imobilizare sf [At: LEG. EC. PL. 200 / Pl: ~zări / E: imobiliza] 1 Aducere a cuiva într-o stare de nemișcare. 2 Privare a cuiva de libertatea de mișcare. 3 Investire a unor mari disponibilități într-o întreprindere, într-o afacere, scoțându-le din circuitul normal. 4 Imposibilitate de utilizare a unui vehicul. 5 Aducere a unui bun în stare de indisponibilitate. 6 Metodă terapeutică prin care se imobilizează unul sau mai multe segmente ale corpului.

IMOBILIZARE s. f. Acțiunea de a imobiliza și rezultatul ei; nemișcare, neclintire.

IMOBILIZARE s.f. Acțiunea de a imobiliza și rezultatul ei. ♦ Metodă terapeutică prin care se imobilizează unul sau mai multe segmente ale corpului. ◊ (Ec.) Imobilizare de fonduri = scoatere din circuitul normal a unei părți din fondurile unităților economice printr-o gospodărire defectuoasă. [< imobiliza].

IMOBILIZARE s. f. acțiunea de a imobiliza. ◊ metodă terapeutică prin care se imobilizează unul sau mai multe segmente ale corpului. ♦ (ec.) ~ de fonduri = scoatere din circuitul normal a unei părți din fondurile unităților economice printr-o gospodărire defectuoasă. (< imobiliza)

imobilizare s. f., g.-d. art. imobilizării; pl. imobilizări

imobilizare s. f., g.-d. art. imobilizării; pl. imobilizări

imobilizare s. f. mobilizare

IMOBILIZARE s. v. fixare.

IMOBILIZARE s. fixare, fixat, înțepenire, pironire, prindere, țintuire, (rar) pecetluire. (~ în cuie a unui obiect.)

IMOBILIZÁRE (< imobiliza) s. f. 1. Acțiunea de a imobiliza; nemișcare. 2. (La pl.; CONT.) Bunurile și valorile destinate să servească o perioadă îndelungată în activitatea economică a unei întreprinderi, care nu se consumă la prima utilizare. Categoriile de i. sunt: corporale (terenuri și mijloace fixe), necorporale (cheltuieli de constituire și de cercetare-dezvoltare, brevete, licențe, know-how, mărcile de fabrică și de comerț, fondul comercial, programe informatice) și financiare (titluri de participare, titluri imobilizate ale activității de portofoliu, alte titluri și creanțe imobilizate).