polignit, ~ă a [At: DOSOFTEI, PS. 148/6 / V: ~icn~ / Pl: ~iți, ~e / E: poligni] 1 (Înv; d. oameni) Care este doborât la pământ. 2 (Înv; pex; d. oameni) Omorât. 3 (Reg; d. cereale sau plante textile) Care este culcat la pământ. 4 (Reg; d. lâna oilor) Care are firul dispus într-un anumit fel.