4 intrări

54 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

plești v vz pleoști

PLEÁȘCĂ, plești, s. f. 1. (Pop. și fam.) Câștig neașteptat (de obicei nemeritat) obținut fără muncă; chilipir. ◊ Loc. adv. De (sau pe) pleașcă = de pomană, fără bani. 2. (Înv.) Pradă (de război), jaf, captură; rechiziție. – Din bg., sb. pljačka.

PLEOȘTÍ, pleoștesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lăsa în jos sau într-o parte (sub o greutate); a (se) deforma, a (se) lăbărța; a (se) turti, a (se) strivi. 2. Tranz. A apleca, a lăsa în jos capul sau urechea. 3. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A deveni abătut, deprimat; a-și pierde elanul. – Din sb. pljoštiti.

pleașcă2 sf [At: CHEST. II, 125/110, 182 / Pl: ? / E: cf plașcă1] (Mol) Bucată de lemn sau de fier cu care se umple o scobitură a unei bârne strâmbe sau care se adaugă pentru a întări o grindă slabă ori pentru a prelungi o bârnă scurtă.

pleașcă1 [At: BOLLIAC, ap. TDRG / V: (înv) plașcă, plească / Pl: plășci, plașce / E: bg плячка] 1 sf (Înv) Captură de război Si: jaf, pradă. 2 sf (Înv) Rechiziție. 3 sf (Înv; pex) Ceea ce se ia prin rechiziție. 4 sf (Înv; îlv) A face ~ A jefui. 5 sf (Pfm) Noroc neașteptat Si: chilipir. 6 sf (Pfm; ccr) Ceea ce se obține prin noroc, prin chilipir, pe gratis sau extrem de convenabil. 7 sf (Îe) A umbla în (sau cu, după) ~ ori a căuta ~ A umbla după situații avantajoase. 8 av (Înv) Pe nemuncite Si: degeaba, gratis. 9 av (Înv) În schimbul unui preț extrem de convenabil. 10 av (Pex) Aproape pe gratis.

pleoști [At: ANON. CAR. / V: (îrg) plești, ploști, pluști, (reg) pliști / Pzi: ~tesc / E: srb pljožtiti] 1-2 vrt A (se) lăsa în jos sau într-o parte sub apăsarea unei greutăți. 3-4 vrt (Pex) A (se) deforma. 5-6 vrt A (se) turti. 7 vr (Trs; îf plești) A cădea pe gheață cu picioarele depărtate unul de celălalt. 8 vr (Ban; îf plești, pliști) A se ascunde. 9 vr (Buc) A se pleca înaintea cuiva, în semn de respect. 10 vr (Fig; fam) A-și pierde vigoarea, entuziasmul sau buna dispoziție. 11 vr (Fig; fam) A deveni istovit, abătut sau deprimat Si: (fam; fig) a se dezumfla.

pleșcă sf [At: CIHAC, II, 262 / V: pleașcă / Pl: ? / E: pleș1 + -că] 1 (Reg) Chelie. 2 (Reg; îf pleașcă) Epitet dat unui om chel. 3 (Reg) Cap. 4 (Reg) Schelet.

PLEÁȘCĂ s. f. 1. Câștig neașteptat (de obicei nemeritat) obținut fără muncă; chilipir. ◊ Loc. adv. De (sau pe) pleașcă = de pomană, fără bani. 2. (Înv.) Pradă (de război), jaf, captură; rechiziție. – Din bg., scr. pljačka.

PLEOȘTÍ, pleoștesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lăsa în jos sau într-o parte (sub o greutate); a (se) deforma, a (se) lăbărța; a (se) turti, a (se) strivi. 2. Tranz. A apleca, a lăsa în jos capul sau urechea. 3. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A deveni abătut, deprimat; a se dezumfla. – Din scr. pljoštiti.

PLEÁȘCĂ s. f. 1. (Mai ales în construcție cu verbele «a cădea», «a da») Cîștig neașteptat (de obicei nemeritat, obținut fără osteneală); chilipir. Tu ce-ai făcut, năucule, cînd ți-a căzut pe cap atîta pleașcă? GALAN, Z. R. 39. Asta-i o avere. Tocmai lor să le cadă așa pleașcă! SADOVEANU, P. M. 302. Auzind că dă o așa pleașcă peste el... pornește cu finu-său spre comoară. ȘEZ. IV 2. ◊ Loc. adv. De (sau pe) pleașcă = de pomană, fără bani, în cinste. Cei care au băut pe pleașcă de la mine se vor fi gîndind: bre! cumplit s-a îmbătat Luca Stroescu! SADOVEANU, O. I 397. ◊ Expr. A căuta (sau a umbla după) pleașcă = a căuta o afacere bună, a umbla după chilipir. 2. (Învechit și arhaizant) Acțiune de jaf (în timp de război); jefuire, pradă. Apoi se risipiră pe plaiul romînesc după haraci și după pleașcă. GALACTION, O. I 276. Libertatea de pleașcă de care se bucurau. căpitanii din oștirea lui Ipsilante. GHICA, S. 107.

PLEOȘTÍ, pleoștesc, vb. IV. (Și în forma ploști) 1. Tranz. A turti, a lăți, a deforma (sub o greutate). A prins a-și scărpina ceafa... tot pleoștindu-și streașină căciulii către vîrful nasului. GALAN, Z. R. 226. ◊ Fig. (Familiar) Și-i mai dete una-n cap, Și mi-l ploști. PĂSCULESCU, L. P. 258. ◊ Refl. Noroiul... se ploștea în stropi galbeni pe pantalonii trecătorilor. MACEDONSKI, O. III 81. 2. Tranz. (Cu complementul «cap» sau «ureche») A lăsa în jos, a apleca. Un măgar mare... o ascultase, Și ca un aspru judecător Capul pleoștise sau rădicase Cîte-o ureche-n semn de favor. ALEXANDRESCU, M. 318. 3. Refl. Fig. (Despre persoane) A-și pierde elanul, buna dispoziție; a rămîne abătut, deprimat. Nadina îi zise cu indiferență: ia seama că pornești pe urmele căpitanului! Tînărul se pleoști parcă ar fi primit un duș rece. REBREANU, R. I 221. – Pronunțat: pleoș-. – Variantă: ploștí vb.IV.

arată toate definițiile

Intrare: plească
substantiv feminin (F86)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plească
  • pleasca
plural
  • plești
  • pleștile
genitiv-dativ singular
  • plești
  • pleștii
plural
  • plești
  • pleștilor
vocativ singular
plural
Intrare: pleașcă
pleașcă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F87)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleașcă
  • pleașca
plural
  • plești
  • pleștile
genitiv-dativ singular
  • plești
  • pleștii
plural
  • plești
  • pleștilor
vocativ singular
plural
pleașcă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F14)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleașcă
  • pleașca
plural
  • plește
  • pleștele
genitiv-dativ singular
  • plește
  • pleștei
plural
  • plește
  • pleștelor
vocativ singular
plural
Intrare: pleoști
  • silabație: pleoș-ti info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pleoști
  • pleoștire
  • pleoștit
  • pleoștitu‑
  • pleoștind
  • pleoștindu‑
singular plural
  • pleoștește
  • pleoștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pleoștesc
(să)
  • pleoștesc
  • pleoșteam
  • pleoștii
  • pleoștisem
a II-a (tu)
  • pleoștești
(să)
  • pleoștești
  • pleoșteai
  • pleoștiși
  • pleoștiseși
a III-a (el, ea)
  • pleoștește
(să)
  • pleoștească
  • pleoștea
  • pleoști
  • pleoștise
plural I (noi)
  • pleoștim
(să)
  • pleoștim
  • pleoșteam
  • pleoștirăm
  • pleoștiserăm
  • pleoștisem
a II-a (voi)
  • pleoștiți
(să)
  • pleoștiți
  • pleoșteați
  • pleoștirăți
  • pleoștiserăți
  • pleoștiseți
a III-a (ei, ele)
  • pleoștesc
(să)
  • pleoștească
  • pleoșteau
  • pleoști
  • pleoștiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plești
  • pleștire
  • pleștit
  • pleștitu‑
  • pleștind
  • pleștindu‑
singular plural
  • pleștește
  • pleștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pleștesc
(să)
  • pleștesc
  • pleșteam
  • pleștii
  • pleștisem
a II-a (tu)
  • pleștești
(să)
  • pleștești
  • pleșteai
  • pleștiși
  • pleștiseși
a III-a (el, ea)
  • pleștește
(să)
  • pleștească
  • pleștea
  • plești
  • pleștise
plural I (noi)
  • pleștim
(să)
  • pleștim
  • pleșteam
  • pleștirăm
  • pleștiserăm
  • pleștisem
a II-a (voi)
  • pleștiți
(să)
  • pleștiți
  • pleșteați
  • pleștirăți
  • pleștiserăți
  • pleștiseți
a III-a (ei, ele)
  • pleștesc
(să)
  • pleștească
  • pleșteau
  • plești
  • pleștiseră
pliști
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ploști
  • ploștire
  • ploștit
  • ploștitu‑
  • ploștind
  • ploștindu‑
singular plural
  • ploștește
  • ploștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ploștesc
(să)
  • ploștesc
  • ploșteam
  • ploștii
  • ploștisem
a II-a (tu)
  • ploștești
(să)
  • ploștești
  • ploșteai
  • ploștiși
  • ploștiseși
a III-a (el, ea)
  • ploștește
(să)
  • ploștească
  • ploștea
  • ploști
  • ploștise
plural I (noi)
  • ploștim
(să)
  • ploștim
  • ploșteam
  • ploștirăm
  • ploștiserăm
  • ploștisem
a II-a (voi)
  • ploștiți
(să)
  • ploștiți
  • ploșteați
  • ploștirăți
  • ploștiserăți
  • ploștiseți
a III-a (ei, ele)
  • ploștesc
(să)
  • ploștească
  • ploșteau
  • ploști
  • ploștiseră
pluști
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pleșcă
substantiv feminin (F50)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleșcă
  • pleșca
plural
  • plești
  • pleștile
genitiv-dativ singular
  • plești
  • pleștii
plural
  • plești
  • pleștilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pleașcă

  • 1. popular familiar Câștig neașteptat (de obicei nemeritat) obținut fără muncă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chilipir pomană attach_file 3 exemple
    exemple
    • Tu ce-ai făcut, năucule, cînd ți-a căzut pe cap atîta pleașcă? GALAN, Z. R. 39.
      surse: DLRLC
    • Asta-i o avere. Tocmai lor să le cadă așa pleașcă! SADOVEANU, P. M. 302.
      surse: DLRLC
    • Auzind că dă o așa pleașcă peste el... pornește cu finu-său spre comoară. ȘEZ. IV 2.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială De (sau pe) pleașcă = de pomană, fără bani.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Cei care au băut pe pleașcă de la mine se vor fi gîndind: bre! cumplit s-a îmbătat Luca Stroescu! SADOVEANU, O. I 397.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A căuta (sau a umbla după) pleașcă = a căuta o afacere bună, a umbla după chilipir.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Pradă (de război).
    exemple
    • Apoi se risipiră pe plaiul romînesc după haraci și după pleașcă. GALACTION, O. I 276.
      surse: DLRLC
    • Libertatea de pleașcă de care se bucurau... căpitanii din oștirea lui Ipsilante. GHICA, S. 107.
      surse: DLRLC

etimologie:

pleoști plești pliști ploști pluști

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) lăsa în jos sau într-o parte (sub o greutate); a (se) deforma, a (se) lăbărța; a (se) turti, a (se) strivi.
    exemple
    • A prins a-și scărpina ceafa... tot pleoștindu-și streașina căciulii către vîrful nasului. GALAN, Z. R. 226.
      surse: DLRLC
    • figurat familiar Și-i mai dete una-n cap, Și mi-l ploști. PĂSCULESCU, L. P. 258.
      surse: DLRLC
    • Noroiul... se ploștea în stropi galbeni pe pantalonii trecătorilor. MACEDONSKI, O. III 81.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A apleca, a lăsa în jos capul sau urechea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: apleca attach_file un exemplu
    exemple
    • Un măgar mare... o ascultase, Și ca un aspru judecător Capul pleoștise sau rădicase Cîte-o ureche-n semn de favor. ALEXANDRESCU, M. 318.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv figurat familiar (Despre oameni) A deveni abătut, deprimat; a-și pierde elanul.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Nadina îi zise cu indiferență: ia seama că pornești pe urmele căpitanului! Tînărul se pleoști parcă ar fi primit un duș rece. REBREANU, R. I 221.
      surse: DLRLC

etimologie: