7 definiții pentru polignit policnit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

polignit, ~ă a [At: DOSOFTEI, PS. 148/6 / V: ~icn~ / Pl: ~iți, ~e / E: poligni] 1 (Înv; d. oameni) Care este doborât la pământ. 2 (Înv; pex; d. oameni) Omorât. 3 (Reg; d. cereale sau plante textile) Care este culcat la pământ. 4 (Reg; d. lâna oilor) Care are firul dispus într-un anumit fel.

POLIGNÍT, -Ă, poligniți, -te, adj. 1. Culcat la pămînt, doborît, ucis. 2. (Despre plante, mai ales despre cereale) Aplecat la pămînt, culcat. (Atestat în forma policnit) Dacă pînea nu-i în picioare, dreaptă, ridicată, ci-i culcată sau policnită, plugarul iarăși se întristează. PAMFILE, A. R. 116. Acolo-i pămînt vestit. Crește grîul policnit. HODOȘ, P. P. 108. – Variantă: policnít,-ă adj.

POLIGNÍT, -Ă, poligniți, -te, adj. 1. Doborât, ucis. 2. (Despre plante) Culcat la pământ. – V. poligni.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLIGNÍT adj. v. aplecat, curbat, înclinat, încovoiat, îndoit, lăsat, plecat.

polignit adj. v. APLECAT. CURBAT. ÎNCLINAT. ÎNCOVOIAT. ÎNDOIT. LĂSAT. PLECAT.

Intrare: polignit
polignit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polignit
  • polignitul
  • polignitu‑
  • poligni
  • polignita
plural
  • poligniți
  • poligniții
  • polignite
  • polignitele
genitiv-dativ singular
  • polignit
  • polignitului
  • polignite
  • polignitei
plural
  • poligniți
  • poligniților
  • polignite
  • polignitelor
vocativ singular
plural
policnit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • policnit
  • policnitul
  • policni
  • policnita
plural
  • policniți
  • policniții
  • policnite
  • policnitele
genitiv-dativ singular
  • policnit
  • policnitului
  • policnite
  • policnitei
plural
  • policniți
  • policniților
  • policnite
  • policnitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

polignit policnit

  • 1. Culcat la pământ.
    surse: DLRLC sinonime: doborât ucis (adj.)
  • 2. (Despre plante, mai ales despre cereale) Aplecat la pământ.
    exemple
    • Dacă pînea nu-i în picioare, dreaptă, ridicată, ci-i culcată sau policnită, plugarul iarăși se întristează. PAMFILE, A. R. 116.
      surse: DLRLC
    • Acolo-i pămînt vestit. Crește grîul policnit. HODOȘ, P. P. 108.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi poligni
    surse: DLRM