15 definiții pentru ticlui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TICLUI, ticluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop. și fam.) A aranja, a așeza; a înjgheba, a întocmi. ♦ Fig. A pune la cale (potrivind, inventând, născocind). ◊ Expr. A o ticlui (bine) = a da unei afirmații mincinoase aparența de adevăr. 2. A compune, a redacta (repede, ușor). – Et. nec.

TICLUI, ticluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop. și fam.) A aranja, a așeza; a înjgheba, a întocmi. ♦ Fig. A pune la cale (potrivind, inventând, născocind). ◊ Expr. A o ticlui (bine) = a da unei afirmații mincinoase aparența de adevăr. 2. A compune, a redacta (repede, ușor). – Et. nec.

ticlui vt [At: PR. DRAM. 151 / Pzi: ~esc / E: nct] (Pfm) 1 A aranja (1). 2 A înjgheba. 3 (Îe) A o (sau a le) ~ (bine) A-și potrivi spusele pentrua le da aparența de adevăr. 4 (Fig) A pune la cale (potrivind, inventând, născocind). 5 A redacta (cu pricepere, repede, ușor). 6 A plăsmui.

TICLUI, ticluiesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja, a așeza, a întocmi, a înjgheba. În curtea lor, sau pe un loc viran, cu răchită adusă din balta de la Fundeni, ticluiau mustăria. PAS, Z. I 170. Cînd au scos afară toată zestrea, flăcăii... ticluiesc lăvicerile ș-apoi pernele. SEVASTOS, N. 161. Să trecem înainte, uitînd miniaturile scălîmbate și ticluite de prin cărțile didactice ale secolului de mijloc. ODOBESCU, S. III 167. ♦ Fig. A pune la cale (potrivind, inventînd, născocind). Fără Lazăr în curtea sa, Filică și-ar fi făcut de cap, și ar fi ticluit și mai bine și mai nestingherit uneltirile. MIHALE, O. 162. Deși ar fi putut să ticluiască un șirag de amănunte... îl rodea totuși ambiția acuma să se documenteze. REBREANU, I. 59. Se înșela singură, ticluind după plac alte gînduri. CONTEMPORANUL, VIII 195. ◊ Expr. A o ticlui (bine) = a-și potrivi spusele pentru a le da aparența de adevăr. E greu să te deprinzi a minți pe alții; după ce te-ai deprins o dată, n-ai să-ți mai bați capul cum s-o ticluiești. SLAVICI, N. II 259. 2. A compune, a redacta (repede, ușor). Aplecat pe-o masă în cancelarie, ticlui pe-o carte poștală următoarele rînduri. MIRONESCU, S. A. 128. Un scriitor de talent poate oricînd să ne ticluiască un bun articol serios. VLAHUȚĂ, O. A. II 234. Deocamdată, însă, Huțu nu era decît scriitor la consistoriu, ticluia circulări, aduna date. SLAVICI, N. I 201.

A TICLUI ~iesc tranz. 1) A întocmi în mod iscusit. ~ o plângere. 2) fig. A crea în imaginație; a născoci; a izvodi; a inventa; a broda; a fabrica. [Sil. ti-clu-] /Orig. nec.

ticluĭésc v. tr. (din tîlcuĭesc, de unde s’a făcut tilc-, apoĭ ticl-. Cp. cu tescuĭesc, tixesc). Potrivesc, așez, rînduĭesc: a ticlui bine lucrurile în ladă, (fig.) a ticlui o nuntă, o mincĭună.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ticlui (a ~) (desp. ti-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticluiesc, 3 sg. ticluiește, imperf. 1 ticluiam; conj. prez. 1 sg. să ticluiesc, 3 să ticluiască

ticlui (a ~) (ti-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticluiesc, imperf. 3 sg. ticluia; conj. prez. 3 să ticluiască

ticlui vb. (sil. -clu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticluiesc, imperf. 3 sg. ticluia; conj. prez. 3 sg. și pl. ticluiască

ticlui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticluiesc, conj. ticluiască)

ticluesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TICLUI vb. 1. v. aranja. 2. v. scorni.

TICLUI vb. 1. a aranja, a potrivi, (pop. și fam.) a drege, (pop.) a (o) brodi. (A ~ astfel lucrurile încît...) 2. a inventa, a născoci, a plăsmui, a scorni, (pop.) a scoate, a stîrni, (reg.) a scornoci, (înv.) a băsni, (fig.) a țese, a urzi, (fig. rar) a tăia, (fig. înv.) a ascuți. (A ~ ceva pe socoteala cuiva.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ticlui (-uesc, -it), vb.1. A compune, a pune în ordine, a ordona. – 2. A crea, a inventa. Origine incertă. Probabil de la titlu*titlui, cu sensul de „a inventa titluri, a falsifica documente autentice”; schimbul fonetic ar fi normal. Sau poate de la tîlcui „a interpreta” cu metateză (Scriban); s-ar putea porni de la ideea de „a compune” o scrisoare „interpretînd” dorințele unei persoane care nu știe să scrie. Legătura cu piclui „a cerne” (Tiktin) nu este convingătoare.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ticlui, ticluiesc v. t. (pop.) 1. a aranja; a înjgheba, a întocmi 2. a pune la cale (născocind ceva)

a o ticlui bine expr. a da unei afirmații mincinoase aparența de adevăr.

Intrare: ticlui
  • silabație: ti-clu-i info
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ticlui
  • ticluire
  • ticluit
  • ticluitu‑
  • ticluind
  • ticluindu‑
singular plural
  • ticluiește
  • ticluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ticluiesc
(să)
  • ticluiesc
  • ticluiam
  • ticluii
  • ticluisem
a II-a (tu)
  • ticluiești
(să)
  • ticluiești
  • ticluiai
  • ticluiși
  • ticluiseși
a III-a (el, ea)
  • ticluiește
(să)
  • ticluiască
  • ticluia
  • ticlui
  • ticluise
plural I (noi)
  • ticluim
(să)
  • ticluim
  • ticluiam
  • ticluirăm
  • ticluiserăm
  • ticluisem
a II-a (voi)
  • ticluiți
(să)
  • ticluiți
  • ticluiați
  • ticluirăți
  • ticluiserăți
  • ticluiseți
a III-a (ei, ele)
  • ticluiesc
(să)
  • ticluiască
  • ticluiau
  • ticlui
  • ticluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ticlui, ticluiescverb

  • 1. popular familiar Aranja, așeza, înjgheba, întocmi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În curtea lor, sau pe un loc viran, cu răchită adusă din balta de la Fundeni, ticluiau mustăria. PAS, Z. I 170. DLRLC
    • format_quote Cînd au scos afară toată zestrea, flăcăii... ticluiesc lăvicerile ș-apoi pernele. SEVASTOS, N. 161. DLRLC
    • format_quote Să trecem înainte, uitînd miniaturile scălîmbate și ticluite de prin cărțile didactice ale secolului de mijloc. ODOBESCU, S. III 167. DLRLC
    • 1.1. figurat A pune la cale (potrivind, inventând, născocind). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: scorni
      • format_quote Fără Lazăr în curtea sa, Filică și-ar fi făcut de cap, și ar fi ticluit și mai bine și mai nestingherit uneltirile. MIHALE, O. 162. DLRLC
      • format_quote Deși ar fi putut să ticluiască un șirag de amănunte... îl rodea totuși ambiția acuma să se documenteze. REBREANU, I. 59. DLRLC
      • format_quote Se înșela singură, ticluind după plac alte gînduri. CONTEMPORANUL, VIII 195. DLRLC
      • chat_bubble A o ticlui (bine) = a da unei afirmații mincinoase aparența de adevăr. DEX '09 DEX '98
        • format_quote E greu să te deprinzi a minți pe alții; după ce te-ai deprins o dată, n-ai să-ți mai bați capul cum s-o ticluiești. SLAVICI, N. II 259. DLRLC
  • 2. A compune, a redacta (repede, ușor). DEX '09 DEX '98
    • format_quote Aplecat pe-o masă în cancelarie, ticlui pe-o carte poștală următoarele rînduri. MIRONESCU, S. A. 128. DLRLC
    • format_quote Un scriitor de talent poate oricînd să ne ticluiască un bun articol serios. VLAHUȚĂ, O. A. II 234. DLRLC
    • format_quote Deocamdată, însă, Huțu nu era decît scriitor la consistoriu, ticluia circulări, aduna date. SLAVICI, N. I 201. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.