17 definiții pentru deforma diforma


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

deformá [At: HELIADE, O. I, 395 / V: dif~, desf~, disf~ / Pzi: ~méz / E: fr déformer] 1 vt (C.i. părți ale corpului) A modifica înfățișarea. 2-3 vtr (D. obiecte) A(-și) strica forma. 4-5 vtr A (se) urâți. 6-7 vtr (Prc) A (se) vătăma. 8 vr (Prc) A se îngrășa. 9 vt (C.i. fenomene naturale) A schimba modul normal de manifestare. 10 vt (C.i. cuvinte) A schimba forma corectă. 11-12 vtr (C.i. un corp solid) A(-și) modifica forma. 13-14 vr (D. îmbrăcăminte, încălțăminte) A se scâlcia. 15 vt (Fig) A prezenta altfel decât este de fapt. 16 vt (Fig) A reproduce inexact. 17 vt (Fig) A denatura. 18 vr A-și pierde forma primară.

DEFORMÁ, deformez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) modifica, a(-și) strica forma; a (se) sluți, a (se) urâți, a (se) poci. ♦ Tranz. Fig. A prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influența unor mișcări interioare sau exterioare. [Var.: diformá vb. I] – Din fr. déformer, lat. deformare.

DEFORMÁ, deformez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) modifica, a(-și) strica forma; a (se) sluți, a (se) urâți, a (se) poci. ♦ Tranz. Fig. A prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influența unor mișcări interioare sau exterioare. [Var.: diformá vb. I] – Din fr. déformer, lat. deformare.

DEFORMÁ, deformez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera forma unui lucru; a sluți, a poci, a urîți. ♦ Fig. A reproduce inexact (o întîmplare, vorbele cuiva etc.); a denatura. Mincinosul deformează adevărul. (Refl.) Trecînd din om în om, toate se deformează și se exagerează. REBREANU, R. II 225. 2. A schimba forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el. – Variantă: diformá (SAHIA, N. 74, BART, E. 32) vb. I.

DEFORMÁ vb. I. 1. tr. A strica forma (naturală sau primitivă) a unui obiect; a sluți. ♦ (Fig.) A reproduce inexact; a denatura. 2. refl. A-și pierde forma primitivă. [< fr. déformer, it., lat. deformare].

DEFORMÁ vb. I. tr., refl. a(-și) altera, a(-și) modifica forma sau dimensiunile; a (se) sluți. II. tr. (fig.) 1. a reproduce inexact; a denatura, a falsifica. 2. a modifica forma sau dimensiunile unui corp sub acțiunea unor forțe exterioare sau a unor eforturi interioare. (< fr. déformer, lat. deformare)

A DEFORMÁ ~éz tranz. 1) A face să se deformeze. 2) fig. (adevărul, realitatea) A prezenta în mod inexact. /<fr. déformer, lat. deformare

A SE DEFORMÁ mă ~éz intranz. A-și modifica forma primară; a-și pierde forma inițială. /<fr. déformer, lat. deformare

DIFORMÁ vb. I v. deforma.

*deforméz v. tr. (lat. deformare, fr. déformer). Stric forma, urîțesc, pocesc, desfigurez. – Și diformez (fr. maĭ vechĭ difformer, mlat. difformare).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deformá (a ~) vb., ind. prez. 3 deformeáză

deformá vb., ind. prez. 1 sg. deforméz, 3 sg. și pl. deformeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEFORMÁ vb. 1. a (se) strâmba, (pop. și fam.) a (se) scofâlci. (Un obiect care s-a ~.) 2. v. desfigura. 3. v. scâlcia. 4. a ceda. (Un material care se ~ ușor.) 5. v. scâlcia. 6. a (se) corupe, a (se) strica. (O limbă care s-a ~ sub influența...) 7. v. denatura.

DEFORMA vb. 1. a (se) strîmba, (pop. și fam.) a (se) scofîlci. (Un obiect care s-a ~.) 2. a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluți, a (se) strîmba, a (se) urîți, (pop. și fam.) a (se) scălîmbăia, a (se) scofîlci, (pop.) a (se) hîzi, (Mold. și Bucov.) a (se) șonți, (înv.) a (se) grozăvi. (Un om care s-a ~ de tot în urma accidentului.) 3. a (se) scîlcia, a (se) strîmba, (Mold.) a (se) scrombăi. (Pantofii s-au ~ prin uzură.) 4. a ceda. (Un material care se ~ ușor.) 5. a denatura, a poci, a schimonosi, a scîlcia, a stîlci, a stropși, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele cînd vorbește.) 6. a (se) corupe, a (se) strica. (O limbă care s-a ~ sub influența...) 7. a altera, a contraface, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)

Intrare: deforma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deforma
  • deformare
  • deformat
  • deformatu‑
  • deformând
  • deformându‑
singular plural
  • deformea
  • deformați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deformez
(să)
  • deformez
  • deformam
  • deformai
  • deformasem
a II-a (tu)
  • deformezi
(să)
  • deformezi
  • deformai
  • deformași
  • deformaseși
a III-a (el, ea)
  • deformea
(să)
  • deformeze
  • deforma
  • deformă
  • deformase
plural I (noi)
  • deformăm
(să)
  • deformăm
  • deformam
  • deformarăm
  • deformaserăm
  • deformasem
a II-a (voi)
  • deformați
(să)
  • deformați
  • deformați
  • deformarăți
  • deformaserăți
  • deformaseți
a III-a (ei, ele)
  • deformea
(să)
  • deformeze
  • deformau
  • deforma
  • deformaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diforma
  • diformare
  • diformat
  • diformatu‑
  • diformând
  • diformându‑
singular plural
  • diformea
  • diformați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • diformez
(să)
  • diformez
  • diformam
  • diformai
  • diformasem
a II-a (tu)
  • diformezi
(să)
  • diformezi
  • diformai
  • diformași
  • diformaseși
a III-a (el, ea)
  • diformea
(să)
  • diformeze
  • diforma
  • diformă
  • diformase
plural I (noi)
  • diformăm
(să)
  • diformăm
  • diformam
  • diformarăm
  • diformaserăm
  • diformasem
a II-a (voi)
  • diformați
(să)
  • diformați
  • diformați
  • diformarăți
  • diformaserăți
  • diformaseți
a III-a (ei, ele)
  • diformea
(să)
  • diformeze
  • diformau
  • diforma
  • diformaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deforma diforma

  • 1. tranzitiv reflexiv A(-și) modifica, a(-și) strica forma; a (se) sluți, a (se) urâți, a (se) poci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: poci sluți urâți
    • 1.1. tranzitiv figurat A prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: altera denatura falsifica 2 exemple
      exemple
      • Mincinosul deformează adevărul.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Trecînd din om în om, toate se deformează și se exagerează. REBREANU, R. II 225.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influența unor mișcări interioare sau exterioare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: