poligni [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 170 / V: (reg) ~icni / Pzi: ~nesc / E: bg полегна] 1 vt (Înv) A doborî pe cineva la pământ. 2 vt (Înv; pex) A omorî pe cineva trântind la pământ sau călcând în picioare. 3 vr (Reg; d. cereale, plante textile) A se apleca la pământ. 4 vr (Buc; fig; îf policni) A se subestima.