît oricare altă ramură industrială în fața necesității de a-și adapta utilajul la nevoi noi și de a începe fabricația de noi produse. GHEORGHIU-DEJ, Art. CUV. 47 ◊ A face să se potrivească, să corespundă; a potrivi. Diversele procedee întrebuințate de d. Sadoveanu în transfigurările din această bucată [«Dumbrava minunată»] sînt adaptate perfect la scop. IBRĂILEANU, S. 14. ◊ (Cu privire la piese mecanice izolate) A ajusta, potrivind la un tot; a monta. Vom adapta un difuzor nou la aparatul de radio. 2. Refl. A se obișnui cu ceva, a se acomoda. Animalele și plantele care trăiesc permanent în tundră au fost nevoite să se adapteze la condiții foarte aspre de existență. GEOGRAFIA FIZ. 36.

ADAPTA, adaptez, vb. I. 1. Tranz. A transforma pentru a corespunde anumitor cerințe; a face potrivit pentru întrebuințare în anumite împrejurări; a face să se potrivească. ♦ A ajusta o piesă la un tot; a monta. 2. Refl. A se acomoda. – Fr. adapter (lat. lit. adaptare).

ADAPTA vb. I. 1. tr. A transforma, a potrivi pentru a corespunde anumitor condiții, împrejurări etc. ♦ A ajusta, a potrivi. 2. refl. A se obișnui, a se deprinde. [< fr. adapter, cf. lat. adaptare].

ADAPTA vb. I. tr. a transforma pentru a corespunde anumitor condiții. II. tr., refl. a (se) acomoda. (< fr. adapter, lat. adaptare)

A ADAPTA ~ez tranz. 1) A face să se potrivească; a potrivi. 2) (opere literare) A transpune dintr-un gen în altul. 3) A face să se adapteze. /<fr. adapter, lat. adaptare

A SE ADAPTA mă ~ez intranz. 1) (despre plante, animale) A se obișnui cu climatul nou; a se aclimatiza; a se acomoda. 2) (despre persoane) A se obișnui cu noi condiții de viață; a se acomoda; a se aclimatiza. /<fr. adapter, lat. adaptare

adaptà v. 1. a potrivi un lucru cu altul; 2. fig. a întrebuința potrivit cu destinațiunea sa.

*adaptéz v. tr. (lat. adaptare, d. aptus, apt, potrivit). Ajustez, potrivesc: adaptez un cadru. Fig. Deprind, obișnuĭesc, acomodez: nevoĭa l-a adaptat la mediŭ, animalele s’aŭ adaptat climeĭ în care aŭ trăit.

adapta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. adaptez, 3 adaptează; conj. prez. 1 sg. să adaptez, 3 să adapteze

adapta (a ~) vb., ind. prez. 3 adaptează

adapta vb., ind. prez. 1 sg. adaptez, 3 sg. și pl. adaptează

ADAPTA vb. 1. v. aclimatiza. 2. a împământeni, a transplanta. (~ o instituție, un obicei.) 3. a adecva, a potrivi, (livr.) a apropria. (A ~ unui anumit scop.) 4. v. ajusta. 5. v. localiza.

ADAPTA vb. 1. a (se) aclimatiza, a (se) acomoda, a (se) deda, a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) învăța, a (se) obișnui, (reg.) a (se) hîrsi. (S-a ~ cu noile condiții de viată.) 2. a împămînteni, a transplanta. (~ o instituție, un obicei.) 3. a potrivi, (livr.) a apropria. (A ~ unui anumit scop.) 4. a ajusta, a potrivi. (~ o piesă la un mecanism.) 5. a localiza, a prelucra. (A ~ o piesă de teatru.)

adapta (adaptez, adaptat), vb. – A transforma, a face să se potrivească. < Fr. adapter. Der. (din fr.) adaptabil, adj.; inadaptabil, adj.