8 definiții pentru paralizare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARALIZÁRE, paralizări, s. f. Faptul de a (se) paraliza; damblagire. – V. paraliza.

PARALIZÁRE, paralizări, s. f. Faptul de a (se) paraliza; damblagire. – V. paraliza.

paralizare sf [At: POLIZU / Pl: ~zări / E: paraliza] 1 Îmbolnăvire de paralizie Si: (pop) damblagire. 2 Pierdere a mobilității și a sensibilității Si: amorțire, înțepenire. 3 Împiedicare a manifestării unor sentimente, acțiuni Si: anulare, neutralizare. 4 Incapacitate a oamenilor de a se mișca, de a simți, de a acționa, datorită spaimei, surprizei, unei emoții puternice etc. Si: încremenire. 5 (Pex) Electrocutare. 6 (Pex) Stagnare.

PARALIZÁRE s. f. 1. Acțiunea de a paraliza. Încetare, parțială sau totală, a mobilității și a sensibilității unui organ. Paralizarea piciorului. 2. Fig. împiedicare, stînjenire a unei acțiuni.

PARALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) paraliza și rezultatul ei. ♦ (Fig.) Împiedicare, poprire; imobilizare; damblagire. [< paraliza].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

paralizáre s. f., g.-d. art. paralizắrii; pl. paralizắri

paralizáre s. f., g.-d. art. paralizării; pl. paralizări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PARALIZÁRE s. (MED.) (pop.) damblagire. (~ unei persoane.)

PARALIZARE s. (MED.) (pop.) damblagire. (~ unei persoane.)

Intrare: paralizare
paralizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paralizare
  • paralizarea
plural
  • paralizări
  • paralizările
genitiv-dativ singular
  • paralizări
  • paralizării
plural
  • paralizări
  • paralizărilor
vocativ singular
plural