Definiția cu ID-ul 925168:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OSTOI, osloiesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se potoli, a se domoli, a se alina, a se liniști, a se calma. Chirilă Păun pică tocmai cînd Florica aprindea lampa, abia puțin după ce se ostoise discuția. REBREANU, R. I 280. ◊ Tranz. Femeia îl ostoia, tîrîndu-l de mînă. REBREANU, R. I 177. Noi trîndavi nu sîntem, și nici cele guri n-avem de ostoit. VLAHUȚĂ, CL. 64. – Prez. ind. și: ostoi (TEODORESCU, P. P. 83). – Variante: ostoia (SADOVEANU, O. I 262) vb. I, ostovi (PĂSCULESCU L. P. 129) vb. IV.