19 definiții pentru asemui semui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asemui [At: ZILOT, CRON., ap. HEM 1852 / Pzi: ~esc / E: a3 + seamă + -ui] 1-2 vtr (Construit cu pp „cu”, rar cu dativul) A (se) asemăna. [1] 2 vt (Înv) A compara. 3-4 vtr (Rar; construit cu pp „cu”, rar cu dativul) A fi la fel cu. 5 vt (Înv; pex) A confunda.

  1. Numerotare incorectă a sensurilor: 2 după 2. — Ladislau Strifler

ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui.

ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3- + seamă + suf. -ui.

ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau, mai rar, la dativ) 1. A stabili o asemănare, a asemăna, a pune alături, a compara. Cînd îi auzisem întîi numele, cu mare mirare îl asemuisem cu urmașii lui Carol cel Mare. SADOVEANU, N. F. 154. De cîte ori priveam la ea, Cu dor mi-aduc aminte Sfiala ce mă cuprindea, Asemuind-o-n mintea mea Duminicii preasfinte. IOSIF, PATR. 10. [Poetul] nu află, în puternica sa închipuire, alte imagine mai potrivite spre a descrie pe acei nenorociți, decît a-i asemui cînd cu șire lungi de melancolici cocori, cînd cu stoluri zăpăcite de grauri. ODOBESCU, S. III 34. ◊ Refl. pas. Vînătorii proclamă că nimic pre pămînt nu se poate asemui cu plăcerile vînătoriei. ODOBESCU, S. III 100. 2. A lua pe cineva drept altul (cu care seamănă), a confunda. (Atestat în forma semui) S-a uitat la dumneata de parcă te-ar fi semuit... Da!... să știi că te asemuiește... Se uită mereu! ARDELEANU, D. 132,. - Variantă: semuí vb. IV.

ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. A stabili o asemănare; a asemăna, a compara. ♦ A lua pe cineva drept altul; a confunda. [Var.: semuí vb. IV] – Din a3 + seamă.

A ASEMUÍ ~iésc tranz. 1) A face să se asemuie. 2) A identifica comițând o confuzie; a confunda. ~ pe cineva cu un cunoscut. /a + seamă + suf. ~ui

A SE ASEMÚI mă asémui intranz. 1) A avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se potrivi; a semăna; a se asemăna. 2) A se considera la fel (cu altul); a se asemăna. /a + seamă + suf. ~ui

asemuì v. a asimila, a compara: a-i asemui cu șire lungi de melancolici cocori OD. [Dela seamă cu sufixul ui (cf. prețui)].

asemăluĭésc și asemuĭésc, V. sămuĭesc.

asemuĭésc, asemăluĭésc, V. sămuĭesc.

sămuĭésc v. tr. (ung. számolni, a număra, a socoti, d. szám, socoteală, samă). Vechĭ. Socotesc, consider, număr, țin: sămuit pintre vitejĭ. Asimilez, fac asemenea: a sămui o biserică cu alta. Azĭ. Confund o persoană cu alta: l-a sămuit cu frate-su. – Și sămăluĭésc (ung. szdlálni) și (inf. de semăn, asemăn) asămuĭésc, asămăluĭésc. În vest semuĭesc, semăluĭesc și asemuĭesc, asemăluĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă

asemuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. asemuiáscă

asemui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiesc, conj. asemuiască)

asemuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASEMUÍ vb. 1. v. semăna. 2. v. compara. 3. v. potrivi. 4. v. confunda.

ASEMUI vb. 1. a aduce, a se apropia, a se asemăna, a semăna, (înv. și pop.) a se lovi, (reg.) a se cumpăni, (înv.) a arăduce, a se închipui, a se podobi, a răduce. (Se ~ cu sora lui.) 2. a (se) apropia, a (se) asemăna, a (se) compara, (înv. și reg.) a (se) asemălui, a (se) semălui, (prin Ban.) a (se) bărăbări. (Îl ~ pe... cu un vultur.) 3. a se asemăna, a se compara, a se potrivi, (pop.) a se lovi, (înv.) a se tocmi. (Socoteala de acasă nu se ~ cu cea din tîrg.) 4. a asemăna, a confunda, a semui. (L-a ~ cu altcineva.)

A se asemui ≠ a (se) deosebi, a se destinge

Intrare: asemui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asemui
  • asemuire
  • asemuit
  • asemuitu‑
  • asemuind
  • asemuindu‑
singular plural
  • asemuiește
  • asemuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asemuiesc
(să)
  • asemuiesc
  • asemuiam
  • asemuii
  • asemuisem
a II-a (tu)
  • asemuiești
(să)
  • asemuiești
  • asemuiai
  • asemuiși
  • asemuiseși
a III-a (el, ea)
  • asemuiește
(să)
  • asemuiască
  • asemuia
  • asemui
  • asemuise
plural I (noi)
  • asemuim
(să)
  • asemuim
  • asemuiam
  • asemuirăm
  • asemuiserăm
  • asemuisem
a II-a (voi)
  • asemuiți
(să)
  • asemuiți
  • asemuiați
  • asemuirăți
  • asemuiserăți
  • asemuiseți
a III-a (ei, ele)
  • asemuiesc
(să)
  • asemuiască
  • asemuiau
  • asemui
  • asemuiseră
verb (V343)
Surse flexiune: NODEX
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asemui
  • asemuire
  • asemuit
  • asemuitu‑
  • asemuind
  • asemuindu‑
singular plural
  • asemuie
  • asemuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asemui
(să)
  • asemui
  • asemuiam
  • asemuii
  • asemuisem
a II-a (tu)
  • asemui
(să)
  • asemui
  • asemuiai
  • asemuiși
  • asemuiseși
a III-a (el, ea)
  • asemuie
(să)
  • asemuie
  • asemuia
  • asemui
  • asemuise
plural I (noi)
  • asemuim
(să)
  • asemuim
  • asemuiam
  • asemuirăm
  • asemuiserăm
  • asemuisem
a II-a (voi)
  • asemuiți
(să)
  • asemuiți
  • asemuiați
  • asemuirăți
  • asemuiserăți
  • asemuiseți
a III-a (ei, ele)
  • asemuie
(să)
  • asemuie
  • asemuiau
  • asemui
  • asemuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • semui
  • semuire
  • semuit
  • semuitu‑
  • semuind
  • semuindu‑
singular plural
  • semuiește
  • semuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • semuiesc
(să)
  • semuiesc
  • semuiam
  • semuii
  • semuisem
a II-a (tu)
  • semuiești
(să)
  • semuiești
  • semuiai
  • semuiși
  • semuiseși
a III-a (el, ea)
  • semuiește
(să)
  • semuiască
  • semuia
  • semui
  • semuise
plural I (noi)
  • semuim
(să)
  • semuim
  • semuiam
  • semuirăm
  • semuiserăm
  • semuisem
a II-a (voi)
  • semuiți
(să)
  • semuiți
  • semuiați
  • semuirăți
  • semuiserăți
  • semuiseți
a III-a (ei, ele)
  • semuiesc
(să)
  • semuiască
  • semuiau
  • semui
  • semuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asemui semui

  • 1. A (se) asemăna.
    exemple
    • Cînd îi auzisem întîi numele, cu mare mirare îl asemuisem cu urmașii lui Carol cel Mare. SADOVEANU, N. F. 154.
      surse: DLRLC
    • De cîte ori priveam la ea, Cu dor mi-aduc aminte Sfiala ce mă cuprindea, Asemuind-o-n mintea mea Duminicii preasfinte. IOSIF, PATR. 10.
      surse: DLRLC
    • [Poetul] nu află, în puternica sa închipuire, alte imagine mai potrivite spre a descrie pe acei nenorociți, decît a-i asemui cînd cu șire lungi de melancolici cocori, cînd cu stoluri zăpăcite de grauri. ODOBESCU, S. III 34.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Vînătorii proclamă că nimic pre pămînt nu se poate asemui cu plăcerile vînătoriei. ODOBESCU, S. III 100.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • S-a uitat la dumneata de parcă te-ar fi semuit... Da!... să știi că te asemuiește... Se uită mereu! ARDELEANU, D. 132.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • A + seamă + sufix -ui.
    surse: DEX '09