paralizare sf [At: POLIZU / Pl: ~zări / E: paraliza] 1 Îmbolnăvire de paralizie Si: (pop) damblagire. 2 Pierdere a mobilității și a sensibilității Si: amorțire, înțepenire. 3 Împiedicare a manifestării unor sentimente, acțiuni Si: anulare, neutralizare. 4 Incapacitate a oamenilor de a se mișca, de a simți, de a acționa, datorită spaimei, surprizei, unei emoții puternice etc. Si: încremenire. 5 (Pex) Electrocutare. 6 (Pex) Stagnare.

PARALIZARE s. f. 1. Acțiunea de a paraliza. Încetare, parțială sau totală, a mobilității și a sensibilității unui organ. Paralizarea piciorului. 2. Fig. împiedicare, stînjenire a unei acțiuni.

PARALIZARE s.f. Acțiunea de a (se) paraliza și rezultatul ei. ♦ (Fig.) Împiedicare, poprire; imobilizare; damblagire. [< paraliza].

PARALIZA, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser.

paraliza [At: ASACHI, S. L. II, 82 / V: (înv) ~zi^[1] / Pzi: ~zez, 3 (înv) paraliză / E: fr paralyser] 1-2 vtir (D. oameni, d. corpul ori d. părți ale corpului lor) A (se) îmbolnăvi de paralizie Si: (pop) a (se) damblagi. 3 vtf (C. i. ființe sau părți ale corpului lor) A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea Si: a amorți, a înțepeni. 4 vtf A electrocuta. 5 vt (C. i. oameni) A face incapabil de a se mișca, de a simți, de a acționa, de spaimă, de emoție etc. Si: a imobiliza, a încremeni. 6 vt (C. i. sentimente, acțiuni) A împiedica să se manifeste Si: a anula, a neutraliza. 7 vt A face să stagneze Si: a opri. corectat(ă)

paralizi v vz paraliza

PARALIZA, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A se îmbolnăvi de paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser.

PARALIZA, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A-și pierde, total sau parțial, mobilitatea și sensibilitatea corpului; a se damblagi. Și totuși, cînd visam noaptea că iau parte la lupte, eram ca paralizat de groază. CAMIL PETRESCU, U. N. 208. ♦ Fig. A înțepeni. Abia pot vorbi, căci mi-e paralizat gîtlejul de-atîta înghițit în sec. CAMIL PETRESCU, U. N. 360. 2. Tranz. A împiedica o mișcare, o acțiune; a imobiliza. Fața lui paralizează prin paloarea ei pe adversar. CAMIL PETRESCU, T. II 174. Neștiința în care sînt de ceea ce se petrece în Constantinopol mă paralizează în lucrările mele aci. GHICA, A. 276.

PARALIZA vb. I. 1. intr., refl. A-și pierde total sau parțial mobilitatea și sensibilitatea corpului; a se damblagi. 2. tr. (Fig.) A face să înceteze orice mișcare, orice acțiune; a imobiliza. [< fr. paralyser].

PARALIZA vb. I. intr. refl. a suferi o paralizie. II. tr. (fig.) a face să înceteze (o mișcare, o acțiune); a imobiliza; a încremeni (de emoție, de spaimă). (< fr. paralyser)

A SE PARALIZA mă ~ez intranz. rar 1) A deveni paralitic. 2) (despre părți ale corpului) A fi lovit de paralizie; a înceta de a-și îndeplini funcțiile vitale. /<fr. paralyser

A PARALIZA ~ez tranz. 1) (ființe sau părți ale corpului lor) A face să se paralizeze. 2) A împiedica să se miște; a face imobil; a imobiliza; a țintui; a pironi. 3) fig. A reduce la neputință. 4) (acțiuni sau activități) A împiedica să se desfășoare; a opri. ~ circulația transportului. /<fr. paralyser

paralizà v. 1. a lovi cu paralizie; 2. fig. a împiedica acțiunea unei cauze fizice sau morale, a neutraliza: nenorocirea a paralizat toată activitatea sa.

*paralizéz v. tr. (fr. paraliser, d. paralysie, paralizie). Fac paralitic, lovesc cu paralizia. Fig. Neutralizez, nimicesc activitatea: revoluțiunea paralizează comercĭu.

paralizare s. f., g.-d. art. paralizării; pl. paralizări

paralizare s. f., g.-d. art. paralizării; pl. paralizări

paralizare s. f., g.-d. art. paralizării; pl. paralizări

paraliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. paralizez, 3 paralizează; conj. prez. 1 sg. să paralizez, 3 să paralizeze

paraliza (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizează

paraliza vb., ind. prez. 1 sg. paralizez, 3 sg. și pl. paralizează

PARALIZARE s. (MED.) (pop.) damblagire. (~ unei persoane.)

PARALIZARE s. (MED.) (pop.) damblagire. (~ unei persoane.)

PARALIZA vb. 1. (MED.) (înv. și pop.) a seca, (pop.) a damblagi, a lua, (Ban.) a șlogui, (înv.) a slăbănogi. (I-a ~ piciorul drept.) 2. v. amorți. 3. v. înmărmuri. 4. a anihila, a anula, a neutraliza. (O sfială îi ~ orice mișcare.) 5. a imobiliza. (Prin forță i-a ~ orice mișcare.)

PARALIZA vb. 1. (MED.) (înv. și pop.) a seca, (pop.) a damblagi, a lua, (Ban.) a șlogui, (înv.) a slăbănogi. (I-a ~ piciorul drept.) 2. a amorți, a înțepeni. (Gerul îi ~ buzele.) 3. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a înțepeni, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă, de uimire.) 4. a anula, a neutraliza. (O sfială îi ~ orice mișcare.) 5. a imobiliza. (Prin forță i-a ~ orice mișcare.)