30 de definiții pentru ostoi ostoia (2) ostovi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ostoi1 ssg [At: LUNGIANU, ap. CADE / E: pvb ostoi2] (Reg) 1 Potolire. 2 (Îe) Un ~ de ploaie Ploaie repede și de scurtă durată. corectată

ostoi2 [At: VARLAAM, C. 83 / V: (îrg) ort~, ~ovi, ~tăvi, ~tei[1], ~tui, us~, (cscj) ~teia, ~tia, ~ia, usteia, ustoia / Pzi: ~iesc și ostoi / E: slv оустоюти] 1-2 vtr (Îvp; d. senzații, sentimente, stări sufletești etc.) A (se) atenua. 3-4 vtr (Îvp; d. oameni) A (se) liniști. 5 vt (Îvp) A alina. 6 vi (Îvp) A înceta. 7 vr (Ban; Olt) A se opri din fermentat. 8 vr (Ban; Olt) A se coace. 9 vr (Ban; Olt) A de deshidrata.

  1. În original, incorect tipărit: tei LauraGellner

OSTOÍ, ostoiesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Refl. și tranz. A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. 2. Intranz. și refl. A înceta, a se opri; a se termina. [Var.: ostoiá vb. I] – Din sl. ustojati.

OSTOÍ, ostoiesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Refl. și tranz. A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. 2. Intranz. și refl. A înceta, a se opri; a se termina. [Var.: ostoiá vb. I] – Din sl. ustojati.

OSTOÍ, osloiesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se potoli, a se domoli, a se alina, a se liniști, a se calma. Chirilă Păun pică tocmai cînd Florica aprindea lampa, abia puțin după ce se ostoise discuția. REBREANU, R. I 280. ◊ Tranz. Femeia îl ostoia, tîrîndu-l de mînă. REBREANU, R. I 177. Noi trîndavi nu sîntem, și nici cele guri n-avem de ostoit. VLAHUȚĂ, CL. 64. – Prez. ind. și: ostói (TEODORESCU, P. P. 83). – Variante: ostoiá (SADOVEANU, O. I 262) vb. I, ostoví (PĂSCULESCU L. P. 129) vb. IV.

A OSTOÍ ~iésc tranz. A face să se ostoiască. /<sl. ustojati

A SE OSTOÍ mă ~iésc intranz. pop. 1) (despre persoane) A ajunge în stare de liniște; a căpăta (din nou) calmul; a se liniști; a se calma. 2) (despre acțiuni sau procese) A pierde din intensitate; a se ogoi; a se potoli; a se domoli. /<sl. ustojati

ostoì v. V. osteì: negru-mi ostoia, de spume mă curăța POP.

ostóĭ n., pl. inuz. oaĭe saŭ urĭ. Vest. Potolire, alinare.

OSTOIÁ vb. I v. ostoi.

osteì v. Mold, a înceta, a se liniști: lumea nu mai osteia de a veni. [Și ostoì = Slav. USTOĬATI, a sta].

ostoĭésc v. tr. (vsl. ustoĭati, a sta ustativi, a opri [staviti, stati-stanon, a se opri], ustati-ustanon, a sta, a rămînea, ustaniti sen, a se pune, a se așeza; rus. ustáti, ustavatĭ, a osteni [intr.]. V. pre- și pri-stoĭesc, ostenesc, postată, stavă, stavilă, stăvesc). Rar azĭ. Alin, potolesc: speriate de țipetele eĭ, îĭ ĭeșiră înainte ostoind-o (Rebr. 145), a ostoi durerea. V. refl. Îl rugă să se ostoĭască (Rebr. 167); vîntu, durerea s’a ostoit. V. intr. Mă potolesc: vîntu, durerea a ostoit. – Și osteĭesc, ostoĭez, osteĭez, ostiez (Munt.). Maĭ vechĭ ust-. V. ogoĭesc, oteșesc, contenesc, încetez, staŭ, tinchesc.

usteĭésc, -ĭéz, -oĭésc, -oĭéz, V. ostoĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ostoí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostoiésc, imperf. 3 sg. ostoiá; conj. prez. 3 să ostoiáscă

ostoí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostoiésc, imperf. 3 sg. ostoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ostoiáscă

ostoi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostoiesc, conj. ostoiască)

ostoesc, -toaie 3, -toiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OSTOÍ vb. v. alina, calma, conteni, curma, domoli, îmblânzi, înceta, liniști, opri, potoli, sfârși, sta, tempera, termina, ușura.

ostoi vb. v. ALINA. CALMA. CONTENI. CURMA. DOMOLI. ÎMBLÎNZI. ÎNCETA. LINIȘTI. OPRI. POTOLI. SFÎRȘI. STA. TEMPERA. TERMINA. UȘURA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ostoí (ostoiésc, ostoít), vb. – A calma, a liniști. – Var. ostoia, ostei(a), ostia, ustoia, ust(e)ia. Sl. ustojati „a domina” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 364). – Der. ostoi, s. n. (odihnă, răgaz), deverbal construit modern.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ostói s.n. (reg.) liniștire, astâmpăr, potolire.

Intrare: ostoi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostoi
  • ostoire
  • ostoit
  • ostoitu‑
  • ostoind
  • ostoindu‑
singular plural
  • ostoiește
  • ostoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ostoiesc
(să)
  • ostoiesc
  • ostoiam
  • ostoii
  • ostoisem
a II-a (tu)
  • ostoiești
(să)
  • ostoiești
  • ostoiai
  • ostoiși
  • ostoiseși
a III-a (el, ea)
  • ostoiește
(să)
  • ostoiască
  • ostoia
  • ostoi
  • ostoise
plural I (noi)
  • ostoim
(să)
  • ostoim
  • ostoiam
  • ostoirăm
  • ostoiserăm
  • ostoisem
a II-a (voi)
  • ostoiți
(să)
  • ostoiți
  • ostoiați
  • ostoirăți
  • ostoiserăți
  • ostoiseți
a III-a (ei, ele)
  • ostoiesc
(să)
  • ostoiască
  • ostoiau
  • ostoi
  • ostoiseră
ostoia1 (1 -i) verb grupa I conjugarea I
verb (VT107)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostoia
  • ostoiere
  • ostoiat
  • ostoiatu‑
  • ostoind
  • ostoindu‑
singular plural
  • ostoaie
  • ostoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ostoi
(să)
  • ostoi
  • ostoiam
  • ostoiai
  • ostoiasem
a II-a (tu)
  • ostoi
(să)
  • ostoi
  • ostoiai
  • ostoiași
  • ostoiaseși
a III-a (el, ea)
  • ostoaie
(să)
  • ostoaie
  • ostoia
  • ostoie
  • ostoiase
plural I (noi)
  • ostoiem
(să)
  • ostoiem
  • ostoiam
  • ostoiarăm
  • ostoiaserăm
  • ostoiasem
a II-a (voi)
  • ostoiați
(să)
  • ostoiați
  • ostoiați
  • ostoiarăți
  • ostoiaserăți
  • ostoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • ostoaie
(să)
  • ostoaie
  • ostoiau
  • ostoia
  • ostoiaseră
ostoia2 (1 -iez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostoia
  • ostoiere
  • ostoiat
  • ostoiatu‑
  • ostoind
  • ostoindu‑
singular plural
  • ostoia
  • ostoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ostoiez
(să)
  • ostoiez
  • ostoiam
  • ostoiai
  • ostoiasem
a II-a (tu)
  • ostoiezi
(să)
  • ostoiezi
  • ostoiai
  • ostoiași
  • ostoiaseși
a III-a (el, ea)
  • ostoia
(să)
  • ostoieze
  • ostoia
  • ostoie
  • ostoiase
plural I (noi)
  • ostoiem
(să)
  • ostoiem
  • ostoiam
  • ostoiarăm
  • ostoiaserăm
  • ostoiasem
a II-a (voi)
  • ostoiați
(să)
  • ostoiați
  • ostoiați
  • ostoiarăți
  • ostoiaserăți
  • ostoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • ostoia
(să)
  • ostoieze
  • ostoiau
  • ostoia
  • ostoiaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostovi
  • ostovire
  • ostovit
  • ostovitu‑
  • ostovind
  • ostovindu‑
singular plural
  • ostovește
  • ostoviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ostovesc
(să)
  • ostovesc
  • ostoveam
  • ostovii
  • ostovisem
a II-a (tu)
  • ostovești
(să)
  • ostovești
  • ostoveai
  • ostoviși
  • ostoviseși
a III-a (el, ea)
  • ostovește
(să)
  • ostovească
  • ostovea
  • ostovi
  • ostovise
plural I (noi)
  • ostovim
(să)
  • ostovim
  • ostoveam
  • ostovirăm
  • ostoviserăm
  • ostovisem
a II-a (voi)
  • ostoviți
(să)
  • ostoviți
  • ostoveați
  • ostovirăți
  • ostoviserăți
  • ostoviseți
a III-a (ei, ele)
  • ostovesc
(să)
  • ostovească
  • ostoveau
  • ostovi
  • ostoviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ostoi ostoia (2) ostovi învechit popular

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alina calma domoli liniști potoli 3 exemple
    exemple
    • Chirilă Păun pică tocmai cînd Florica aprindea lampa, abia puțin după ce se ostoise discuția. REBREANU, R. I 280.
      surse: DLRLC
    • Femeia îl ostoia, tîrîndu-l de mînă. REBREANU, R. I 177.
      surse: DLRLC
    • Noi trîndavi nu sîntem, și nici cele guri n-avem de ostoit. VLAHUȚĂ, CL. 64.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv reflexiv A se opri; a se termina.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: opri termina înceta
  • comentariu Prezent indicativ și: ostoi.
    surse: DLRLC

etimologie: