2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ortoi v vz ostoi2

ostoi1 ssg [At: LUNGIANU, ap. CADE / E: pvb ostoi2] (Reg) 1 Potolire. 2 (Îe) Un ~ de ploaie Ploaie repede și de scurtă durată. corectată

ostoi2 [At: VARLAAM, C. 83 / V: (îrg) ort~, ~ovi, ~tăvi, ~tei[1], ~tui, us~, (cscj) ~teia, ~tia, ~ia, usteia, ustoia / Pzi: ~iesc și ostoi / E: slv оустоюти] 1-2 vtr (Îvp; d. senzații, sentimente, stări sufletești etc.) A (se) atenua. 3-4 vtr (Îvp; d. oameni) A (se) liniști. 5 vt (Îvp) A alina. 6 vi (Îvp) A înceta. 7 vr (Ban; Olt) A se opri din fermentat. 8 vr (Ban; Olt) A se coace. 9 vr (Ban; Olt) A de deshidrata.

  1. În original, incorect tipărit: tei LauraGellner

OSTOÍ, ostoiesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Refl. și tranz. A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. 2. Intranz. și refl. A înceta, a se opri; a se termina. [Var.: ostoiá vb. I] – Din sl. ustojati.

OSTOÍ, ostoiesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Refl. și tranz. A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. 2. Intranz. și refl. A înceta, a se opri; a se termina. [Var.: ostoiá vb. I] – Din sl. ustojati.

OSTOIÁ vb. I v. ostoi.

OSTOÍ, osloiesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se potoli, a se domoli, a se alina, a se liniști, a se calma. Chirilă Păun pică tocmai cînd Florica aprindea lampa, abia puțin după ce se ostoise discuția. REBREANU, R. I 280. ◊ Tranz. Femeia îl ostoia, tîrîndu-l de mînă. REBREANU, R. I 177. Noi trîndavi nu sîntem, și nici cele guri n-avem de ostoit. VLAHUȚĂ, CL. 64. – Prez. ind. și: ostói (TEODORESCU, P. P. 83). – Variante: ostoiá (SADOVEANU, O. I 262) vb. I, ostoví (PĂSCULESCU L. P. 129) vb. IV.

A SE OSTOÍ mă ~iésc intranz. pop. 1) (despre persoane) A ajunge în stare de liniște; a căpăta (din nou) calmul; a se liniști; a se calma. 2) (despre acțiuni sau procese) A pierde din intensitate; a se ogoi; a se potoli; a se domoli. /<sl. ustojati

A OSTOÍ ~iésc tranz. A face să se ostoiască. /<sl. ustojati

osteì v. Mold, a înceta, a se liniști: lumea nu mai osteia de a veni. [Și ostoì = Slav. USTOĬATI, a sta].

ostoì v. V. osteì: negru-mi ostoia, de spume mă curăța POP.

ostóĭ n., pl. inuz. oaĭe saŭ urĭ. Vest. Potolire, alinare.

arată toate definițiile

Intrare: ostoiere
ostoiere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostoiere
  • ostoierea
plural
  • ostoieri
  • ostoierile
genitiv-dativ singular
  • ostoieri
  • ostoierii
plural
  • ostoieri
  • ostoierilor
vocativ singular
plural
Intrare: ostoi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostoi
  • ostoire
  • ostoit
  • ostoitu‑
  • ostoind
  • ostoindu‑
singular plural
  • ostoiește
  • ostoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ostoiesc
(să)
  • ostoiesc
  • ostoiam
  • ostoii
  • ostoisem
a II-a (tu)
  • ostoiești
(să)
  • ostoiești
  • ostoiai
  • ostoiși
  • ostoiseși
a III-a (el, ea)
  • ostoiește
(să)
  • ostoiască
  • ostoia
  • ostoi
  • ostoise
plural I (noi)
  • ostoim
(să)
  • ostoim
  • ostoiam
  • ostoirăm
  • ostoiserăm
  • ostoisem
a II-a (voi)
  • ostoiți
(să)
  • ostoiți
  • ostoiați
  • ostoirăți
  • ostoiserăți
  • ostoiseți
a III-a (ei, ele)
  • ostoiesc
(să)
  • ostoiască
  • ostoiau
  • ostoi
  • ostoiseră
ostoia1 (1 -i) verb grupa I conjugarea I
verb (VT107)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostoia
  • ostoiere
  • ostoiat
  • ostoiatu‑
  • ostoind
  • ostoindu‑
singular plural
  • ostoaie
  • ostoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ostoi
(să)
  • ostoi
  • ostoiam
  • ostoiai
  • ostoiasem
a II-a (tu)
  • ostoi
(să)
  • ostoi
  • ostoiai
  • ostoiași
  • ostoiaseși
a III-a (el, ea)
  • ostoaie
(să)
  • ostoaie
  • ostoia
  • ostoie
  • ostoiase
plural I (noi)
  • ostoiem
(să)
  • ostoiem
  • ostoiam
  • ostoiarăm
  • ostoiaserăm
  • ostoiasem
a II-a (voi)
  • ostoiați
(să)
  • ostoiați
  • ostoiați
  • ostoiarăți
  • ostoiaserăți
  • ostoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • ostoaie
(să)
  • ostoaie
  • ostoiau
  • ostoia
  • ostoiaseră
ostoia2 (1 -iez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostoia
  • ostoiere
  • ostoiat
  • ostoiatu‑
  • ostoind
  • ostoindu‑
singular plural
  • ostoia
  • ostoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ostoiez
(să)
  • ostoiez
  • ostoiam
  • ostoiai
  • ostoiasem
a II-a (tu)
  • ostoiezi
(să)
  • ostoiezi
  • ostoiai
  • ostoiași
  • ostoiaseși
a III-a (el, ea)
  • ostoia
(să)
  • ostoieze
  • ostoia
  • ostoie
  • ostoiase
plural I (noi)
  • ostoiem
(să)
  • ostoiem
  • ostoiam
  • ostoiarăm
  • ostoiaserăm
  • ostoiasem
a II-a (voi)
  • ostoiați
(să)
  • ostoiați
  • ostoiați
  • ostoiarăți
  • ostoiaserăți
  • ostoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • ostoia
(să)
  • ostoieze
  • ostoiau
  • ostoia
  • ostoiaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostovi
  • ostovire
  • ostovit
  • ostovitu‑
  • ostovind
  • ostovindu‑
singular plural
  • ostovește
  • ostoviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ostovesc
(să)
  • ostovesc
  • ostoveam
  • ostovii
  • ostovisem
a II-a (tu)
  • ostovești
(să)
  • ostovești
  • ostoveai
  • ostoviși
  • ostoviseși
a III-a (el, ea)
  • ostovește
(să)
  • ostovească
  • ostovea
  • ostovi
  • ostovise
plural I (noi)
  • ostovim
(să)
  • ostovim
  • ostoveam
  • ostovirăm
  • ostoviserăm
  • ostovisem
a II-a (voi)
  • ostoviți
(să)
  • ostoviți
  • ostoveați
  • ostovirăți
  • ostoviserăți
  • ostoviseți
a III-a (ei, ele)
  • ostovesc
(să)
  • ostovească
  • ostoveau
  • ostovi
  • ostoviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ostoi ostoia (2) ostovi învechit popular

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alina calma domoli liniști potoli 3 exemple
    exemple
    • Chirilă Păun pică tocmai cînd Florica aprindea lampa, abia puțin după ce se ostoise discuția. REBREANU, R. I 280.
      surse: DLRLC
    • Femeia îl ostoia, tîrîndu-l de mînă. REBREANU, R. I 177.
      surse: DLRLC
    • Noi trîndavi nu sîntem, și nici cele guri n-avem de ostoit. VLAHUȚĂ, CL. 64.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv reflexiv A se opri; a se termina.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: opri termina înceta
  • comentariu Prezent indicativ și: ostoi.
    surse: DLRLC

etimologie: