potrivire sf [At: CORESI, EV. 242 / V: (înv) proti~ / Pl: ~ri / E: potrivi] 1 (Înv) Împotrivire. 2 (Înv) Asemănare. 3 (Înv) Conformitate. 4 (Înv) Egalitate între două sau mai multe ființe, fenomene, cantități, valori etc. Si: potrivit¹ (3). 5 (Înv) Acord. 6 Așezare a unui obiect la locul firesc, indicat sau în cel mai bun loc Si: potrivit¹ (4). 7 Aranjare a unui obiect într-o poziție considerată adecvată Si: potrivit¹ (5). 8 Modificare a formei unui obiect pentru a-l face să corespundă cerințelor Si: fasonare, potrivit¹ (6). 9 Improvizare. 10 (Pop) Chibzuință. 11 (Pop) Previziune. 12 (Pop) Întâmplare. 13 (Pop) Coincidență.

POTRIVIRE, potriviri, s. f. Faptul de a (se) potrivi; armonizare, acord, concordanță, corespondență. Ziua strălucea ca o zi de primăvară și malurile Oltului amestecau verdele cu galbenul și cu roșul... în fel și fel de potriviri măiestre. GALACTION, O. I 263. Nici potrivire de sînge, nici înțeles de vorbă între dînșii. Totuși, aveau o singură bătaie de inimă. BASSARABESCU, V. 50.

potrivire f. acțiunea de a (se) potrivi: asemănare, adaptare.

potrivíre f. Acțiunea de a potrivi, starea de a fi potrivit: potrivire de caracter.

protivire sf vz potrivire

potrivire (desp. po-tri-) s. f., g.-d. art. potrivirii; pl. potriviri

potrivire (po-tri-) s. f., g.-d. art. potrivirii; pl. potriviri

potrivire s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. potrivirii; pl. potriviri

POTRIVIRE s. 1. v. ajustare. 2. v. dozare. 3. v. reglare. 4. v. asortare. 5. v. concordanță. 6. v. armonie. 7. adecvare, compatibilitate. (O ~ mai mare sau mai mică la...) 8. v. afinitate. 9. v. coincidență. 10. v. nimereală.

POTRIVIRE s. v. împotrivire, opoziție, opunere, rezistență.

POTRIVIRE s. 1. ajustare, potriveală. (Proces de ~.) 2. dozaj, dozare, proporționare. (~ substanțelor într-un amestec.) 3. aranjare, reglaj, reglare. (~ unui aparat electric.) 4. armonizare, asortare, combinare. (~ culorilor.) 5. acord, concordanță, conformitate, corespondență, potriveală, (livr.) consonanță. (Există o ~ deplină între elementele ansamblului.) 6. armonie, concordanță, echilibru, proporție, proporționalitate, simetrie, (fig.) simfonie. (Ce clasică ~ în această lucrare!) 7. adecvare, compatibilitate. (O ~ mai mare sau mai mică la...) 8. afinitate, analogie, apropiere, asemănare, concordanță, corespondență, înrudire, potriveală, similaritate, similitudine, (înv. și reg.) semuială, (reg.) semeniș, (înv.) potroz, semănare, semănătură, semuire. (Se pot stabili unele ~ între aceste două elemente.) 9. coincidență, potriveală, (pop.) loveală. (E o simplă ~.) 10. nimereală, potriveală, (pop.) brodeală. (A fost doar o fericită ~.)

potrivire s. v. ÎMPOTRIVIRE. OPOZIȚIE. OPUNERE. REZISTENTĂ.

Potrivire ≠ nepotrivire