15 definiții pentru pironi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIRONÍ, pironesc, vb. IV. Tranz. 1. A bate, a prinde, a înțepeni, a fixa cu (sau în) piroane. 2. A împiedica pe cineva sau ceva să se miște; a obliga să stea pe loc; a fixa, a imobiliza. 3. A-și fixa, a-și îndrepta, a-și concentra ochii, privirea, atenția, gândul etc. într-o anumită direcție; a aținti. – Din piron.

PIRONÍ, pironesc, vb. IV. Tranz. 1. A bate, a prinde, a înțepeni, a fixa cu (sau în) piroane. 2. A împiedica pe cineva sau ceva să se miște; a obliga să stea pe loc; a fixa, a imobiliza. 3. A-și fixa, a-și îndrepta, a-și concentra ochii, privirea, atenția, gândul etc. într-o anumită direcție; a aținti. – Din piron.

pironi [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 215r/14 / Pzi: ~nesc / E: piron] 1 vt (Rar) A fixa cu sau în piroane (1). 2 vt (Îvp; spc; c. i. oameni) A țintui în cutie pentru a tortura și a omorî. 3 vt (Spc) A răstigni. 4-5 vtr (Trs) A (se) chinui. 6 vt (Îe) A ~ locului A imobiliza ca și când ar fi bătut în cuie. 7 vt (C. i. privirea, ochii, atenția, gândul etc.) A concentra într-o anumită direcție. 8 vt A fixa pe cineva cu privirea.

PIRONÍ, pironesc, vb. IV. Tranz. 1. A prinde, a înțepeni, a fixa cu (sau în) piroane; a tortura pe cineva străpungîndu-i trupul cu piroane, răstignindu-l; a sfredeli, a străpunge. Aice au aflat un zmeu răstignit, pironit și cătușit bine pe perete și, văzîndu-l așa de grozav, s-au spăimîntat foarte. SBIERA, P. 51. A doua zi, Nică Oșlobanu ca mai ba să deie pe la școală; dar nici părintele Duhu pe la biserica sfîntului Lazăr, că l-ar fi pironit părintele Oșlobanu pe cruce și l-ar fi pus în podul bisericii spre păstrare. CREANGĂ, A. 79. ◊ Fig. Ca un cui înfipt adînc, o gîndire dureroasă îi pironise creierii. La TDRG. 2. (Urmat de determinări locale) A împiedica pe cineva să se miște, a ține pe loc; a imobiliza. Întinzînd arcul, mi-l ochi tocmai în piept, unde pasă voinicului mai mult, și trase cu săgeata. Atîta fu de-ajuns, căci mi-l pironi locului, gîlgîind sîngele dintr-insul, ca dintr-o altă aia. ISPIRESCU, U. 57. ◊ (În contexte figurate, subiectul fiind omul, privirea sau acțiunile omului) Filip își pironi din nou privirile în arabescul încîlcit de pe covor. GALAN, I 9. Un groaznic hohot de rîs. zbucni din toate piepturile și-l pironi în loc. GANE, N. II 26. Întîlnise iar privirile-i pierdui pironindu-l doar o clipă. IOSIF, PATR. 62. Capul cerbului are un ochi otrăvit și, cînd l-a pironi spre tine, nu mai trăiești. CREANGĂ, P. 225. ◊ (Cu complementul «minte», «gînd» etc.) A fixa, a concentra. Vom pironi toată atențiunea noastră asupra altor elemente. HASDEU, I. V. 213. Eu unul n-am pregetat un moment de a căuta mijloc, spre a face cunoscută publicului romînesc această frumoasă operă, în care își pironise mintea și puterile sale. ODOBESCU, S. III 490. (Refl., neobișnuit) Aci el, dacă se duse, A privi pe sus să puse La toți copacii d-a rîndul, Pironindu-se cu gîndul. PANN, P. V. I 89.

A PIRONÍ ~esc tranz. 1) A fixa cu piroane; a bate în cuie. 2) fig. (mai ales persoane) A împiedica să se miște; a face imobil; a țintui; a imobiliza; a paraliza. ◊ ~ (sau a fixa, a țintui) cu privirea (sau cu ochii) a privi insistent. 3) (ochii) A îndrepta într-o direcție, privind fix. /Din piron

pironì v. 1. a înfige cu piroane; 2. a înțepeni: a pironi ochii în pământ; 3. fig. a fixa: într’însul își pironiseră toate sperările BĂLC.

pironésc v. tr. (d. piron). Fixez cu piroane (Rar). Fig. Țin fix, țin țeapăn așa în cît să nu se maĭ poată mișca: a pironi pe cineva într’un zid. A-țĭ pironi privirea în cineva, în ceva, a privi fix. – În Munt. vest împiroĭéz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pironí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pironésc, imperf. 3 sg. pironeá; conj. prez. 3 pironeáscă

pironí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pironésc, imperf. 3 sg. pironeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pironeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIRONÍ vb. 1. a țintui, (înv.) a găvozdi. (A ~ ceva în perete.) 2. v. fixa. 3. v. aținti.

PIRONÍ vb. v. crucifica, răstigni.

PIRONI vb. 1. a țintui, (înv.) a găvozdi. (A ~ ceva în perete.) 2. a fixa, a imobiliza, a înțepeni, a prinde, (reg.) a proțăpi. (A ~ ceva în cuie.) 3. a aținti, a fixa, a ținti, a țintui, (rar) a sticli, (înv. și reg.) a stîlpi, (rar fig.) a scufunda. (Își ~ ochii pe...; îl ~ cu privirea.)

pironi vb. v. GRUCIFICA. RĂSTIGNI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pironí, pironesc, vb. refl. – 1. A bate, a fixa (în cuie). 2. A se chinui, a se necăji; a se supăra: „Că io n-am rost să trăiesc / Că numai mă pironesc” (Bilțiu, 1990: 348). – Din piron (Scriban, DEX, MDA).

pironí, pironesc, vb. tranz. – A se chinui, a se necăji; a se supăra: „Că io n-am rost să trăiesc / Că numai mă pironesc” (Bilțiu 1990: 348). – Din piron „cui de oțel” (< sl. pironŭ).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pironi, pironesc v. t. (intl.) a aresta, a închide.

Intrare: pironi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pironi
  • pironire
  • pironit
  • pironitu‑
  • pironind
  • pironindu‑
singular plural
  • pironește
  • pironiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pironesc
(să)
  • pironesc
  • pironeam
  • pironii
  • pironisem
a II-a (tu)
  • pironești
(să)
  • pironești
  • pironeai
  • pironiși
  • pironiseși
a III-a (el, ea)
  • pironește
(să)
  • pironească
  • pironea
  • pironi
  • pironise
plural I (noi)
  • pironim
(să)
  • pironim
  • pironeam
  • pironirăm
  • pironiserăm
  • pironisem
a II-a (voi)
  • pironiți
(să)
  • pironiți
  • pironeați
  • pironirăți
  • pironiserăți
  • pironiseți
a III-a (ei, ele)
  • pironesc
(să)
  • pironească
  • pironeau
  • pironi
  • pironiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)