opțiuni
  • info
2 intrări
17 definiții

Explicative DEX

polignit, ~ă a [At: DOSOFTEI, PS. 148/6 / V: ~icn~ / Pl: ~iți, ~e / E: poligni] 1 (Înv; d. oameni) Care este doborât la pământ. 2 (Înv; pex; d. oameni) Omorât. 3 (Reg; d. cereale sau plante textile) Care este culcat la pământ. 4 (Reg; d. lâna oilor) Care are firul dispus într-un anumit fel.

POLIGNIT, -Ă, poligniți, -te, adj. 1. Culcat la pămînt, doborît, ucis. 2. (Despre plante, mai ales despre cereale) Aplecat la pămînt, culcat. (Atestat în forma policnit) Dacă pînea nu-i în picioare, dreaptă, ridicată, ci-i culcată sau policnită, plugarul iarăși se întristează. PAMFILE, A. R. 116. Acolo-i pămînt vestit. Crește grîul policnit. HODOȘ, P. P. 108. – Variantă: policnit,-ă adj.

POLIGNIT, -Ă, poligniți, -te, adj. 1. Doborît, ucis. 2. (Despre plante) Culcat la pămînt. – V. poligni.

policni2 v vz poligni

policnit, ~ă a vz polignit

poligni [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 170 / V: (reg) ~icni / Pzi: ~nesc / E: bg полегна] 1 vt (Înv) A doborî pe cineva la pământ. 2 vt (Înv; pex) A omorî pe cineva trântind la pământ sau călcând în picioare. 3 vr (Reg; d. cereale, plante textile) A se apleca la pământ. 4 vr (Buc; fig; îf policni) A se subestima.

POLICNIT, -Ă adj. v. polignit.

POLIGNI, polignesc, vb. IV. (Rar) 1. Tranz. A culca la pămînt, a doborî, a ucide. Așa lovind viteza ostișoară, în turcime trupuri polignește. BUDAI-DELEANU, la CADE. 2. Refl. (Despre plante, mai ales despre cereale). A se apleca la pămînt, a se culca.

POLIGNI, polignesc, vb. IV. 1. Tranz. A doborî, a ucide. 2. Refl. (Despre plante) A se culca la pămînt. – Slav (v. sl. legnonti, pol. polegnać).

polignì v. a cădea la pământ (din pricina vântului și a ploilor): grâul se polignește. [Pol. POLEGNÕC].

polignésc v. tr. (vsl. *po-legnonti, d. legnonti, lešti-legon, a se culca, a se trînti; pol. pelegać, polegnać. V. polog, polejnic, olejesc 2, prilejesc). Vechĭ. Azĭ est. Culc, dobor, trîntesc, pătulesc: trupurĭ polignite, ploaĭa a polignit grîu, grîu s’a polignit de ploaĭe. – Și pologesc și pălăngesc.

Etimologice

poligni (polignesc, polignit), vb. – A dărîma, a abate, a da jos, a face să cadă. Sl. polegnąti (Cihac, II, 274; Tiktin; Conev 71).

Sinonime

POLIGNIT adj. v. aplecat, curbat, înclinat, încovoiat, îndoit, lăsat, plecat.

polignit adj. v. APLECAT. CURBAT. ÎNCLINAT. ÎNCOVOIAT. ÎNDOIT. LĂSAT. PLECAT.

POLIGNI vb. v. apleca, arunca, atârna, azvârli, cădea, coborî, culca, curba, dărâma, doborî, înclina, încovoia, îndoi, întinde, lăsa, lungi, pleca, prăbuși, prăvăli, răsturna, trânti.

poligni vb. v. APLECA. ARUNCA. ATÎRNA. AZVÎRLI. CĂDEA. COBORÎ. CULCA. CURBA. DĂRÎMA. DOBORÎ. ÎNCLINA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI. ÎNTINDE. LĂSA. LUNGI. PLECA. PRĂBUȘI. PRĂVĂLI. RĂSTURNA. TRÎNTI.

Arhaisme și regionalisme

policni, pers. 3. sg. policnește, vb. IV (reg.) a bruma.

Intrare: polignit
polignit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polignit
  • polignitul
  • polignitu‑
  • polignită
  • polignita
plural
  • poligniți
  • poligniții
  • polignite
  • polignitele
genitiv-dativ singular
  • polignit
  • polignitului
  • polignite
  • polignitei
plural
  • poligniți
  • poligniților
  • polignite
  • polignitelor
vocativ singular — —
plural — —
policnit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • policnit
  • policnitul
  • policnită
  • policnita
plural
  • policniți
  • policniții
  • policnite
  • policnitele
genitiv-dativ singular
  • policnit
  • policnitului
  • policnite
  • policnitei
plural
  • policniți
  • policniților
  • policnite
  • policnitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: poligni
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • poligni
  • polignire
  • polignit
  • polignitu‑
  • polignind
  • polignindu‑
 singular plural
  • polignește
  • poligniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • polignesc
 (să)
  • polignesc
  • poligneam
  • polignii
  • polignisem
a II-a (tu)
  • polignești
 (să)
  • polignești
  • poligneai
  • poligniși
  • poligniseși
a III-a (el, ea)
  • polignește
 (să)
  • polignească
  • polignea
  • poligni
  • polignise
plural I (noi)
  • polignim
 (să)
  • polignim
  • poligneam
  • polignirăm
  • poligniserăm
  • polignisem
a II-a (voi)
  • poligniți
 (să)
  • poligniți
  • poligneați
  • polignirăți
  • poligniserăți
  • poligniseți
a III-a (ei, ele)
  • polignesc
 (să)
  • polignească
  • poligneau
  • poligniră
  • poligniseră
policni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

polignit, polignităadjectiv

  • 1. Culcat la pământ. DLRLC
    sinonime: doborât ucis
  • 2. (Despre plante, mai ales despre cereale) Aplecat la pământ. DLRLC
    sinonime: culcat
    • format_quote Dacă pînea nu-i în picioare, dreaptă, ridicată, ci-i culcată sau policnită, plugarul iarăși se întristează. PAMFILE, A. R. 116. DLRLC
    • format_quote Acolo-i pămînt vestit. Crește grîul policnit. HODOȘ, P. P. 108. DLRLC
etimologie:

poligni, polignescverb

rar
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.