15 definiții pentru încremeni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCREMENI, încremenesc, vb. IV. Intranz. 1. A nu mai putea face nicio mișcare, niciun gest (de mirare, de groază etc.); a înlemni, a împietri. ♦ Tranz. A uimi. 2. (Despre lucruri în mișcare) A sta, a se opri locului. – În + cremene.

încremeni [At: DOSOFTEI, V. S. II, 21/2 / V: (cscj) ~na / Pl: ~nesc / E: în- + cremene] 1 vt (Înv) A preface ceva în cremene. 2 vi (D. lucruri în mișcare) A se opri în loc. 3-4 vtr (Fig) A (se) uimi. 5 vt (Îe) A-și ~ ochii A se holba la ceva sau cineva. 7 vi (Fig) A nu mai putea face nici o mișcare, nici un gest (de uimire sau) de groază. Si: a înlemni (1-2), a înmărmuri (3-4). 8 vi (Înv; fig) A îngheța. 9 vi A amorți.

ÎNCREMENI, încremenesc, vb. IV. Intranz. 1. A nu mai putea face nici o mișcare, nici un gest (de mirare, de groază etc.); a înlemni, a împietri. ♦ Tranz. A uimi. 2. (Despre lucruri în mișcare) A sta, a se opri locului. – În + cremene.

ÎNCREMENI, încremenesc, vb. IV. Intranz. 1. A rămîne nemișcat (de mirare, de frică, de groază etc.); a înmărmuri, a împietri, a înlemni. Încremeni de groază ca și cînd mișcarea și glasul mulțimii ar fi fost începutul unei noi răzvrătiri. REBREANU, R. II 277. Cînd a dat cu ochii de mine pe loc a încremenit. CREANGĂ, P. 86. Arald încremenise pe calu-i. EMINESCU, O. I 98. ◊ Fig. În tăcere, începu să cînte un corn de vînătoare departe, sus, în cer, sub ghețari, unde încremenise o lumină puternică trandafirie. SADOVEANU, O. V 610. Și pe-a degetelor vîrfuri în iatacul tăinuit Intră – unde zidul negru într-un arc a-ncremenit. EMINESCU, O. I 76. ◊ Tranz. fact. Frumusețea tînărului, privirile lui pierdute cine știe unde, aerul extatic care-i lumina capul, încremeniră pe omul de afară. CARAGIALE, O. I 317. 2. (Despre lucruri în mișcare) A sta, a se opri locului. Suflările molatice de vînt încremeniră, zgomotul depărtat al văilor frămîntate de vijelia Bistriței amuți. HOGAȘ, DR. II 16. De fiori încremenește Largul apelor adînci. COȘBUC, P. II 12. Soarele părea că încremenise pe loc, încîlcit în crengile copacilor. VLAHUȚĂ, O. A. 120.

A ÎNCREMENI ~esc 1. intranz. A pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unor emoții puternice); a rămâne nemișcat; a înlemni; a împietri; a înmărmuri. ~ de spaimă. 2. tranz. A face să rămână nemișcat. /în + cremene

încremenì v. 1. a împietri: ori ce-i viu în lume, acum încremenește EM.; 2. a rămânea locului de mirare sau spaimă; fig. unde zidul într’un arc a ’ncremenit EM. [V. cremene].

încremenésc v. intr. (d. cremene; pol. krzemienić, a întări, a face vîrtos ca cremenea). Înlemnesc, înmărmuresc, împetresc, rămîn nemișcat de frică, mirare, frig ș. a. V. tr. Groaza îĭ încremenise.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încremeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încremenesc, 3 sg. încremenește, imperf. 1 încremeneam; conj. prez. 1 sg. să încremenesc, 3 să încremenească

încremeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încremenesc, imperf. 3 sg. încremenea; conj. prez. 3 încremenească

încremeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încremenesc, imperf. 3 sg. încremenea; conj. prez. 3 sg. și pl. încremenească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCREMENI vb. 1. v. petrifica. 2. v. înmărmuri.

ÎNCREMENI vb. 1. a împietri, a înlemni, a înmărmuri, a înțepeni, a (se) petrifica, (înv. și pop.) a mărmuri, (Mold. și Bucov.) a (se) întrecleți, (prin Transilv. și Ban.) a merei, (fig.) a (se) înțeleni. (Un personaj din basme care a ~.) 2. a împietri, a înlemni, a înmărmuri, a înțepeni, a paraliza, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă, de uimire.)

Intrare: încremeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încremeni
  • ‑ncremeni
  • încremenire
  • ‑ncremenire
  • încremenit
  • ‑ncremenit
  • încremenitu‑
  • ‑ncremenitu‑
  • încremenind
  • ‑ncremenind
  • încremenindu‑
  • ‑ncremenindu‑
singular plural
  • încremenește
  • ‑ncremenește
  • încremeniți
  • ‑ncremeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încremenesc
  • ‑ncremenesc
(să)
  • încremenesc
  • ‑ncremenesc
  • încremeneam
  • ‑ncremeneam
  • încremenii
  • ‑ncremenii
  • încremenisem
  • ‑ncremenisem
a II-a (tu)
  • încremenești
  • ‑ncremenești
(să)
  • încremenești
  • ‑ncremenești
  • încremeneai
  • ‑ncremeneai
  • încremeniși
  • ‑ncremeniși
  • încremeniseși
  • ‑ncremeniseși
a III-a (el, ea)
  • încremenește
  • ‑ncremenește
(să)
  • încremenească
  • ‑ncremenească
  • încremenea
  • ‑ncremenea
  • încremeni
  • ‑ncremeni
  • încremenise
  • ‑ncremenise
plural I (noi)
  • încremenim
  • ‑ncremenim
(să)
  • încremenim
  • ‑ncremenim
  • încremeneam
  • ‑ncremeneam
  • încremenirăm
  • ‑ncremenirăm
  • încremeniserăm
  • ‑ncremeniserăm
  • încremenisem
  • ‑ncremenisem
a II-a (voi)
  • încremeniți
  • ‑ncremeniți
(să)
  • încremeniți
  • ‑ncremeniți
  • încremeneați
  • ‑ncremeneați
  • încremenirăți
  • ‑ncremenirăți
  • încremeniserăți
  • ‑ncremeniserăți
  • încremeniseți
  • ‑ncremeniseți
a III-a (ei, ele)
  • încremenesc
  • ‑ncremenesc
(să)
  • încremenească
  • ‑ncremenească
  • încremeneau
  • ‑ncremeneau
  • încremeni
  • ‑ncremeni
  • încremeniseră
  • ‑ncremeniseră
încremena
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încremeni, încremenescverb

  • 1. A nu mai putea face nicio mișcare, niciun gest (de mirare, de groază etc.). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Încremeni de groază ca și cînd mișcarea și glasul mulțimii ar fi fost începutul unei noi răzvrătiri. REBREANU, R. II 277. DLRLC
    • format_quote Cînd a dat cu ochii de mine pe loc a încremenit. CREANGĂ, P. 86. DLRLC
    • format_quote Arald încremenise pe calu-i. EMINESCU, O. I 98. DLRLC
    • format_quote figurat În tăcere, începu să cînte un corn de vînătoare departe, sus, în cer, sub ghețari, unde încremenise o lumină puternică trandafirie. SADOVEANU, O. V 610. DLRLC
    • format_quote figurat Și pe-a degetelor vîrfuri în iatacul tăinuit Intră – unde zidul negru într-un arc a-ncremenit. EMINESCU, O. I 76. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv Frumusețea tînărului, privirile lui pierdute cine știe unde, aerul extatic care-i lumina capul, încremeniră pe omul de afară. CARAGIALE, O. I 317. DLRLC
  • 2. (Despre lucruri în mișcare) A sta, a se opri locului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: opri sta
    • format_quote Suflările molatice de vînt încremeniră, zgomotul depărtat al văilor frămîntate de vijelia Bistriței amuți. HOGAȘ, DR. II 16. DLRLC
    • format_quote De fiori încremenește Largul apelor adînci. COȘBUC, P. II 12. DLRLC
    • format_quote Soarele părea că încremenise pe loc, încîlcit în crengile copacilor. VLAHUȚĂ, O. A. 120. DLRLC
etimologie:
  • În + cremene DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.