CAPTURĂ, capturi, s. f. 1. Totalitatea bunurilor materiale capturate de la inamic. 2. (Rar) Capturare. – Din fr. capture, lat. captura.

captură sf [At: CARAGIALE, M. 73 / Pl: ~ri / E: fr capture, lat captura] 1 Bunuri materiale capturate (3) de la inamic. 2-4 (Rar) Capturare (1-2, 5).

CAPTURĂ, capturi, s. f. 1. Bunuri materiale capturate de la inamic. 2. (Rar) Capturare. – Din fr. capture, lat. captura.

CAPTURĂ, capturi, s. f. 1. Material capturat, pradă. Capturi de vase inamice. 2. (Rar) Capturare, prindere a unui inamic sau a materialului inamic; (prin exagerare) prindere a unui răufăcător. Trebuie să știm noi mai întîi cine e tipul ăsta. Dacă este ce bănuiesc eu, apoi atunci captura lui s-o facem noi. CARAGIALE, M. 73.

CAPTURĂ, capturi, s. f. 1. Material capturat. 2. (Rar) Capturare. – Fr. capture (lat. lit. captura).

CAPTURĂ s.f. 1. Pradă de război luată în luptă; material capturat. 2. (Liv.) Capturare. 3. (Fiz.) Proces prin care nucleul atomic captează o particulă elementară din exterior. [< fr. capture, cf. lat. captura].

CAPTURĂ s. f. 1. pradă de război luată în luptă. 2. proces fizic prin care nucleul atomic captează o particulă exterioară. (< fr. capture, lat. captura)

CAPTURĂ ~i f. 1) Bunuri materiale capturate de la inamic; pradă de război; trofeu. 2) fiz. Proces prin care un nucleu captează un electron din exterior. /<lat. captura, fr. capture

captură f. 1. prinderea unei corăbii inamice; 2. sechestrarea mărfurilor de contrabandă.

*captúră f., pl. ĭ (lat. captura, d. cápere, prinde. V. încep). Prinderea unuĭ inamic, unuĭ hoț, uneĭ contrabande, uneĭ corabiĭ ș. a.

captură s. f., g.-d. art. capturii; pl. capturi

captură s. f., g.-d. art. capturii; pl. capturi

captură s. f., g.-d. art. capturii; pl. capturi

CAPTURĂ s. 1. v. capturare. 2. (MIL.) pradă, (înv.) duium, plean, pleașcă, priză. (~ de război.)

CAPTURĂ s. 1. capturare, prindere. (~ a unui animal sălbatic.) 2. (MIL.) pradă, (înv.) duium, plean, pleașcă, priză. (~ de război.)