POPRIRE, popriri, s. f. 1. (Pop.) Acțiunea de a popri și rezultatul ei. 2. (Jur.) Măsură dispusă de o instanță judecătorească de indisponibilizare a unor sume de bani ori a unor produse datorate debitorului de către o persoană, urmând ca ele să servească plății creditorului după validarea popririi; reținere din salariul cuiva (în contul unei datorii); p. ext. sechestru. – V. popri.

poprire sf [At: AETHIOPICA, 55^r/10 / Pl: ~ri / E: popri] 1 (Înv) Sechestrare a unei persoane. 2 (Înv) Arestare. 3 (Jur; spc) Măsură preventivă a instanței judecătorești care dispune reținerea unei sume de bani ori a unor bunuri ale debitorului de către o persoană autorizată, spre a le pune la dispoziția creditorului. 4 (Pex) Sechestru. 5 (Îrg) Oprire a unei acțiuni în defășurare. 6 (Îrg) Oprire din mers a unui vehicul. 7 (Înv) Popas (1). 8 (Înv) Interzicere. 9 (Înv; pex) Predică. 10 (Reg) Proptire. 11 (Reg) Imobilizare. 12 (Îvr) Delimitare.

POPRIRE, popriri, s. f. Acțiunea de a popri și rezultatul ei; spec. (Jur.) procedură prin care un creditor urmărește (pe bază de hotărâre judecătorească) sumele datorate datornicului său de către o a treia persoană; reținere din salariul cuiva (în contul unei datorii); p. ext. sechestru. – V. popri.

POPRIRE, popriri, s. f. Acțiunea de a (se) popri și rezultatul ei. 1. Oprire, reținere, împiedicare, interzicere. 2. Procedură prin care un creditor face indisponibilă în mîinile unui terț o sumă de bani pe care acel terț urma s-o plătească debitorului; reținere din salariul cuiva (în contul unei datorii); sechestru. Deputatul, care pîndea, îi face sîmbătă poprire la bancă. CAMIL PETRESCU, U. N. 49.

POPRIRE ~i f. 1) v. A POPRI. 2) Hotărâre a unei instanțe judecătorești prin care se oprește suma de bani datorată unui debitor de către o persoană. /v. a popri

poprire f. Jur. secvestru.

popríre f. Acțiunea de a popri. Sechestru: a pune poprire.

poprire (desp. po-pri-) s. f., g.-d. art. popririi; pl. popriri

poprire (po-pri-) s. f., g.-d. art. popririi; pl. popriri

poprire s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. popririi; pl. popriri

POPRIRE s. v. sechestru.

POPRIRE s. v. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, oprire, piedică, popas, stavilă, ședere.

POPRIRE s. (JUR.) sechestru.

poprire s. v. DIFICULTATE. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. NEAJUNS. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELIȘTE. OPRIRE. PIEDICĂ. POPAS. STAVILĂ. ȘEDERE.