13 definiții pentru potrivire protivire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTRIVÍRE, potriviri, s. f. Acțiunea de a (se) potrivi și rezultatul ei; potrivit1. – V. potrivi.

POTRIVÍRE, potriviri, s. f. Acțiunea de a (se) potrivi și rezultatul ei; potrivit1. – V. potrivi.

potrivire sf [At: CORESI, EV. 242 / V: (înv) proti~ / Pl: ~ri / E: potrivi] 1 (Înv) Împotrivire. 2 (Înv) Asemănare. 3 (Înv) Conformitate. 4 (Înv) Egalitate între două sau mai multe ființe, fenomene, cantități, valori etc. Si: potrivit1 (3). 5 (Înv) Acord. 6 Așezare a unui obiect la locul firesc, indicat sau în cel mai bun loc Si: potrivit1 (4). 7 Aranjare a unui obiect într-o poziție considerată adecvată Si: potrivit1 (5). 8 Modificare a formei unui obiect pentru a-l face să corespundă cerințelor Si: fasonare, potrivit1 (6). 9 Improvizare. 10 (Pop) Chibzuință. 11 (Pop) Previziune. 12 (Pop) Întâmplare. 13 (Pop) Coincidență.

POTRIVÍRE, potriviri, s. f. Faptul de a (se) potrivi; armonizare, acord, concordanță, corespondență. Ziua strălucea ca o zi de primăvară și malurile Oltului amestecau verdele cu galbenul și cu roșul... în fel și fel de potriviri măiestre. GALACTION, O. I 263. Nici potrivire de sînge, nici înțeles de vorbă între dînșii. Totuși, aveau o singură bătaie de inimă. BASSARABESCU, V. 50.

potrivire f. acțiunea de a (se) potrivi: asemănare, adaptare.

potrivíre f. Acțiunea de a potrivi, starea de a fi potrivit: potrivire de caracter.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

potrivíre (po-tri-) s. f., g.-d. art. potrivírii; pl. potrivíri

potrivíre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. potrivírii; pl. potrivíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POTRIVÍRE s. 1. v. ajustare. 2. v. dozare. 3. v. reglare. 4. v. asortare. 5. v. concordanță. 6. v. armonie. 7. adecvare, compatibilitate. (O ~ mai mare sau mai mică la...) 8. v. afinitate. 9. v. coincidență. 10. v. nimereală.

POTRIVÍRE s. v. împotrivire, opoziție, opunere, rezistență.

POTRIVIRE s. 1. ajustare, potriveală. (Proces de ~.) 2. dozaj, dozare, proporționare. (~ substanțelor într-un amestec.) 3. aranjare, reglaj, reglare. (~ unui aparat electric.) 4. armonizare, asortare, combinare. (~ culorilor.) 5. acord, concordanță, conformitate, corespondență, potriveală, (livr.) consonanță. (Există o ~ deplină între elementele ansamblului.) 6. armonie, concordanță, echilibru, proporție, proporționalitate, simetrie, (fig.) simfonie. (Ce clasică ~ în această lucrare!) 7. adecvare, compatibilitate. (O ~ mai mare sau mai mică la...) 8. afinitate, analogie, apropiere, asemănare, concordanță, corespondență, înrudire, potriveală, similaritate, similitudine, (înv. și reg.) semuială, (reg.) semeniș, (înv.) potroz, semănare, semănătură, semuire. (Se pot stabili unele ~ între aceste două elemente.) 9. coincidență, potriveală, (pop.) loveală. (E o simplă ~.) 10. nimereală, potriveală, (pop.) brodeală. (A fost doar o fericită ~.)

potrivire s. v. ÎMPOTRIVIRE. OPOZIȚIE. OPUNERE. REZISTENTĂ.

Potrivire ≠ nepotrivire

Intrare: potrivire
potrivire substantiv feminin
  • silabație: -tri-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potrivire
  • potrivirea
plural
  • potriviri
  • potrivirile
genitiv-dativ singular
  • potriviri
  • potrivirii
plural
  • potriviri
  • potrivirilor
vocativ singular
plural
protivire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.