opțiuni
  • info

14 definiții pentru curba

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURBA, curbez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face curb (I), a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) arcui. – Din fr. courber.

CURBA, curbez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face curb (I), a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) arcui. – Din fr. courber.

curba vtr [At: DA / Pzi: ~bez / E: curb cf fr courber] 1 A deveni curb (1). 2 (Fig) A se supune voinței cuiva (fără a se împotrivi).

CURBA, curbez vb. I. Tranz. A încovoia ceva drept, apropiindu-i capetele; a face curb; a arcui, a îndoi. V. strîmba. O izbitură puternică a curbat bara automobilului.

CURBA vb. I. tr., refl. A (se) face curb; a (se) arcui, a (se) îndoi. [< fr. courber].

CURBA vb. tr. a (se) face curb; a (se) îndoi. (< fr. courber)

A CURBA ~ez tranz. A face să se curbeze; a arcui; a coroia; a încovoia; a cambra. /<fr. courber

A SE CURBA mă ~ez intranz. A căpăta formă de curbă; a se arcui; a se cambra; a se coroia; a se încovoia. /<fr. courber

curbà v. a face curb, a îndoi, a încovoia.

*curbéz v. tr. (fr. courber). Fac curb, îndoĭesc, încovoĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

curba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. curbez, 3 curbează; conj. prez. 1 sg. să curbez, 3 să curbeze

curba (a ~) vb., ind. prez. 3 curbează

curba vb., ind. prez. 1 sg. curbez, 3 sg. și pl. curbează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CURBA vb. 1. v. încovoia. 2. v. apleca. 3. v. îndoi. 4. a (se) frânge, a (se) îndoi. (S-a ~ de mijloc.)

CURBA vb. 1. a (se) arcui, a (se) încovoia, a (se) îndoi, (livr.) a (se) cambra, (rar) a (se) recurba, (înv. și reg.) a (se) încujba, a (se) scovîrda. (A ~ o bară metalică.) 2. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a coborî, a (se) culca, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (înv. și pop.) a (se) povedi, (reg.) a se poligni, (înv.) a (se) închina. (Crengile s-au ~ de rod.) 3. a (se) cocoșa, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) strîmba. (I s-a ~ de tot spinarea sub povară.) 4. a (se) frînge, a (se) îndoi. (S-a ~ de mijloc.)

Intrare: curba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • curba
  • curbare
  • curbat
  • curbatu‑
  • curbând
  • curbându‑
 singular plural
  • curbează
  • curbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curbez
 (să)
  • curbez
  • curbam
  • curbai
  • curbasem
a II-a (tu)
  • curbezi
 (să)
  • curbezi
  • curbai
  • curbași
  • curbaseși
a III-a (el, ea)
  • curbează
 (să)
  • curbeze
  • curba
  • curbă
  • curbase
plural I (noi)
  • curbăm
 (să)
  • curbăm
  • curbam
  • curbarăm
  • curbaserăm
  • curbasem
a II-a (voi)
  • curbați
 (să)
  • curbați
  • curbați
  • curbarăți
  • curbaserăți
  • curbaseți
a III-a (ei, ele)
  • curbează
 (să)
  • curbeze
  • curbau
  • curbară
  • curbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

curba, curbezverb

  • 1. A (se) face curb, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) arcui. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: arcui poligni încovoia îndoi
    • format_quote O izbitură puternică a curbat bara automobilului. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.