OSTEIA, OSTIA (-iez), OSTOIA, USTOIA (-oiez), Mold. Maram. Băn. OSTOI (-oesc) vb. tr. și refl. A (se) potoli, a (se) liniști, a face să înceteze, a înceta: printr’aceasta... va ostia ciuma ce bîntuia biata poporime (ISP.); ea crede ce-i spune și se ostiază din plîns (R.-COD.); o ostoi povestindu-i și toate vitejiile lui (FIL.); s’a ostoit focăria din îndurarea cerului care a turnat asupră-i o milă de ploaie (LUNG.); dorul de binele nației... ustoiază durerea sărmanului prin milă și așezăminte de ajutor (ISP.) [vsl. ustojati].