imobilizare sf [At: LEG. EC. PL. 200 / Pl: ~zări / E: imobiliza] 1 Aducere a cuiva într-o stare de nemișcare. 2 Privare a cuiva de libertatea de mișcare. 3 Investire a unor mari disponibilități într-o întreprindere, într-o afacere, scoțându-le din circuitul normal. 4 Imposibilitate de utilizare a unui vehicul. 5 Aducere a unui bun în stare de indisponibilitate. 6 Metodă terapeutică prin care se imobilizează unul sau mai multe segmente ale corpului.

IMOBILIZARE s. f. Acțiunea de a imobiliza și rezultatul ei; nemișcare, neclintire.

IMOBILIZARE s.f. Acțiunea de a imobiliza și rezultatul ei. ♦ Metodă terapeutică prin care se imobilizează unul sau mai multe segmente ale corpului. ◊ (Ec.) Imobilizare de fonduri = scoatere din circuitul normal a unei părți din fondurile unităților economice printr-o gospodărire defectuoasă. [< imobiliza].

IMOBILIZARE s. f. acțiunea de a imobiliza. ◊ metodă terapeutică prin care se imobilizează unul sau mai multe segmente ale corpului. ♦ (ec.) ~ de fonduri = scoatere din circuitul normal a unei părți din fondurile unităților economice printr-o gospodărire defectuoasă. (< imobiliza)

imobilizare s. f., g.-d. art. imobilizării; pl. imobilizări

imobilizare s. f., g.-d. art. imobilizării; pl. imobilizări

imobilizare s. f. mobilizare

IMOBILIZÁRE (< imobiliza) s. f. 1. Acțiunea de a imobiliza; nemișcare. 2. (La pl.; CONT.) Bunurile și valorile destinate să servească o perioadă îndelungată în activitatea economică a unei întreprinderi, care nu se consumă la prima utilizare. Categoriile de i. sunt: corporale (terenuri și mijloace fixe), necorporale (cheltuieli de constituire și de cercetare-dezvoltare, brevete, licențe, know-how, mărcile de fabrică și de comerț, fondul comercial, programe informatice) și financiare (titluri de participare, titluri imobilizate ale activității de portofoliu, alte titluri și creanțe imobilizate).

IMOBILIZARE s. v. fixare.

IMOBILIZARE s. fixare, fixat, înțepenire, pironire, prindere, țintuire, (rar) pecetluire. (~ în cuie a unui obiect.)