O definiție pentru ostoiere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSTOIÁ vb. I v. ostoi.

Intrare: ostoiere
ostoiere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostoiere
  • ostoierea
plural
  • ostoieri
  • ostoierile
genitiv-dativ singular
  • ostoieri
  • ostoierii
plural
  • ostoieri
  • ostoierilor
vocativ singular
plural

ostoi ostoia (2) ostovi învechit popular

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alina calma domoli liniști potoli 3 exemple
    exemple
    • Chirilă Păun pică tocmai cînd Florica aprindea lampa, abia puțin după ce se ostoise discuția. REBREANU, R. I 280.
      surse: DLRLC
    • Femeia îl ostoia, tîrîndu-l de mînă. REBREANU, R. I 177.
      surse: DLRLC
    • Noi trîndavi nu sîntem, și nici cele guri n-avem de ostoit. VLAHUȚĂ, CL. 64.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv reflexiv A se opri; a se termina.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: opri termina înceta
  • comentariu Prezent indicativ și: ostoi.
    surse: DLRLC

etimologie: