13 definiții pentru aranjare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARANJÁRE, aranjări, s. f. Acțiunea de a (se) aranja.V. aranja.

ARANJÁRE, aranjări, s. f. Acțiunea de a (se) aranja.V. aranja.

aranjare sf [At: DA / V: (înv) ~ngia~ / Pl: ~jări / E: aranja] 1 Punere în ordine Si: aranjat1 (1). 2 (Pex) Decorare.

ARANJÁRE, aranjări, s. f. Acțiunea de a aranja; punere în ordine, rînduire. Aranjarea cărților în bibliotecă.

ARANJÁRE, aranjări, s. f. Acțiunea de a (se) aranja; punere în ordine, rânduire.

ARANJÁRE s.f. Acțiunea de a (se) aranja; ordonare, așezare, punere în ordine. [< aranja].

*aranjáre f. Acțiunea de a aranja o dată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aranjáre s. f., g.-d. art. aranjắrii; pl. aranjắri

aranjáre s. f., g.-d. art. aranjării; pl. aranjări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARANJÁRE s. 1. așezare, clasare, clasificare, distribuire, împărțire, ordonare, repartizare, rânduială, rânduire, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.) 2. v. pregătire. 3. facere, pregătire. (~ patului.) 4. v. reglare. 5. v. reglementare. 6. v. gătire.

ARANJARE s. 1. așezare, clasare, clasificare, distribuire, împărțire, ordonare, repartizare, rînduială, rînduire, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.) 2. pregătire, preparare, preparat, (rar) preparație. (~ celor necesare la drum.) 3. facere, pregătire. (~ patului.) 4. potrivire, reglaj, reglare. (~ unui aparat electric.) 5. orînduire, reglementare, stabilire, (rar) regulare, (înv.) regularisire. (~ unei situații neclare.) 6. dichiseală, dichisire, ferchezuială, ferchezuire, gătire, spilcuială, spilcuire, (pop. și fam. depr.) scliviseală, sclivisire. (Ce-i ~ asta la tine?)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ARANJARE. Subst. Aranjare, aranjament, ordonare, rînduire, rînduială, orînduire, orînduială, dispunere, înșiruire, punere în ordine, regularisire (înv.), organizare; potrivire, potriveală, (pop.), ajustare, reglare, reglaj, sincronizare, armonizare, coordonare, aliniere. Așezare, orînduire, sistematizare, structurare. Regrupare, reajustare, restructurare. Reglementare, regularizare. Grupare, sortare, clasificare, clasificație (rar), seriere (rar), categorisire, clasare, catalogare, inventariere. Planificare, plănuire. Standardizare, omogenizare, uniformizare; raționalizare. Structură, sistem, ordine, ierarhie. Orînduitor (înv.). Nomenclator, nomenclatură. Indice. Taxonomie. Clasificator; coordonator, organizator, senator. Adj. Aranjat, ordonat, rînduit, orînduit, pus în ordine, sistematizat, seriat (rar), organizat; regulat, regular (înv.), potrivit; coordonat; planificat, plănuit; uniformizat. Structural, sistematic. Organizator, organizatoric, regulator, coordonator. Vb. A aranja, a ordona, a orîndui, a rîndui, a face ordine, a dispune, a pune (a face) orînduială, a pune în ordine, a rostui, a regula, a regularisi (înv.); a sistematiza, a organiza; a potrivi, a ajusta, a regla, a sincroniza, a coordona. A reașeza, a regrupa, a reajusta, a restructura; a reglementa, a regulariza. A grupa, a sorta, a clasifica, a seria, a clasa, a categorisi (fam.), a cataloga, a inventaria. A planifica. A standardiza, a omogeniza, a uniformiza. Adv. În ordine; (în mod) sistematic, cu orînduială. V. clasificare, formă, relație, structură.

Intrare: aranjare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aranjare
  • aranjarea
plural
  • aranjări
  • aranjările
genitiv-dativ singular
  • aranjări
  • aranjării
plural
  • aranjări
  • aranjărilor
vocativ singular
plural

aranjare

etimologie:

  • vezi aranja
    surse: DEX '09 DEX '98 DN